Viitorul guvern german va fi compus din social-democraţi, verzi şi liberali. Miercuri, această coaliţie „tricoloră” a prezentat un program care alocă un loc important investiţiilor pentru combaterea schimbărilor climatice. Prezintă de asemenea o anumită continuitate cu era Merkel în materie de azil şi politică externă, arată Le Temps.
După o lună de negocieri dure, Germania se dotează cu un guvern inedit format din social-democraţi, verzi şi liberali, marcând oficial sfârşitul erei Merkel. Coaliţia „tricoloră” a prezentat miercuri un contract de coaliţie foarte ambiţios care ilustrează preocupările actuale ale primei puteri economice europene.
Statu-quo-ul întreţinut de Angela Merkel, gestionară extraordinară a crizei dar slabă reformatoare, nu mai este posibil. Germania are nevoie de schimbări profunde. Începând cu digitalizarea rapidă a ţării şi politica climatică. Zguduită de inundaţii ucigaşe vara trecută, germanii cer măsuri mai curajoase.
„Ampelkoalition” le răspunde, promiţând să investească masiv în energii regenerabile care ar trebui să acopere 80% din necesarul de energie în următorii zece ani şi să scape de carbon, „ideal”, în 2030. Intenţionează să dezvolte puternic industria hidrogenului şi să investească considerabil în căile ferate. Crearea unui super-minister al climei şi economiei, condus de reprezentantul verzilor Robert Habeck, se înscrie perfect în această logică.
Ambiţie şi continuitate
Ironie a istoriei, un social-democrat şi viitor cancelar, Olaf Scholz, va revedea reforma Hartz IV făcută de Gerhard Schröder. Aceasta a permis o modernizare a pieţei muncii, dar a şi creat muncitori săraci. Măsura preconizată: o creştere a salariului minim la 12 euro.
Dacă există ambiţie, există şi continuitate. Continuitate în materie de politică externă, cu un angajament european marcat şi un ataşament visceral faţă de relaţia transatlantică. Dar şi în materie de azil, unde Berlinul înţelege să favorizeze imigraţia legală. Altfel, ţării ar putea să-i lipsească aproape 7 milioane de muncitori până în 2035.
Între liberali, axaţi pe ortodoxie financiară, verzi, pentru care investiţiile într-o economie curată sunt primordiale şi social-democraţi, conştienţi de daunele sociale făcute de pandemie, mere ale discordiei sunt, potenţial, numeroase. Dar, în momentul în care a devenit aproape o înjurătură în spaţiul democratic, compromisul obţinut de cele trei partide este onorant pentru democraţia germană.
