Anul 2015 continuă să aibă efecte. Mişcarea refugiaţilor, care a prins în acel an Europa pe picior greşit, a polarizat Germania mai mult decât a făcut-o orice altă criză. Sute de mii de refugiaţi din Siria, Irak, Afganistan, dar şi imigranţi din Albania, Kosovo şi Eritreea au venit în Germania pentru a obţine azil politic. „Germania este o ţară puternică. Putem să facem faţă situaţiei”, declara Angela Merkel pe 31 august 2015, în cadrul unei conferinţe de presă. Cuvintele cancelarului german au şi astăzi ecou, este scris pe faz.net.
Imigraţia a modificat vizibil porţiuni din Germania
Între timp, subiectul imigraţiei s-a mai domolit un pic, deşi persistă încă multe probleme, cum ar fi lipsa unei politici comune de acordare a azilului la nivelul Uniunii Europene. Numărul migranţilor a scăzut semnificativ, iar subiectul nu mai este pe primul loc în atenţia publicului. Dar este, de asemenea, adevărat că în ultimii ani imigraţia a modificat vizibil porţiuni din Germania, în special estul ţării.
Datorită noului val de imigranţi, multe districte au înregistrat creşteri în ce priveşte proporţia de străini, în unele locuri chiar cu câteva sute la sută. De exemplu, districtul Sonneberg, situat la graniţa sudică a statului Turingia, se află pe primul loc în ce priveşte imigraţia, între 2012 şi 2019 proporţia de străini crescând cu 406%. În 2012, în districtul Sonneberg trăiau 605 persoane fără paşaport german, reprezentând 1,05% din totalul populaţiei de 58.000 de locuitori. În 2019, numărul străinilor a crescut la 3.000, reprezentând 5,3% din populaţia districtului.
Oraşul german Stuttgart se află la celălalt capăt al listei. În 2012, peste 133.000 de străini trăiau în oraşul vest-german, care are o populaţie totală de 600.000 de locuitori. În procente, Stuttgart a înregistrat cea mai mică creştere a numărului de străini, cu toate că între 2012 şi 2019 au venit în oraş aproximativ 30.000 de migranţi.
Cu toate acestea, pentru că procentul de străini era mare şi înainte de criza imigranţilor, germanii rezidenţi în Stuttgart nu au resimţit modificări ale climatului social, aşa cum au perceput cei din districtele din estul Germaniei, precum Sonneberg, unde cu greu găseai înainte o persoană fără paşaport german.
Numai districtul Schwandorf din Bavaria a înregistrat o creştere similară cu cea din estul republicii în ceea ce priveşte proporţia de străini. În acelaşi timp, proporţia de străini din Turingia, Mecklenburg-Pomerania Inferioară etc. a crescut şi datorită faptului că mulţi tineri germani s-au mutat înspre vestul Germaniei – fapt relevat şi de media de vârstă, care în multe districte din estul ţării este mai mare decât în vest.
Fără imigraţie, populaţia Germaniei s-ar fi redus considerabil
Germania este o ţară a imigraţiei, 11,2 milioane de locuitori fiind de origine străină. Potrivit Biroului Federal de Statistici, în cele 11,2 milioane sunt incluse toate persoanele care nu au un paşaport german, persoanele apatride şi persoanele cu cetăţenie incertă. Pentru ca o societate să rămână aceeaşi independent de imigraţie, fiecare femeie ar trebui să nască în medie 2,1 copii în decursul vieţii sale. Dar acest lucru nu se mai întâmplă nici în estul, nici în vestul Germaniei de la boom-ul demografic din anii 1960 şi 1970. Astăzi, media natalităţii în Germania este de 1,57 naşteri per femeie. Fără imigraţie, populaţia Germaniei s-ar fi redus considerabil din anii 1970 până acum.
În vestul Germaniei imigraţia s-a produs treptat. În special în anii 1960, când au fost recrutaţi muncitori străini, au venit, printre alţii şi lucrători din Italia, Grecia, Spania şi Turcia. Când recrutările s-au încheiat, în anul 1973, în RFG trăiau aproape 4 milioane de străini. Şi RDG a recrutat, de asemenea, forţă de muncă străină dar, comparativ cu RFG, procentul de muncitori străini a fost mult mai mic, iar după căderea Zidului Berlinului foarte puţini dintre muncitorii străini din fosta RDG au rămas în Germania.
Acest dezechilibru se vede şi astăzi, la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, fiind relevat de distribuția străinilor pe teritoriul Germaniei. S-a constatat, de asemenea, că străinii sunt mai atraşi de marile oraşe şi de zonele metropolitane, în unele dintre aceste oraşe din sudul ţării procentul de străini fiind chiar de peste 20% raportat la populaţia locală. Pe de o parte, acest lucru se întâmplă pentru că străinii îşi găsesc mai uşor locuri de muncă sau au acces mai mare la instituţiile de învăţământ din marile oraşe.
Pe de altă parte, aşa-numita “migraţie în lanţ” (formă de migraţie de antrenare, generată şi susţinută de migranţii anteriori – n.trad.) este responsabilă pentru distribuţia străinilor; imigranţii se duc de cele mai multe ori acolo unde trăiesc deja rudele, prietenii și compatrioţii lor. Cercetătorii susţin că există adevărate reţele etnice care servesc ca sprijin pentru noii veniţi în găsirea unei locuinţe şi a unui loc de muncă. Doar atunci când migranţii vin ca solicitanţi de azil, ei sunt distribuiţi în locaţii specificate, reglementate prin lege.
„Cheia Königsteiner” (sistem de distribuire de cote de azilanţi pe fiecare stat german – n.trad.) stabileşte câţi azilanţi trebuie să accepte fiecare stat german, două treimi fiind repartizaţi în funcţie de veniturile din taxe încasate de statul respectiv, iar o treime de numărul populaţiei statului. Pentru a evita o aglomerare de refugiaţi în doar câteva oraşe, legea integrării, adoptată în 2016, impune şi condiţii pentru rezidenţă. Autorităţile locale pot atribui locuri de rezidenţă azilanţilor recunoscuţi.
Situaţia este diferită, însă, pentru străinii din interiorul Uniunii Europene, care formează cel mai mare grup de migranţi din Germania. În special românii, polonezii şi bulgarii s-au mutat în Germania după expansiunea UE spre est, în 2004, sosirea acestora în Germania fiind cel mai adesea din motive economice. Din 2012, proporţia de străini a crescut pe întreg teritoriul Germaniei, la numărul migranţilor proveniţi din statele UE adăugându-se şi valurile de refugiaţi din 2015 şi 2016 – de unde şi declaraţia mult-citată a cancelarului german, „Putem să facem faţă situaţiei”. În raport cu populaţia germană, un număr similar de imigranţi au sosit atât în est, cât şi în vest, procentul de imigranţi crescând cu 4% în est şi cu 4,4% în vest. Deşi procentul de imigranţi stabiliţi în ultimii cinci ani în estul Germaniei este mai mic, numărul total al imigranţilor de fapt s-a dublat.
În concluzie, imigraţia nu a avut niciun efect notabil asupra societăţii îmbătrânite a Germaniei, chiar şi în situaţia în care femeile imigrante au mai mulţi copii în medie decât femeile germane. În districtul Sonneberg, de exemplu, populaţia a crescut puternic datorită influxului de străini, dar media de vârstă a crescut şi ea – şi la fel stau lucrurile în întreg estul Germaniei. Oricum, în Sonneberg s-a schimbat un singur lucru: populaţia districtului nu mai este în scădere.
