Presupune căsătoria că soții își pot citi și verifica unul altuia conturile bancare ori de e-mail, fără acordul celuilalt? În conformitate cu legea, nu. Iar o instanță din România a condamnat recent un român la peste un an de închisoare pentru că a crezut că soția i-a dat permisiunea să-i violeze corespondența și să-i verifice contul bancar. Judecătorii au lămurit un lucru important: și dacă se cunosc parolele de acces ale celuilalt, asta nu presupune acordul pentru acces.
Comunitatea de bunuri a soților nu presupune că fiecare are automat dreptul să intre în corespondența fiecăruia și să acceseze conturile bancare ale celuilalt, în ideea că există un consimțământ prezumat sau că, odată acordat accesul sau cunoscând parola, nu există nicio problemă în a face asta.
Curtea de Apel Iași a pronunțat anul trecut o hotărâre definitivă cu privire la un astfel de caz, în care soțul acuzat de accesarea conturilor soției, fără permisiunea ei, a fost condamnat la un an și patru luni de închisoare (cu amânarea aplicării pedepsei) pentru faptele penale următoare: accesul ilegal la un sistem informatic, violarea secretului corespondenței și transferul neautorizat de date informatice (decizia, în întregime, e disponibilă aici).Soțul condamnat a intrat de câteva zeci de ori în e-mailul soției sale, a deschis mesaje și a transmis către sine informații pe care le-a găsit în contul acesteia. Acesta i-a accesat contul de Facebook și a intrat în contul bancar propriu al soției pentru a genera rapoarte și extrase de cont, să vadă ce sume de bani intră și sunt retrase din contul respectiv.
Vinovatul a recunoscut toate aceste fapte și s-a motivat în următorul fel (printre altele): soția i-a acordat o dată permisiunea, atunci, dacă ea nu și-a schimbat parola, a considerat că e liber să intre ori de câte ori dorește în respectivele conturi.
Judecătorii l-au contrazis însă. Nu există o prezumție de consimțământ, iar comunitatea de bunuri nu presupune în niciun caz că soții renunță la viața personală prin căsătorie, la inviolabilitatea corespondenței (adică dreptul de a ști numai destinatarul ce mesaje și scrisori primește). Permisiunea trebuie dată de fiecare dată, pentru că vorbim de chestiuni private și apărate de lege la fel pentru persoana căsătorită și pentru cea necăsătorită.
„Cât timp dispozițiile legale privind căsătoria nu conferă soțului drept de acces la conturile celuilalt soț, ci dimpotrivă, mențin independența acestuia în administrarea lor, inculpatul trebuia să aibă permisiunea persoanei vătămate pentru acces, indiferent că avea cunoștință de parolele de sistem sau nu”, au spus judecătorii în hotărâre.
Nu contează, așadar, dacă se cunosc parolele. Trebuie cerută permisiunea de fiecare dată când se dorește accesul la conturile celuilalt soț. În Codul civil există o prevedere legală de care judecătorii s-au folosit pentru a aplica raționamentele lor: „Un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț”.În căsătorie, soțul nu renunță automat la drepturile pe care legea i le protejează și în situația în care nu e căsătorit, cum ar fi dreptul la respectarea secretului corespondenței. Așa cum subliniază instanța, dacă există probleme între soți și lipsă de încredere, acestea nu se rezolvă prin încălcarea legii și prin comiterea de fapte penale.
În fine, chiar dacă între soți se aplică regimul comunității de bunuri și banii sunt la comun, regimul acesta reglementat de lege nu se aplică în privința contului bancar al fiecăruia (care e propriu) și cu privire la accesul la contul bancar.
