Acționarul majoritar al companiei importatoare a mașinilor Peugeot și Citroen în România și, mai nou, fondator al unei companii de transport care crește într-un an cât altele în zece, Gheorghe Dolofan, nu și-a finanțat niciodată firmele prin împrumuturi bancare.
Sunt puțini cei care se pot lăuda cu o experiență la fel de vastă ca a lui Gheorghe Dolofan în domeniul comerțului cu mașini din România. Dornic de a intra în lumea afacerilor imediat după trecerea României la capitalism el își înceracă norocul mai întâi în zona restaurantelor și a comerțului cu alcool. „Când au apărut accizele pentru alcool am fost nevoit să ies din această afacere. Dacă funcționam legal dădeam faliment din cauza concurenței neloiale, iar dacă făceam ca ei riscam să ajung la pușcărie. Am continuat însă cu o afacere de import al echipamentelor necesare spălătoriilor, precum și cu una de distribuție a pompelor de alimentare pentru stațiile de carburanți. La ambele am renunțat ulterior”, a povestit Gheorghe Dolofan în exclusivitate pentru Capital, începuturile sale ca om de afaceri în România.
Reprezentantul Peugeot în România
„Prin 1991, o companie franceză care importa Dacia în Hexagon pe vremea lui Ceaușescu a venit cu ideea aducerii mărcii Peugeot în România. Pe vremea aceea se vindeau câteva sute de mașini străine noi pe an la noi, dar lucrurile se mișcau rapid și grupul a solicitat să investim într-un showroom la standardele lor. Partenerul francez a ezitat, așa că în 1996 ne-am asociat și am decis să investesc eu. Cum piața se dezvolta, era nevoie de mulți bani pentru a asigura stocurile și dezvoltarea rețelei. Îmi amintesc că piața creștea pe atunci cu valori greu de crezut acum. Până în 2007, când în România s-au vândut peste 360.000 de mașini. În acel al am importat 21.000 de unități Peugeot și am vândut efectiv aproape 17.000. Era enorm.”, explică pe scurt perioada de glorie a companiei sale, Trust Motors, importatorul exclusiv al mărcii Peugeot.
A urmat criza din 2008 și vremurile dificile pentru toți cei implicați în afaceri cu mașini. „De atunci piața a tot scăzut. Din cauza crizei dar și din cauza comerțului cu vehicule second-hand. Am ajuns de la 360.000 de mașini la maximum 100.000. Dintre care, o parte nu sunt vânzări în România, ci reexporturi. Marja dealerilor la vânzarea unei mașini noi a ajuns acum foarte mică. Doar ca idee, la mașini cu prețuri de aproximativ 10.000 de euro, dealerul câștigă între 150 de euro și 300 de euro. La mașinile scumpe marjele sunt ceva mai mari. De aceea, în acest moment, business-ul cu mașini noi este unul foarte dificil la noi. Cred că un om care ar vrea să intre acum în această afacere nu-și poate recupera investiția mai devreme de 20 de ani. Doar concesiunea, dealership-ul, îl costă între 600.000 de euro și 1,5 milioane în funcție de oraș și de cerințele producătorului”, menționează Gheorghe Dolofan adăugând și câteva detalii despre modul în care a reușit să-și treacă firmele – Trust Motors, importatorul Peugeot și, mai nou, Citroen, și Eurial Invest, unul dintre dealerii din rețea – peste anii de criză: „Am avut atât momente plăcute cât și mai puțin plăcute. În primul rând, m-a ferit Dumnezeu să fac împrumuturi la bancă. Lucrurile au mers bine exact atunci când era nevoie. Nu mă pot plânge nici acum. E drept că nu mai am profiturile din trecut. Diferențele față de 2006 – 2007 sunt majore. Faptul că nu am făcut împrumuturi la bancă a fost foarte important. Dacă în momentele dificile aș fi avut și rate la bancă era grav. Oricum, compania mea importatoare, Trust Motors, nu a avut niciodată pierderi. La dealerul Eurial, am avut pierderi mici în ultimii ani pentru că rulajul era mare. Dar nu am avut niciodată dificultăți majore care să mă împiedice să-mi desfășor activitatea. Unii spun că am o gândire înapoiată pentru că marile business-uri mondiale se fac cu bani împrumutați. E treaba lor și le urez succes. Eu n-am făcut așa ceva și nici nu am în plan să fac”.
