Analistii considerau ca Germania era pe cale sa ramana in urma celorlalte state europene dezvoltate in privinta strategiilor financiar-bancare. Anglia, Franta, Spania si chiar Italia incepusera sa-si restructureze politica de dezvoltare bancara si sa-si consolideze pozitiile pentru o viitoare lovitura financiara la nivel mondial. Dar Germania s-a trezit din toropeala: fuziunea dintre Deutsche Bank si Dresdner Bank, prima si a treia institutie financiara din Germania, a deschis un nou capitol in istoria finantelor europene. Nou-creatul imperiu financiar, Deutsche Bank A.G., are un capital evaluat la 1,2 miliarde de dolari, din acest motiv fiind considerat cea mai mare banca a lumii. In clasamentul bursier, banca rezultata din fuziune ocupa doar locul trei, cu o cotatie de 88 de miliarde de euro. Mariajul celor doua banci va avea ca efect functionarea efectiva a noii institutii bancare cu incepere de la 1 iulie. Deutsche Bank va detine aproape 64 la suta din actiunile consortiului, in timp ce partenerul provenit din spatiul fostei Germanii Democrate va fi proprietarul restului de aproximativ 36 la suta din actiuni.
Consortiul va concedia 16.000 de oameni
Concernul bancar a carui infiintare a fost anuntata recent la Frankfurt are acum intentia de a scapa de orice activitate neprofitabila, cum sunt serviciile comerciale en-detail. Acestea vor fi preluate de grupul bancar Deutsche Bank 24, care se va transforma, la randul sau, in Bank 24. O treime din acest grup va fi preluat de gigantul asigurarilor, Allianz, care este gata sa preia de la Deutsche Bank si controlul grupului DWS, de gestiune a fondurilor mutuale, precum si majoritatea covarsitoare a actiunilor societatii de investitii italiene Finanza & Futuro. Tot Allianz va conduce si societatea de asigurari Deutscher Herold. Aceste preluari si transferuri ale pachetelor majoritare de actiuni vor permite uriasului Deutscher-Dresdner sa-si concentreze atentia si, bineinteles, finantele, in domeniul investitiilor, fuzionarilor, achizitiilor sau al cumpararii de titluri de valoare.
Pe de alta parte, cel mai mare beneficiu al mariajului celor doi giganti ai finantelor germane pare a fi o mare reducere a cheltuielilor, estimata la 2,76 de miliarde de dolari pe an. Principalele economii vor fi realizate prin reduceri de personal atat de drastice, incat au fost comparate de analisti cu o „secerare la firul ierbii”. Cele doua banci vor renunta la 800 din cele 2.500 de filiale si sucursale comune. Din totalul celor 140.000 de angajati, 16.000 vor fi trimisi in strada.
Fuziunea este dictata de doi mari factori: in primul rand, bancile se tem ca operatiunile de comert electronic vor micsora si mai mult nivelul scazut al profiturilor obtinute din relatiile comerciale cu clientii mici. In al doilea rand, cele doua banci vor sa devina atat de mari incat sa poata concura cu finantele americane care controleaza piata mondiala a investitiilor bancare.
Conform lui Rolf Breuer, unul din cei doi capi ai nou-creatului imperiu bancar, fuziunea dintre Deutsche Bank si Dresdner este de fapt inceputul unei perioade de consolidare a sectorului bancar german. In timp ce ocupantii pozitiilor unu si trei din clasamentul celor mai puternice banci germane si-au unit deja operatiunile, numarul doi, Hypo Vereinsbank, negociaza cu Bank Austria infiintarea unei aliante care sa-i permita extinderea in afara granitelor. O alta institutie bancara, Commerzbank, este ingrijorata in ceea ce priveste viitorul ei si posibilitatea unei preluari.
Fuziunea celor doi giganti bancari marcheaza si incercarea finantistilor germani de a evita activitatile comerciale cu micii clienti privati si de a se indrepta spre piata mult mai puternica a investitiilor. In Germania functioneaza aproximativ 3.000 de banci comerciale care se afla intr-o permanenta goana dupa clienti, avand pentru aceasta profituri relativ reduse. Se estimeaza ca Germania numara 604 filiale bancare pentru fiecare milion de clienti, in comparatie cu 265 de banci la un milion de americani.
Banca va lupta din greu pentru suprematie
Oficiile comercial-bancare germane nu sunt la fel de profitabile precum corespondentii acestora din Statele Unite. Situatia se regaseste si in Elvetia, Italia, Spania si Franta, unde bancile isi combina operatiunile pentru a face mai eficiente operatiunile comerciale de mica anvergura, adica serviciile en-detail adresate clientilor privati. Scaderea profiturilor in relatiile comerciale cu amanuntul a fost amplificata de dezvoltarea intr-un ritm rapid a serviciilor bancare telefonice sau electronice (pe Internet), mult mai ieftine, deci mai cautate de clienti in ultimii ani.
De aceea, nou-creata Deutsche Bank A.G. vizeaza in principal piata investitiilor bancare, a corporatiilor financiare, a plasamentelor de capital, dar in egala masura vrea sa atraga clienti si din randul marilor detinatori individuali de capital. Principalul obiectiv al imperiului bancar german este sa castige competitia cu bancile de investitii americane, a caror prezenta se face din ce in ce mai simtita in Europa. In timp ce americanii incearca sa acumuleze o felie din ce in ce mai mare din profiturile realizate de piata europeana, Deutsche Bank si-a construit o reduta in Statele Unite, cumparand in 1998 Bankers Trust pentru suma de 10 miliarde de dolari.
Nu este insa foarte sigur daca fuziunea anuntata la Frankfurt va fi de ajuns pentru a arunca Deutsche Bank in topul celor mai importanti jucatori din marea competitie a finantelor de pe Wall Street. Judecand doar dupa valoarea capitalului, noua afacere pare a fi acceptata drept cea mai mare banca a lumii, primul loc este atacat in egala masura si de bancile japoneze Industrial, Fuji si Dai-Ichi Kangyo Bank, aflate in acerbe negocieri de fuzionare.