Cetăţenii români au fost îndoctrinaţi să creadă că liderii de la Bucureşti sunt patrioţi şi vor binele neamului, ei fiind cei ce se opun exploatării capitaliste şi poftelor Moscovei. Imaginea de luptători, cei ce continuau o serie de eroi din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat, a prins în mentalitatea oamenilor de rând şi chiar printre unii intelectuali nostalgici după dictatura criminală, mai ales că greutăţile economice actuale favorizează această cădere în trecut.

Masele se ataşează de cei puternici şi nu contează natura deciziile pe care le iau. Minciuna a fost stâlpul de bază al regimului comunist şi a fost cultivată intensiv în presă, şcoală, cultură şi în aparatul de stat. Politrucii din aparatul de propagandă aveau tot interesul să slujească centrul de putere pentru a se bucura de privilegii deosebite.

Uneori, în secret, se mai discuta despre crudul adevăr

Gheorghe Gheorghiu-Dej, un feroce stalinist care a umplut ţara cu lagăre de concentrare, a condus în data de 5 decembrie 1960 o şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. şi stenograma şedinţei a fost publicată de către istoricul Dan Cătănuş în anul 2004. Unele idei ale liderului comunist sunt şocant de sincere şi ar fi trebuit să li se facă o publicitate deosebită. Liderul de partid şi de stat spunea că nu trebuie socialism în lume prin prisma salariilor, în lagărul capitalist şomerii trăind mai bine decât muncitorii români. Adevărul a fost spus şi a rămas în arhive.

Comuniştii au făcut totul pentru atingerea obiectivelor ideologice până în anul 1989 şi a fost normal ca populaţia să o ducă din ce în ce mai rău. Mai mult. S-a ajuns la cartelă şi înfometare, cozile pentru o bucată de pâine fiind şocante pentru sfârşitul secolului al XX-lea într-o ţară pe care mulţi o defineau drept un grânar al Europei.

Oare unde mergeau banii ce rezultau din producţiile record din economia socialistă, muncitorii fiind obligaţi să îndeplinească an de an norme din ce în ce mai mari? Care era obiectivul regimului comunist?

Tot Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus adevărul şi orice român trebuie să cunoască aceste vorbe din 1960

Dezarmarea nu mai era utilă şi trebuia să se facă totul pentru acumularea de armament de cea mai bună calitate şi în cantităţi industriale pentru a se putea pune în aplicare ideea lui Stalin de revoluţie mondială, visul de aur al liderilor roşii. Nu se făcea ceva util pentru poporul român, ci acesta trebuia să muncească pentru gurile de foc ce urmau să intre în acţiune în marele război pentru cucerirea planetei.

Ar fi fost tocate mulţimi de români într-o conflagraţie finală cu lumea capitalistă şi n-ar fi contat numărul de victime, importantă era victoria în cel mai mare război din istorie, cel ce ar fi dus la dispariţia burgheziei şi la eliberarea întregii planete de sub jugul exploatatorilor.

Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu au ştiut că socialismul şi comunismul nu aduc ceva bun pentru popoarele supuse experimentului politic, dar au mers tot înainte fiindcă deţinerea puterii este plăcerea supremă pentru un om obsedat. Banii au fost tocaţi pe arme şi populaţia a ajuns să cerşească pe la magazine un colţ de pâine şi nişte gheare şi căpăţâni de pasăre.