ceea ce a determinat o reducere a preturilor, fapt care va atrage si mai multi consumatori. Vestile bune pentru sectorul ecologic nu se opresc aici. Guvernul german incearca sa promoveze un sprogram ecologic gen „laptele si cornul” pentru cele peste 10 mii de scoli de stat. Avand in spate aceste evolutii, guvernul de coalitie, din care fac parte si ecologisii, avocati infocati ai agriculturii bio, poate promova mai departe, in Europa si restul lumii, asa-numitele tehnologii verzi. Acestea respecta mediul incojurator si permit o dezvoltare durabila a zonei rurale. Ne aflam, de fapt, in fata unei revolutii veritabile, ce poate schimba modul cum se produce si consuma hrana in lume. Astfel, fermierii devin tot mai preocupati de bunastarea animalelor, din productia agricola dispar chimicalale agresive, antibioticele, o serie de conservanti artificiali si arome „identice” la gust cu produsele naturale. Ferma devine in egala masura producator, nu doar consumator de energie. Biocombustibilii, energia regenerabila si reciclarea devin parte a unei economii rurale orientate in egala masura catre piata si catre dezvoltarea rurala. Care este insa viziunea ecologistilor in ceea ce priveste comertul mondial? Produsele locale ar trebui sa fie prima alegere a consumatorilor, considera acestia. La fel se intampla si in cazul sigurantei alimentare. Produsele germane, si vest-europene, in general, sunt foarte sigure, deci ar trebui sa devina alegerea naturala a consumatorilor, intr-o lume in care crizele alimentare sunt tot mai frecvente. „Ultimul racnet” in materie de viziune asupra viitorului alimentelor se numeste „wellness”. Cu alte cuvinte, mancatul trebuie sa contribuie si la starea de sanatate fizica si psihica a consumatorilor, nu doar la potolirea foamei. Conceptul, deloc strain omenirii inca din cele mai vechi timpuri, pare o noutate intr-o lume dominata de produse prefabricate si inalt procesate, care au adus obezitatea la rang de regula generala in tarile dezvoltate.Marile provocari la adresa agriculturii ecologice sunt pe masura ambitiilor celor care o promoveaza. Desi in crestere, afacerile cu produse bio, de trei miliarde de euro in 2004, reprezinta in Germania sub 5% din productia agricola si mai putin de 6% din valoarea ei. In restul tarilor europene, ponderea sectorului bio este si mai scazuta. Principalul obstacol in calea dezvoltarii sectorului pare a fi productivitatea redusa, aferenta tehnologiilor folosite. Produsele bio sunt, de regula, mai scumpe cu cel putin 30% fata de alimentele „clasice”. Mai mult, consumatorii nu sunt, nici chiar in Germania, fani ai carnii ecologice, obtinute din valorificarea productiei vegetale, ci doar ai fructelor, legumelor si cerealelor obtinute prin metode bio. Sectorul pierde astfel valoare adaugata in favoarea agriculturii clasice.Principalul inamic al agriculturii bio este tehnologia manipularii genetice. Culturile modificate genetic si-au facut aparitia si in Europa in ultimii ani si se raspandesc cu viteza extraordinara. Avantajul lor este ca reduc costurile de productie, fapt care le-au facut preferatele fermierilor americani si din tarile in curs de dezvoltare, lipsite de mijloacele de a utiliza tehnologii bio. Costurile scazute se reflecta in pretul final, mai scazut, al alimentelor. Produsele obtinute din plante modificate genetic trebuie marcate in acest sens in Europa, fapt care a incetinit dezvoltarea sectorului. Legea permite insa utilizarea nediscriminatorie a furajelor din plante modificate genetic in hrana animalor, fapt care a dus la cresterea ponderii fermelor ce utilizeaza astfel de furaje. In final, consumatorii vor decide cum vor arata alimentele viitorului. Pentru controlul acestei piete uriase se lupta nu doar companiile multinationale, ci si politicienii.