Podcastul a abordat și alte teme precum soluții și cauze cu privire la deficitul de medici și specialiști cu care România se confruntă. În plus, invitatul a povestit despre evoluția rețelei medicale private Medima, pe care a fondat-o în 2018. Aceasta a ajuns în prezent la un număr de 24 de clinici la nivel național.

Carieră în imagistică și radiologie

Gheorghe Iana este medic primar de radiologie, cu specializare în neuroimagistică. Acesta are o experiență de peste 30 de ani în acest sector. Medicul este și membru al Societății Internaționale de Rezonanță Magnetică și fondatorul Societății Române de Radiologie și Neuroradiologie. Specialistul a lucrat atât în mediul privat, cât și în cel public, ocupând și funcția de manager a Spitalului Universitar de Urgență timp de patru ani. Gheorghe Iana este și fondatorul Medima, una dintre cele mai mari rețele de clinic private din țară.

„Primul meu carnet de lucru în radiologie a fost emis în 1981. Eu cunosc radiologia de 44 de ani, lucram atunci pe niște aparate nemțești vechi, dar cu doză mare de iradiere. Erau foarte fiabile pentru vremea aceea. Așa mi-am început cariera ca asistent de radiologie. Ulterior, am terminat universitate și am trecut în zona didactică sau în zona de activitate imagistică. În radiologie lucrez din 1991 ca medic. Am trecut prin toate etapele: secundar (rezident), specialist, medic primar. Pe zona didactică am trecut de la preparator până la zona de profesor universitar”, a explicat invitatul.

Stabilirea diagnosticului

Radiologia și imagistica sunt domenii complexe și reprezintă singura modalitate de a explora interiorul corpului fără operație. Este o modalitate practică și minim invazivă care ajută medicii să stabilească un diagnostic cât mai precis.

„Dacă privim la nivel mondial, se consideră că aportul radiologiei și imagisticii în diagnosticarea unui pacient ajunge la 80-90%. Practic, 90% din patologii au nevoie de diagnostic imagistic, care presupune evaluarea unor leziuni din interiorul corpului și vizualizarea lor pe un monitor. Procesul constă în două etape: de achiziție, când se face examinarea în sine, și de evaluare, unde medicul analizează rezultatele. Pentru un pacient oncologic, o scanare torace-abdomen-pelvis înseamnă 7.000 de imagini. Cu aparatele moderne, imaginile se fac în 10-15 minute. Într-o oră poți face 4-5 examinări. Dar, un medic are nevoie de 6-7 ore pentru a interpreta rezultatele. Volumul de muncă este foarte mare și responsabilitatea la fel”, a explicat Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iana.

Formarea în neuroimagistică

Gheorghe Iana și- a început pregătirea în neuroimagistică în 1999 la Lyon, Franța. Acesta a fost primul român supraspecializat în neuroimagistică în 2001. „Eu am crezut în această idee, conform căreia viitorul în domeniul radiologiei și imagisticii este în supraspecializări. Nimeni nu mai poate să acopere acum toată gama de patologii, pentru că este foarte multă informație. Mi-a plăcut această zonă de neuro, patologia și fiziologia sistemului nervos. Să vezi creierul fără un suport imagistic este imposibil. Doar prin neuroimagistică putem trece prin cutia de os în care se află creierul, lucru care radiologia clasică nu îl poate face. Imagistica, adică CT și RMN, înseamnă secțiune și reconstrucție. CT-ul, de exemplu, scanează tot  ca o imagine plană și avem acces la structurile sistemului nervos, ventricul, conformație, substanță cenușie, vasele, eventuale leziuni. Îți permite să vezi substanța nervoasă fără o intervenție dură”, a precizat medicul.

Potrivit medicului, sistemul medical românesc nu a fost deschis din prima la o astfel de supraspecializare. „A fost o luptă pe care am  început-o în 2004. I-am prezentat atunci secretarului de stat și i-au explicat că viitorul este al supraspecializării. De ce să-l operezi pe om pentru ceva care se poate rezolva fără operație? Cu o manevră minim invazivă, recuperarea este mai ușoară și mai scurtă. Atunci am discutat ideea și am realizat că trebuie implementat și la noi. În 2007, am avut o întâlnire cu ministrul de atunci și le-au adus în vedere necesitatea recunoașterii supraspecializării. Noi atunci deja lucram intervențional, din 2001 funcționam așa la Spitalul Universitar. Am discutat, i-am invitat la o prezentare în spital. Atunci am pus bazele primului program național de radiologie intervențională. În anul 2008, a fost finanțat primul program”, a spus invitatul.

