Producătorii români de bere sunt striviţi de probleme. Presiunea exercitată de retaileri, concurenţa sufocantă a multinaţionalelor, încasarea tot mai dificilă a facturilor constituie motive de îngrijorare pentru micii producători, afectaţi oricum de efectele crizei, manifestate prin scăderea vânzărilor şi dificultăţi în obţinerea creditelor.
Ce ar mai rămâne de făcut în aceste condiţii, decât să tragi obloanele şi să pui lacăt la fabrică? Nu toţi producătorii români sunt de acord cu această ipoteză arătând că nu şi-au spus încă ultimul cuvânt pe piaţa berii.
Afaceri ameninţate de întârzierea încasărilor
Criza a adus blocajul financiar în mediul economic, iar firmelor le este din ce în ce mai greu să îşi recupereze banii din piaţă.
Elena Anişoi, directorul general al producătorului Bermas din Suceava, spune că 2009 este un an foarte greu din cauza cheltuielilor financiare mari şi greutăţii cu care firma îşi recuperează banii din piaţă.
“Se încasează foarte greu banii de la distribuitorii noştri, iar perioada medie de încasare a facturilor a crescut faţă de anul trecut”, a declarat Anişoi pentru capital.ro.
Incapacitatea de plată în care au intrat unii distribuitori îl preocupă şi pe Vasile Ciobanu, proprietarul fabricii de bere Albrau de la Oneşti.
“Ne îngrijorează situaţia din jurul nostru pentru că distribuitorii au început să cadă”, a declarat Ciobanu, care speră să nu fie “omorât de sistemul economic” în această perioadă.
Vânzările duc povara creditelor
Dacă problemele legate de încasare nu erau suficiente, scăderea vânzărilor din acest an a făcut tot mai dificilă plata creditelor bancare de către micii producători de bere.
Faţă de multinaţionale, care vin de obicei cu banii de investiţii de acasă, firmele autohtone trebuie să se împrumute la dobânzi destul de mari pentru a ţine pasul.
Preşedintele patronatului Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România (PSIPBR) Vifor Verşescu spune că producătorii români sunt nevoiţi să se împrumute la dobânzi de până la 20%, în timp ce în alte ţări din Europa nivelul acestora ajunge şi la 5-6%.
„Noi putem lua foarte greu credite de la bănci, de care avem nevoie pentru capitalul de lucru, achiziţia de materii prime, investiţii pentru menţinerea fluxului de lucru. Dialogul cu băncile s-a înăsprit în acest an”, a afirmat Verşescu.
Bermas, a oprit investiţiile în acest an, concentrându-se pe achitarea creditelor. Fabrica de bere de la Suceava a alocat în 2008 fonduri de aproape 3 milioane euro, din credite dar şi surse proprii, pentru achiziţia şi instalarea unei linii de îmbuteliere.
“Mi-am făcut bugetul pe 2009 ca să pot asigura rambursarea ratelor. Suntem în grafic la bancă”, a precizat Anişoi. Pentru împrumuturile care să asigure capitalul de lucru, dobânzile au crescut, a recunoscut directorul Bermas.
Producătorul de bere din Suceava a avut în 2008 vânzări de 193.000 de hectolitri de bere şi speră ca şi în acest an să poată menţine livrările pe piaţă aproape de acest nivel. „Noi ne-am dimensionat capacitatea la 200.000 de hectolitri pentru că acciza la bere este cu 70% mai mică sub acest nivel”, a mai spus Anişoi.
Se tem de devalorizarea leului
În schimb, proprietarul Albrau a optat pentru dezvoltarea afacerii şi creşterea capacităţii de producţie. Ciobanu a investit aproape 25 de milioane de euro în ultimii ani în dezvoltarea unităţii de producţie de la Oneşti, finanţată mai ales prin credite.
De la declanşarea crizei, băncile au devenit greu de abordat, motiv pentru care Ciobanu se bazează în această perioadă mai mult pe leasingul de la furnizori. “În ultimul an ne-au ajtat mult leasingurile, mai ales prin finanţările obţinute de la furnizorii de utlilaje, însă ne e teamă de o explozie a euro”, a spus proprietarul Albrau.
Fabrica de la Oneşti este cea mai mare din Moldova, având o capacitate de producţie de 800.000 de hectolitri anual, compania relocându-şi producţia de la Iaşi la Oneşti în cursul anului trecut. Transferul producţiei s-a resimţit însă în scăderea vânzărilor, care au scăzut la circa 200.000 de hectolitri.
În schimb anul acesta, Albrau estimează o producţie de bere de peste două ori mai mare, de circa 450.000 de hectolitri. Compania şi-a extins distribuţia în România şi a început, din luna mai, să livreze bere şi în afara ţării, în Ungaria. “Este foarte greu, dar suntem mulţumiţi că supravieţuim”, a explicat Ciobanu.
Micii berari dispar unul câte unul
Jucătorii mici de pe piaţa berii au dispărut unul după altul în ultimii 10 ani. Unele fabrici au fost cumpărate de marii producători, altele pur şi simplu nu s-au descurcat într-o piaţa acaparată încetul cu încetul de multinaţionale şi au ajuns la faliment.
Potrivit preşedintelui PSIPBR fabricile mici au costuri fixe, cum ar fi cele cu personalul, mult mari decât cele ale marilor unităţi de producţie a berii. Numărul firmelor de profil din România a scăzut de la 112 producători de bere în 1995, la 45 în 2000, ajungând la 15 în 2008. Dacă se iau în calcul costurile de promovare şi investiţiile în modernizare pe care firmele mici nu şi le permit, devine aproape evident de ce au fost atât de multe fabrici care nu au mai făcut faţă concurenţei.
Pe de altă parte, în acest an au fost închise patru fabrici de bere, trei dintre ele fiind unităţi mici cu distribuţie locală. Fabricile din Ghimpaţi – Ialomiţa, Roşiorii de Vede, Galaţi şi Azuga ar putea fi urmate de altele până la sfârşitul anului.
Vesticii pun preţ pe micii producători
În timp ce în România numărul de firmelor din industria berii a scăzut în ultimii ani, în ţările din vestul Europei tendinţa se manifestă în sens invers, în ţări precum Germania, Belgia sau Austria numărul berăriilor fiind în creştere.
Cu toate acestea, industria berii din România este una de succes. Chiar dacă au dispărut mulţi jucători, multinaţionalele au investit mulţi bani în modernizare, asigurarea unor sandarde de calitate pentru toate produsele, distribuţia pe întreg teritoriul României. Trebuie pusă însă şi întrebarea dacă a meritat ca preţul plătit pentru dezvoltare să fie dispariţia producţiei locale şi uniformizarea pieţei.
