Despre Franţa nu ai cum să te pui de acord cu toată lumea decât poate doar în câteva privinţe. Unii vor zice ca francezii sunt oameni foarte prietenoşi, alţi că sunt făţarnici sau simandicoşi, mâncarea va fi o experienţă unică pentru unii, iar alţii nu vor găsi nimic pe gustul lor, unii vor aprecia rafinamentul francezilor, alţii îi vor considera filfizoni, limba pentru unii este cea mai melodioasă, pentru alţi este grea şi caraghioasă. Franţa poate, în acelaşi timp, să-i facă să se răzgândească şi pe cei mai aprigi critici ai săi, dar şi să-i dezamăgească şi pe cei mai înfocaţi admiratori.

Oricât de îndelungată ar fi şederea ta în Franţa, îţi va fi imposibil să descoperi tot ceea ce are de oferit această ţară, în fiecare colţişor al său, chiar dacă o ştii din atâtea cărţi pe care le-ai citit sau din atâtea tablouri sau albume foto pe care le-ai admirat.

În Franţa, care este un stat fondator al Uniunii Europene, moneda de circulaţie este euro, iar cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul acestei ţări. Statul este împărţit în 26 de regiuni, care se divid în departamente, cu subdiviziuni ce poartă numele de arondismente.

Când te urci la volan în Franţa este bine să ştii că dacă deţii sau foloseşti detector sau anti-radar amenda care te paşte este de 1.500 de euro, iar dacă nu plăteşti amenda, autorităţile pot chiar să-ţi reţină maşina, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe. De asemenea, majoritatea locurilor de parcare sunt cu plată, iar în cazul în care laşi maşina într-un loc nepermis, plăteşti o amendă de aproape 400 de euro sau ţi se ridică maşina.

Drumuri excepţionale, cu taxe pe măsură

Vestea bună – drumurile din Franţa sunt într-o stare impecabilă, vestea proastă – circulaţia pe autostrăzi se plăteşte, iar costurile nu sunt deloc mici. Pe site-ul autoroutes.fr  îţi poţi calcula, în funcţie de itinerar, taxele de drum (péages, n.r.) pe care trebuie să le plăteşti pentru autostrăzi. Pe lângă asta, calculatorul îţi mai poate arăta cât te costă combustibilul şi diverse trasee.

Dacă vrei să închiriezi o maşină în Franţa, preţurile pleacă de la aproximativ 60 de euro pe zi cu asigurările incluse, dar diferă în funcţie de numărul de zile, iar carburanţii costă în jur de 1 euro pe litru.

Politicoşii Europei

Francezii în general sunt mai degrabă politicoşi decât primitori, nu te aştepta în Franţa să fii întâmpinat cu ospitalitatea grecilor, atenţia turcilor sau de buna dispoziţie a spaniolilor. Francezii sunt genul de oameni care ţin foarte mult la etichetă, dar, nu-ţi face griji, pentru ca trec cu vederea scăpările străinilor. Nu sunt foarte încântaţi de oamenii zgomotoşi, aşa că ai grijă la decibeli în mijloacele de transport sau la restaurante.

Răspunde întotdeauna la saluturi, văzând în ele o formă de respect. Ca vorbitor de franceză, adresează-te cu formalul „vous” (dumneavoastră, n.r.) până cînd vei fi invitat să treci la „tu”. Dacă nu vorbeşti limba lui Napoleon, francezii se aşteaptă şi apreciază dacă reţii câteva expresii uzuale, pe care le poţi folosi fără să-ţi fie teamă că măcelăreşti limba, efortul tău îi va încânta.

Francezii nu prea vorbesc limbi străine

În cazul în care nu vorbeşti franceza, nu vei avea mari probleme cu personalul din sectorul turistic să te descurci în engleză sau în alte limbi de circulaţie internaţională. Totuşi, în afara zonelor turistice şi pe stradă, oamenii care vorbesc limbi străine se împuţinează şi chiar dacă vei găsi câţiva, succes la înţelegerea limbii engleze cu un pronunţat accent franţuzesc.

În localuri, hoteluri şi magazine vei fi surprins de curtoazia cu care te va întâmpina personalul, vei fi tratat cu un respect deosebit, iar pe feţe nu vei vedea decât zâmbete molipsitoare.

Toate drumurile duc la Paris

Dacă Parisul este destinaţia ta de vacanţă, vei ajunge ori să-l iubeşti, ori să-l urăşti. Pe parcursul întregului an este luat cu asalt de turişti, dar apogeul este în timpul verii. Ca şi în celelalte mari metropole ale lumii, nu ai timp într-o vacanţă să vezi tot ce poate oferi Parisul.

Turnul Eiffel este simbolul oraşului şi este mereu asaltat de turişti şi de bliţurile lor. Momentul cel mai potrivit să urci în vârful turnului este dimineaţa, când este mai puţină aglomeraţie, dar şi aşa ai de aşteptat cel puţin o jumătate de oră pînă să intri. Seara în schimb, se stă cu orele. Taxa de intrare este 13 euro, iar poza care ţi se face la intrare, dacă o iei, te costă 15 euro.

Inima istorică a oraşului este Île de la Cité, unde regăseşti celebra Notre Dame şi Palatul de Justiţie. Seara, pe malurile Senei, în zona Notre Dame, sunt tot felul de artişti amatori care cântă, dansează, fac scamatorii sau aleargă cu rolele.