Precauția și oamenii, puncte-cheie
Deși au existat de-a lungul timpului și alte oportunități de afaceri, Gheorghe Dolofan a rămas fidel importului de mașini. „Ideea mea este că, atunci când faci mai multe afaceri în domenii diferite, te rupi. Nu le poți supraveghea. Mai bine faci totul din aproape în aproape. Eu așa am făcut. Viața m-a învățat să fiu precaut. Din nefericire majoritatea românilor, când fac bani, îi dau imediat pe mașini, case sau bijuterii. Eu până în 2007 am stat într-un apartament de 70 și ceva de metri pătrați la Traian. Și câștigam multe milioane de euro. Abia atunci, când aveam un cash flow care mă obliga să fac ceva cu banii, am investit în casa din Dubai. Acum banii trebuie să circule. Trebuie puși la treabă, dar cu atenție. Dacă îi lași în bancă mai degrabă pierzi decât câștigi. Dacă investești cu riscuri mari poți pierde”, explică omul de afaceri de ce nu și-a extins până de curând portofoliul. Totodată, un alt punct important pentru susținerea afacerii a fost, în viziunea lui Dolofan, relația cu angajații: „Am încercat să-mi conduc afacerile ca pe o familie. Experiența m-a învățat că trebuie să cunoști oamenii din subordinea ta și la nivel personal. Omul nu este o mașină. El poate avea probleme personale care îi afectează și activitatea de la locul de muncă. Trebui să știi toate astea și să le înțelegi. Mai mult chiar, dacă poți, să îl ajuți”.
Pregătirea succesiunii
Ajuns la vârsta de 64 de ani, Gheorghe Dolofan a decis că este momentul să își includă în afaceri și nepoții. Doi tineri pe care i-a învățat, spune el, să fie precauți în afaceri și atenți cu subordonații. Unul dintre aceștia conduce în prezent afacerile de la București, în timp ce al doilea coordonează o companie de transport căreia i-au fost puse bazele de curând, Dolo Trans Olimp. „Nepotul de la Pitești mi-a spus că i-ar plăcea să se ocupe de transporturi. M-am interesat și am decis să investesc pentru început 500.000 de euro în camioane. Am luat niște mașini second-hand la început și i-am făcut nepotului afacere. Am stat lângă el, l-am învățat și apoi i-am dat mână liberă. Acum are aproape 300 de camioane. Și cred că mai cumpărăm încă vreo 100. Lucrăm în special cu Mercedes-Benz. De altfel noi am făcut cea mai mare comandă de camioane la ei. Am luat mai bine de 150. Ideea e că afacerea Dolo Trans merge bine. Nu-mi închipuiam că merge atât de bine zona transporturilor rutiere. Ne omoară însă asigurările. Ceea ce se întâmplă este bătaie de joc”, a mărturisit Gheorghe Dolofan în exclusivitate pentru Capital, explicând și că, acum, dorește să aibă mai mult timp pentru el însuși. „Înaintez în vârstă și, cât mai sunt sănătos și în putere, vreau să traversez America de la nord la sud, din Canada până la Ushuaia, în Țara de Foc. Sunt vreo 42.000 de kilometri. Apoi, vreau să înconjor și Australia, vreo 20.000 de kilometri. Am dorința și ambiția asta”.
„În 26 de ani am plătit statului român aproape un miliard de euro. Vorbesc de toate firmele mele și toate plățile făcute către stat, de la TVA până la impozit pe profit și salarii”.
Gheorghe Dolofan