Liderii europeni au renunțat la a cere investitorilor privați să participe la costurile restructurării datoriilor după ce Germania a abandonat această idee, blamată acum pentru că a dus la înrăutățirea crizei. Mai direct spus, deținătorii de obligațiuni suverane ale statelor cu probleme, adică marile bănci private, nu vor mai trebui să suporte niciun fel de pierdere în cazul restructurării datoriilor.
Limitarea implicării sectorului privat la termenii acceptați în regulamentele Fondului Monetar Internațional a făcut parte din pachetul de măsuri asupra căruia au convenit liderii europeni ieri la Bruxelles. ”În ceea ce privește implicarea sectorului privat, am făcut o mare schimbare în doctrina noastră: de acum înainte vom respecta strict principiile și doctrina FMI”, a declarat președintele UE, Herman Van Rompuy, citat de Bloomberg. Practic, Banca Centrală Europeană, dorește să folosească FMI pentru a refinanța datoriilor unor țări precum Italia și Spania, ocolind astfel tratatele europene foarte stricte cu privire la ajutoare. De altfel, statele europene au aprobat deja o finanțare suplimentară pentru FMI în acest scop, de 200 mld. euro.
În altă ordine de idei, neimplicarea sectorului privat în ”hair-cut-ul” datoriilor reprezintă o înfrângere semnificativă pentru cancelarul german Angela Merkel. Aceasta dorea ca toți deținătorii de obligațiuni să fie obligați să suporte costurile restructurării datoriilor suverane, forțată de propriul electorat care nu ar fi vrut ca Germania să plătească cea mai consistentă notă de plată a nesăbuinței altor state. Insistența cu care Germania susține de mai bine de un an această idee, a atrat criticile Băncii Centrale Europene, îngrijorată cu privire la efectul de contagiune. De asemenea, încăpățânarea nemților cu privire la acest aspect este considerată de mulți drept principala cauză a creșterii dobânzilor obligațiunilor de stat și a aducerii Irlandei și Portugaliei în postura de a solicita ajutoare europene.
Potrivit mai multor surse care au participat la discuții, neînțelegerile cu privire la cererile Germaniei amenințau la un moment dat să dea peste cap planul european de crearea a unui mega-fond de ajutorare permanent. Franța, Spania, Portugalia și Irlanda au fost printre țările care s-au opus Germaniei, susținută de Olanda. Cu Merkel bătând în retragere, liderii europeni au hotărât ieri crearea fondului respectiv, de 500 mld. euro, cât de repede posibil la începutul anului viitor.
În altă ordine de idei, noua ”doctrină” europeană nu a fost bine primită în SUA. Italia are anul viitor nevoie de 340 mld. euro pentru a-și refinanța datoriile, iar Spania de 120 mld. euro, în condițiile în care FMI are în acest moment o disponibilitatea de 380 mld. dolari (cca. 250 mld. euro). Sumele puse în joc sunt atât de mari, încât, spun criticii, unele state ar putea fi tentate să intre în default doar ca să nu le plătească. Ori, în această eventualitate, potrivit regulilor FMI, toți participanții la Fond trebuie să suporte pierderile în raport cu coeficientul pe care îl au în fond. Iar asta pune într-o poziție dificilă SUA, cel mai mare contribuitor, care are și drept de veto asupra oricărui împrumut pe care-l acordă FMI. Cum președintele Barack Obama este mai degrabă preocupat de alegerile legislative de anul viitor și nu de salvarea Europei, este dificil de spus ce se va întâmpla.