Primarul din Berlin a încurajat orice magazin să deschidă dacă respectă suprafața per client și toată lumea are măști. Pe strada mea se vînd cu de la 1 euro masca de unică folosință la arabi, la 12 euro bucata mască textilă de la croitoreasa europeană, dar la florăria de unde îmi iau în fiecare sîmbătă flori pentru casă am primit pe gratis două măști textile de la vînzătoarea mea chinezoaică: cum știe că mă așteaptă cineva la ușă, mi-a dat două, ”și pentru domnul dv”. Mai ales pe străduțele de țară pietruite din microcartierul meu, unde tot timpul crizei s-au spart trotuare ca să se pună cabluri optice, de o săptămînă s-au deschis și două șantiere de renovat fațade la casele interbelice, deci totul roiește. Pe râu, unde acum zece zile malul arăta ca o plajă pictată de Seurat, lumea a scăzut brusc, pentru că s-a dus la treabă.

Mașina economică, niciodată închisă aici complet, dovadă magazinele de grădinărit și construcții lăsate deschise de la început ca să încurajeze lumea să lucreze în timpul carantinei, nu să stea doar la televizor, a repornit toate motoarele. Limitarea cea mai mare vine de la granițe, unde totul e închis încă.

Bilanțul e așa: 30.000 de teste/zi la milionul de locuitori, cu peste două milioane și jumătate în total. 135.000 de oameni vindecați și circa 6.000 de morți, cu 1.937  de persoane în terapie intensivă, dintre care ventilați mecanic 1346 (69%). Dintee oamenii care au ieșit din terapie intensivă -10,174- au murit în total 2899, adică 28%. Un studiu reprezentativ dintr-un oraș de pe Rin atins serios de epidemie (în Berlin practic nu a fost), printr-o metodă asemănătoare cu ce voia să facă Dr. Streinu-Cercel, arată o rată a mortalității sub unu la sută. Cifra oficială este 4.1%, pentru că, în ciuda milionului și jumătate de teste, numărul total de cazuri a fost mult mai mare. Dar nu cel de morți, pentru că spre deosebire de Franța, Anglia sau Iltalia (dar nu de Belgia, mai cinstită), în Germania cifrele de mai sus cuprind totul, nu ascund căminele de bătrîni. Numărul de 93 de morți la milionul de locuitori se compară cu cei 391 din Franța și 433 din Anglia, cu Italia, Spania și SUA stînd mai rău. Mai ales e impresionant că doctorii lui Boris Johnson au explicat că dacă se ajunge la ventilație numai o treime supraviețuiesc: În Germania e invers. Doar o treime mor, chiar și în procentul de cele mai grave cazuri. Secțiile de terapie intensivă au peste 10.000 de paturi goale și ventilatoare. Rata noilor infectări a coborît la 0.7%.

Performanța germană e astfel confirmată, pe cifre de încredere, nu precum cele din România. Lecția numărul unu pentru mine, deși profesor de guvernare, a fost extraordinară, am văzut în direct ce înseamnă reglementare inteligentă, bazată pe știință și democrație.

În vreme ce românii rupeau amenzi disproporționate, în valoare nominală de 120 de milioane de euro, într-o țară unde fiscul nu reușește să incaseze nici 50% din amenzi în general, în Germania amenzile au fost puține și la minim.  Preocuparea în Germania a fost ca legea să satisfacă și interesele și siguranța celor mai mulți (care e și ea un interes), astfel încît să se respecte de la sine, lăsînd cît se poate din economie să meargă. Evident, totul pe reguli civile, că orice republică se poate apăra de pandemii fără a recurge la militarizare. Deși fascismul a fost în Germania acum 75 de ani, iar comunismul la români s-a înceheiat de abia acum 30, numai în Germania am văzut preocuparea pentru a nu repeta unele gesturi autoritare. Curtea Constituțională din Germania a dat o decizie contrară UE acum cîteva zile și nimeni nu a cerut să fie reformată, ca în România, deci e acceptat că poate să existe o perspectivă constituțională diferită și nu te poți întoarce contra unei curți sau Parlamentului, pentru că țările cu moștenire totalitară trebuie să își ocrotească instituțiile democratice.

