Gheorghe Piperea, unul din cei mai cunoscuţi avocaţi din România, face un bilanţ al acestui an pe pagina de Facebook, în care vorbeşte de influenţa serviciilor secrete în viaţa politică şi economică a ţării. Fără a-i da numele, acesta îl numeşte pe guvernatorul Băncii Naţionale a României drept un "vechi colaborator al securităţii".
„Stai şi te uiţi în urmă la 2018 (şi chiar la 2017) şi iţi dai seama cât de simbiotică a devenit societatea noastră cu neo-sekuritatea. Dacă încerci să elimini simbiotul sau să îi reduci influenţa malefică asupra organismului, determini febra de 40 de grade sau embolia organismului”, scrie avocatul Gheorghe Piperea pe Facebook.
Nu doar că leadership-ul politic este verificat şi controlat, chiar şi la nivel emotional, de serviciile secrete, scrie acesta.
„Niciun guvern şi niciun şef de autoritate publica importantă nu „trece” fără acordul prealabil al neo-sekurităţii. Nu doar că economia se derulează după planurile neo-sekurităţii, care se regăsesc în acordurile în baza cărora băncile, instituţiile financiare internaţionale şi corporaţiile controlează decizia politică. Nicio lege care deranjează acest plan nu trece neciuntită de parlament, preşedinte sau CCR, niciun monopol, nicio rentă, niciun privilegiu, nicio exclusivitate nu răman neacoperite de legi scrise de beneficiari si trecute prin toate sitele procesului legislativ ca prin brânză. Pentru că neo-sekuritatea se crede o forţă politică (???!) de dreapta, salariile au fost plafonate la niveluri de mizerie, concedierile facilitate, taxarea capitalului, redusă, evaziunea fiscală a marilor companii, tolerată, iar de aici nu au rezultat decât un malefic dezechilibru economic în care 100 de companii (dintr-un total de 850 de mii) fac mai mult de 75% din PIB-ul ţării (şi îl fac în oraşele mari, deşertificând restul ţării) şi un masiv exod al forţei de muncă (peste 4 milioane de oameni activi, răpiţi societăţtii noastre de această politica „de dreapta”). Chestia cu ‘plecarea investitorilor’ ca urmare a majorării salariului minim sau ca urmare a introducerii unor taxe de sancţionare a monopolului şi a abuzului de putere economică este o prostie libertariană”, scrie Piperea.
El afirmă că până acum a plecat o treime din forţa de muncă.
„Deocamdată, educaţia, sănătatea şi cultura sunt la nivelul cel mai de jos din UE pentru ca, printre altele, cei care fac cel mai mare profit în România nu prea plătesc impozite şi taxe aici. Nu doar că justiţia şi administraţia se fac pe baza de protocoale cu sri sau cu alte servicii secrete, ocolind Constituţia şi procedurile legale care ţin (teoretic) la distanţă ocultă informaţională. Nicio decizie de condamnare nu a fost pronunţată fără crivăţul în ceafa procurorilor şi judecătorilor venit de la exponenţii neo-sekurităţii, nicio decizie administrativă importantă nu a intrat în circuitul economic fără agrementul aceloraşi, niciun proces cu băncile (din cele peste 350 de mii) nu a rămas în afara controlului camarilei securistului din fruntea băncii centrale, niciun falit (din peste un milion de faliţi) nu a scăpat decât din neatenţia armatei de avocaţi care roiesc în jurul sistemului bancar şi al băncii centrale”, adaugă el.
Piperea afirmă totodată că neo-sekurităţii i se permite să practice direct (prin firme proprii) sau indirect (prin forme acolite şi captive) afaceri, iar „leadership-ul nostru politic, captiv neo-sekuritatii, a reuşit să aducă bugetul anual dedicat serviciilor secrete la peste 500 de milioane de euro în 2017”.
Iar aceasta sumă a devenit o cutumă în 2018, mai spune el. „Orice diminuare a acestuia provoacă furia preşedintelui şi amânarea sau suspendarea pe nepusă masă a csat, neutralizarea oricărei discuţii pe bugetul de stat, destabilizarea guvernului prin refuzul de a numi miniştri, plus mişcări de stradă regizate”, precizează avocatul.
„În 2018 nu doar că ne-am dus dupa fenta neo-sekurităţii, ne-am pus captivi acesteia de bună voie”, mai spune el. În opinia sa, după 29 de ani de „libertate”, ne-am reîntors în colivia tipică anilor pre-revoluţionari. Economia este din nou planificată, iar justiţia are din nou în centru procurorul şi ofiterul de securitate care face justitie în locul justiţiei”, declară Piperea.
Acesta consideră că 2019 va fi caracterizat printr-un efluviu de planuri, acţiuni şi strategii informative şi va fi covârşit de servicii secrete, mai ales străine.
„Nu doar că în prima jumătate a anului preşedinţia UE se va exercita de aici, de la noi, dar o să avem şi două episoade de alegeri, cele privind preşedinţia Româiei fiind esenţiale, întrucât serviciile secrete încă sunt sub tutela preşedintelui (mă rog, unii ar putea demonstra că, de fapt, preşedintele este controlat de neo-sekuritate, şi nu invers).Şi, să nu uităm, în mai 2019, expiră mandatul guvernatorului băncii noastre centrale. Neo-sekuritatea nu îşi va lăsa omul fără al n-shpelea mandat în fruntea băncii centrale. Vom avea, desigur, acelaşi etern guvernator, vechi colaborator al securităţii”, precizează Piperea.
Mai mult, acesta vorbeşte şi de o istorie a ultimelor zile ale anului 2014.
„Probabil pentru că am susţinut în parlament, în 29 septembrie 2014, un mic discurs în deschiderea evenimentului de lansare a canditaturii lui Iohannis, am avut surpriză să fiu invitat, prin decembrie 2014, la o cină cu ambasadorul de atunci al Franţei la Bucureşti. La cină au participat, alături de mine, alte două persoane, care acum sunt ambasadori, ei înşişi, în cele mai importante două ţări ale UE. Eu, precum vedeţi, am rămas acelaşi – inamicul public numărul unu al banksterilor. Discuţia a fost interesantă – despre perspectivele României, după surprinzătoarea (pe atunci) alegere a dlui Iohannis în funcţia de preşedinte al României. Mi-am dat seama, însă, chiar de atunci, că nu e vorba doar de petites entretiens (small talks) ale unui amabasador cu trei cetăţeni români aleşi pe sprânceană, ci o scanare efectuată de serviciile secrete. Cred că eu am trecut testul – nu eram şi nu sunt de-ai lor.