(in functie de caii-putere) iti procura cu adevarat senzatii tari, moi, cleioase si de alte tipuri.Vazuta noaptea, Bulgaria e o tara de paduri. Padurile sunt presarate din loc in loc de un numar de animale neidentificate, situate pe scara evolutiei undeva intre vulpi pitice si veverite uriase. si, mai ales, de politisti imbracati in uniforme care mai de care mai fistichii.Rumunschi? He-he-he! Politia!Politistul bulgar e o fiinta jumatate om, jumatate duh al padurii, pe care o intalnesti din 50 i
(in functie de caii-putere) iti procura cu adevarat senzatii tari, moi, cleioase si de alte tipuri.Vazuta noaptea, Bulgaria e o tara de paduri. Padurile sunt presarate din loc in loc de un numar de animale neidentificate, situate pe scara evolutiei undeva intre vulpi pitice si veverite uriase. si, mai ales, de politisti imbracati in uniforme care mai de care mai fistichii.Rumunschi? He-he-he! Politia!Politistul bulgar e o fiinta jumatate om, jumatate duh al padurii, pe care o intalnesti din 50 in 50 de kilometri, pe marginea drumului, cu mana intinsa. Intalnirea costa zece euro, din motive stiute numai de el, politistul. De regula, va invoca depasirea de viteza, si va avea dreptate, fiindca singurul simptom de europenizare a bulgarilor sunt drumurile bune.Lucrurile se schimba intre Sofia si Kulata, localitatea de granita cu Grecia, unde „drumul european” include o portiune care concureaza cu succes gropile din Bucuresti.Primul lucru pe care il auzi in Grecia e „Kalimera!”. Inseamna nu „smecherie” sau „chestie”, ci „buna dimineata”. O urare necesara dupa noaptea petrecuta pe drumul de carute european. Grecia are un sex appeal insorit, sporit de cosmarul bulgaresc. E drept, drumul catre Atena e lung, dar nu mai rezerva surprize, cu exceptia uneia placute: Paralia, destinatia favorita a agentiilor turistice romanesti cu buget mediu. Vazuta din masina, Marea Egee e tentanta, cu hotelurile si umbrelutele care se insira pe zeci de kilometri pe malul ei. Muntele incepe, brusc, in dreapta ta, imediat peste drum.Prima intalnire cu Atena e un sistem de linii de centura si drumuri suspendate, care te duc la destinatie, lung de cateva zeci de kilometri. Exasperat de faptul ca Acropole nu se vede nicaieri si tu nu mai ajungi la hotel, te poti razbuna cu o injuratura fioroasa pe cersetorul care te abordeaza cu un carton cu inscriptii grecesti. Sa nu te miri daca iti va raspunde, ca noua: „Da-mi o tigara!”, cu un curat accent de Berceni.Galagie, trafic innebunitor. Cafenele peste cafenele. Papagali. Canari. Hoteluri inghesuite unele in altele. Cam asta inseamna centrul, altfel spus portiunea dintre Piata Omonia si Acropole. Daca telul tau e, scuzabil dupa atata drum, o bere rece, nu ai de facut decat vreo zece pasi. Varietatea de cafele e impresionanta. Te poti clati de expresso-ul cu gust de catran care a devenit norma in Romania cu un filtru bun sau o cafea turceasca. Nu e cazul sa o numesti ca atare, ci „greceasca” („greek”), fiindca de la conflictul cauzat de Ciprutoate referirile la Turcia au fost sterse, inclusiv din meniul restaurantelor.Platoul pe care se stie ca e situat sanctuarul civilizatiei europene e in-tr-adevar surprinzator. Rasare brusc din sol, are cateva zeci de metri inaltime si o suprafata echivalenta cu a catorva stadioane de fotbal. Parthenonul si Erechteionul sunt impresionante, primul prin dimensiuni, al doilea prin finete, si prin Cariatidele din manualul de istorie antica. De fapt, originalele acestora le vei gasi in Muzeul de la Acropole. Marmora templelor are, cum bine spune un ghid turistic, culoarea mierii, din cauza celor 2.500 de ani scursi de la inaltarea lor. Pana si gaura din mijlocul Parthenonului este imensa, mai ales dupa ce afli ca Templul Atenei Fecioara (Parthenos) a ramas in picioare pana in 1687, cand a ajuns in halul din prezent din