A fost un balet al guvernării inteligente, reflectat în discursurile doamnei Merkel, prudente, calme, cu exemple de profesoară de liceu (deși are doctoratul) și folosind doar cuvântul ”noi”. Deși fan Macron, recunosc smerit că omul nostru a fost, deși foarte activ, cît se poate de inadecvat. Mereu persoana întîi și stilul napoleonian, declama bombastic, de parcă era pe scena Comediei franceze (în Racine, nu Molière, dar suna a Molière pe alocuri). Despre Klaus Iohannis nici nu vreau să mai vorbesc, Der Spiegel l-a tratat cum merita, unul care pe timp de incediu mai suflă și el în foc pentru avantaj electoral de partid, contrariul unui lider adevărat. România ar trebui, ca în America latină, să reducă mandatul prezidențial la unul singur, dacă nu se poate scăpa de prezidențialism cu totul.

Desigur, am văzut un val de antigermanism în presa română din cauze de sparanghel.

Gândiți-vă așa: dacă românii sunt așa de disperați să își pună viața în joc lucrând pentru firme dubioase și în asemenea timpuri, cum putem aștepta de la un alt stat, ocupat să își protejeze cei 80 de miioane de locuitori, să își bată capul cu românii care lucrează în Germania (sau Austria) la marginea legislației UE, pentru firme din România, pe contracte încheiate în statul de origine, fără asigurări medicale? Oare alte state europene trebuie să se preocupe de ei, sau noi, care am putea pur și simplu interzice așa ceva, fiind sub orice norme acceptabile legal? Rareș Bogdan a dat o cifră, nu știu cît de reală: 1,3 milioane de români reîntorși acasă din cauza pandemiei din Europa. Cine sunt ei? Cu excepția cîtorva turiști sau rude în vizită, restul sunt cei care nu aveau slujbe stabile, nu aveau locuințe, nu aveau asigurări, nu au calificări și așa mai departe. O cifră enormă! Asta nu e ”diaspora” ci așa cum tot spun, lumpendiaspora… pe care dreapta o tratează doar ca pe o masă de manevră și eventual o cumpără cu sume ridicole pentru startups… Cine muncește în străinătate are 40/000 de euro să pornească o afacere acasă, iar dacă are educația adecvată știe să ia și un credit. Dacă nu, banii dați de Guvernul României servesc numai la cozile de la vot la ambasadă, adică au zero efect economic și social… cumpără doar voturi.

Dar cine să facă ceva? Agitația în România o să fie de-acum înainte să se voteze electronic, prin corespondență sau prin tot felul de forme cu risc enorm de fraudă, de care ne-am apărat atîta vreme, nu să rezolvăm precaritatea acestui grup enorm de oameni… Nu ei ne trebuie, ci voturile lor… Urmăriți propunerile de la PNL sau USR-PLUS să vedeți cîte se referă la vot și cîte la problema de fond…

Desigur, ce e mai greu poate de abia vine. Lumea e legată de globalizare prin mii de fire și, oricît de performant e un stat, tot are nevoie ca și restul lumii să iasă din criză. De asta nu era în interesul Chinei să dea Europei vreo epidemie și de asta au trimis avioane de ajutor în Italia. La fel, Germania e preocupată cum să salveze UE, că vine o președinție germană de șase luni (ce noroc) și nu să se bată cu pumnii în piept ce performantă a fost…

Atunci cînd ai lideri responsabili, preocupați nu de sondaje, ci cum să își țină cuvîntul față de oameni, ca ministrul de finanțe din Frankfurt care s-a aruncat în fața trenului îngrozit că nu poate promite tot ce vor oamenii disperați de criza asta să audă, multe sunt posibile. Nu totul. Sub președinția germană, salvarea Europei (în ce frontiere?) a devenit prioritatea, ambițiile mai înalte precum climatul trecînd pe planul doi. Ce se va putea salva, se va salva, e cea mai bună guvernare posibilă, cum o arată managementul crizei. Nu e momentul ca românii să fie antigermani, ci să învețe ceva și să țină aproape.