Specialiști și centre dedicate

În paralel, acesta a pus bazele organizației profesionale, Societatea Română de Neuroradiologie și Radiologie Intervențională. În 2007, la prima întâlnire, eram 21 de oameni. În prezent, la conferințele anuale, se adună în jur de 300 de participanți.

„Noi am oprit atunci programul pentru că aveam nevoie de un ordin de ministru care să ne permită să formăm specialiști. Aceasta era problema principală, să le oferi specialiștilor competența de a lucra radiologie intervențională și neuroradiologie. Abia în 2017 am reușit să realizez o mobilizare. Am organizat o conferință la Palatul Parlamentului, unde am invitat Comisia de Sănătate, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări, Departamentul pentru situații de Urgență, multă presă și câțiva colegi care practicau imagistică intervențională. Am discutat atunci strict pe AVC. Atunci se cheltuiau 17 milioane de euro pentru pacienții cu AVC, dintre care doar 16 milioane sunt pentru tratament, restul banilor fiind destinați pentru asistența socială, pentru că aceștia rămân cu dizabilități. Atunci s-a înțeles nevoia de a avea specialiști, oameni dedicați care să facă doar asta. S-a emis ordinul de ministrul și am creat centre”, a spus medicul.

Radiologie intervențională

Potrivit acestuia, odată cu emiterea ordinului de ministru, medicul a reușit să aducă românii specializați pe imagistică intervențională din Diaspora înapoi în țară. „Așa am reușit să punem pe picioare centrul de la Oradea, să consolidăm centrul de la Timișoara, să deschidem centrul de la Sibiu. Acum lucrurile sunt pe un făgaș normal. Am separat radiologia intervențională de neuroradiologie intervențională. Se fac cursuri, se pregătesc oameni. Astfel, numărul de cazuri rezolvate cu radiologie intervențională a crescut exponențial în România, fiind vorba de o majorare de 20-25 de ori în 2025 față de 2010”, a precizat prof. univ. Dr. Gheorghe Iana.

Medicul a precizat că partea de neuroimagistică este dedicată în special pe accidentul vascular cerebral, care este prima cauză de dizabilitate din România. În fiecare an, sunt 70.000 de pacienți care fac AVC.

Prevenție și tratament

Aceste supraspecializări pot ajuta și la partea de prevenție a afecțiunilor grave precum cele oncologice sau accidentele vasculare cerebrale. „O evaluare odată la doi ani este factor de prevenție. În special, pacienții predispuși la astfel de boli, cei cu risc, trebuie monitorizați constant. De exemplu, pentru femei, pentru prevenția cancerului la sân, este bine să-și facă o ecografie de sân după o anumită vârstă în fiecare an, și în unele cazuri mamografie atunci când există cea mai mică suspiciune. Cancerul de sân este cel mai frecvent în România. Apoi, este nevoie de o ecografie pelviană, marcări tumorali, etc. Toate trebuie făcute cu scopul de a preveni. Depistarea precoce a unei modificări scade durata tratamentului și riscul de a dezvolta o formă gravă. Pentru AVC sunt pacienți predispuși, o ecografie, analiză de sânge completă, poate preveni”, a precizat medicul.

Medicul a precizat că în România se face prevenție, dar mai sunt lucruri care ar trebui făcute pentru ca rezultatele să fie mai bune. „Cred că eficiența programelor de screening se vede în îmbunătățirea cifrelor din statistici. De exemplu, cazurile în cazul bărbaților au scăzut de la 9,2% la 7%. Este vizibilă o îmbunătățire, asta îmi spune că programul de prevenție își face treaba. Pacienții au fost depistați mai devreme și sunt șanse mult mai mari ca tratamentul să funcționeze bine. Pe de altă parte, s-au dezvoltat molecule terapeutice noi în oncologie, s-au dezvoltat tehnici noi intervenționale. Acestea cresc gradul și rata de supraviețuire a pacienților care sunt depistați mai devreme sau care au o formă mai ușoară”, a adăugat prof. univ. Dr. Gheorghe Iana.