cauza unei explozii. Transformat in magazie de praf de pusca de catre turci, a fost bombardat de venetienii amiralului Morosini.Pentru rest, e recomandabil un ghid turistic. Aproape fiecare piatra de pe Acropole are cateva mii de ani de istorie, care riscati sa va scape.Pireu, patria „tepelor”Lipit de Atena, Pireu reprezinta, din punctul de vedere al turistului, un lung sir de terase cu pretentii mai mari sau mai mici. Preturile pot fi strigatoare la cer (50 de euro de persoana o masa completa, cu un vin sub orice critica din partea casei) sau acceptabile. In materie de cumparaturi, orasul ofera la tot pasul magazine asa si-asa. La sud-est de Piata Omonia, inainte de Acropole, se afla asa-numita Piata de Vechituri sau de Purici, destul de bine garnisita cu branduri dubioase. Cateva lanturi internationale, precum Zara, ofera bineinteles mai mult decat la noi. Discotecile si barurile in care se danseaza abunda, dar uneori sunt neincapatoare chiar si pentru localnicii cu chef de muzica de club. La fel se intampla si cu buzuki, restaurantele cu specific traditional, sirtaki, galagie si pahare sparte spre dimineata.Locurile amintite de noi sunt numai cateva dintre obiectivele turistice ale orasului. In total, Atena e un loc unde nu te plictisesti nici doua saptamani; pentru a-ti face o oarecare idee despre el, ai nevoie de cel putin un week-end.
Preturi si ponturi
Avion: un bilet dus-intors pentru Atena costa, la prima strigare, in jur de 300 de euro. Oferta minima pe care am obtinut-o a fost de 190 de dolari.Hotel: un instrument de masura mai bun decat numarul de stele e, pentru hotelurile din Atena, pretul. Intr-un loc acceptabil, o camera de doua paturi cu mic-dejun costa in jur de 70 de euro. Atunci cand preturile scad catre 50 ar putea urma surprize neplacute.Masa: preturile variaza de la doi-trei euro un fel principal intr-o cafenea ieftina la sume astronomice. Daca cheltuiesti in jur de 20 de euro de persoana pentru o masa, la una din terasele de langa Acropole, nu-ti va parea rau. Tzatziki-ul grecesc e delicios, la fel ca si maslinele care ti se ofera in chip de aperitiv la orice. Musacaua nu e foarte diferita de cea romaneasca, in schimb felurile gatite cu miel sunt delicioase, chiar si pentru cei care nu se dau in vant dupa carnea de oaie.Taxi: ieftin si bun. Un drum intre Piata Omonia si Pireu (o jumatate de ora de mers) costa in jur de sase euro. Se mai percepe o taxa de un euro atunci cand masina e comandata de la hotel.Suveniruri: cei cativa euro inscrisi pe etichete sunt probabil o indicatie pentru americani sau japonezi. Daca spui ca esti din Romania, ti se ofera imediat totul la jumatate de pret. In general, a incerca sa negociezi e o idee buna.Cluburi de noapte, bauturi: aici veti fi „taxat” imediat ce ceretii ceva in engleza. Intrarea intr-o discoteca gen Studio Martin costa cinci euro, iar pentru un long drink ti se cer intre sapte si zece euro. Liste de preturi n-o sa prea vedeti, drept care singura solutie ca sa aflati preturile reale este sa va imprietiti cu un localnic. Un Uzo intr-o carciumioara linistita nu sare peste un euro.
De ce sa Va FERItI
Rachetii deghizati in politisti, in Bulgaria. Nu sunt o legenda si sunt foarte greu de deosebit de politistii autentici, care nu au foarte multa prestanta si nici uniforme perfect asemanatoare. Am fost opriti, la intoarcere, de o patrula cu aspect dubios (jeans, geaca pe care scria „Politia” si Kalasnikoave), pentru a afla ca ne intalnisem cu „haiducii buni”. Ne-au avertizat ca la cativa kilometri mai incolo se afla un Opel Astra de politie, cu falsi politisti. Grecii prea amabili. Receptionerii va pot propune sa va comande un taxi, pentru a va duce „intr-un loc bun”. Locul bun se dovedeste a fi o cooperativa de jefuit turistii. Cu banii cheltuiti acolo, ati fi putut trai acceptabil doua zile.