Plimbare pe Champs-Élysées

Arcul de Triumf se află în capătul bulevardului Champs-Élysées, una dintre cele mai cunoscute artere din lume, pe care nu trebuie să ratezi o plimbare. În celălalt capăt se află Place de la Concorde, continuând cu Grădinile Tuileries şi Marele Luvru, unde intrarea este 9 euro. Nu rata Basilique de Sacre Coeur din cartierul Montmartre.

Pentru cumpărături, mergi pe Rue de Rivoli, care începe la Hotel de Ville (Primaria) şi se termina lângă Biserica Madelaine. De asemenea, clădirea Samaritaine este astăzi centru comercial.

Metroul este un mijloc de transport la îndemână. E uşor să înveţi să te descurci în el, chiar dacă la început pare întortocheat. O călătorie costă circa 1,5 euro.

Versailles, care era reşedinţa oficială a regilor Franţei, se află la 17 kilometri de Paris. Nu trebuie să ratezi aici Castelul Versailles (intrarea e 10 euro), Grădinile cântătoare şi Castelul Mariei Antoaneta.

Riviera Franceză, destinaţia bogătaşilor

O altă bijuterie a Franţei este Coasta de Azur, dar aici nu trebuie să ajungi decât cu buzunarele doldora, pentru că vacanţele de pe luxosul mal francez al Mediteranei sunt foarte costisitoare. Nu degeaba este destinaţia de vacanţă a atâtor vedete sau bogătaşi care îşi ancorează aici în fiecare vară impunătorele yahturi. Riviera Franceză oferă un peisaj mirific, cu plaje superbe, pe alocuri stâncoase, cu munţii parcă ieşind din mare.

Cannes-ul, aflat la aproximativ 50 de kilometri de Nisa, este una dintre cele mai scumpe staţiuni ale Franţei. Ai de văzut aici, printre multe altele, Le Grande Auditorium, unde are loc anual Festivalul de la Cannes, Promenada La Croisette, care se aseamănă cu Promenade des Anglais din Nisa, şi Muzeul Castre. O masă în doi la restaurantele de pe cheiul La Croisette de costă în jur de 70 de euro. Alte staţiuni care merită văzute sunt luxosul St. Tropez, Antibes, Saint Paul de Vence, Saint Laurent du Var.

Fă un drum la Monte Carlo!

Dacă ajungi pe Coasta de Azur, dă o tură şi în statul Monaco, care se află foarte aproape de graniţa cu Italia, unde poţi vedea Cazinoul din Monte Carlo, Place du Palais, care oferă o vedere panoramică asupra portului şi a Monte Carlo, Muzeul Oceanografic şi grădinile exotice, de unde ai o vedere superba asupra părţii de est a coastei mediteranene.

O altă destinaţie care merită inclusă în itinerariul tău din Franţa este Strasbourg, capitala regiunii Alsacia, unde vei surprinde puternice influenţe germane. Oraşul, unul liniştit, cu foarte puţine maşini, găzduieşte Palatul Parlamentului European, Consiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru un pahar de Bordeux sau Champagne

Iubitorii vinului nu trebuie să scape Bordeux, pentru nişte sesiuni de degustare, în aşa numita capitală a vinului, dar şi regiunea Champagne, de unde provine celebra băutură cu acelaşi nume.

Printre împrejurimile Parisului care trebuie văzute se numără satul Barbizon, care a dat numele Şcolii pictorilor de la Barbizon, unde Nicolae Grigorescu şi-a desăvârşit educaţia artistică. La câţiva kilometri de aceasta găseşti Fontainebleau, unde se află castelul cu acelaşi nume, de o frumuseţe ahitecturală deosebită.

În materie de mâncare, francezii sunt maeştri, iar pentru a o descrie am apelat la specialistul Emanuel Ciocu, editor al site-ului cevabun.ro. O prezentare mai pe larg a acestei bucătării o găsiţi aici.

O bucătărie complexă

Francezii au ridicat arta preparării mâncării de la necesitate la rangul de ştiinţă şi artă. Când călătoreşti în Franţa, aşteaptă-te să mănânci bine, dar fii pregătit şi pentru experienţe nereuşite. Aşteptările mari sunt uneori nedrept răsplătite, în special în zonele excesiv turistice, unde, dacă nu eşti atent, poţi mânca scump şi prost.

Bucătăria franceză se remarcă printr-o mare complexitate şi diversitate, cu puternice accente regionale care se străduiesc să îşi impună personalitatea.

O listă cu ce ar trebui să mănânci în Franţa este imposibil de realizat, deoarece ar avea dimensiunile unei enciclopedii. Merită punctate, totuşi, câteva aspecte de ordin general.

Croissant la mic-dejun

Pentru francezi, micul dejun este foarte important şi se compune (dar nu se reduce doar la asta) din produse de patiserie, din foietajuri (aluaturi cu unt) dintre care cele mai cunoscute sunt croissanturile – simple sau cu diverse umpluturi – şi pain au chocolat. Cafeaua e nelipsită, în special cafe au lait (cafea cu lapte, cald sau rece, la alegere). În nordul Franţei, micul dejun este mai bogat, omletele pufoase însoţite uneori de cârnăciori fiind la ordinea zilei, în vreme ce sudul însorit îşi păstrează caracterul lejer şi predispoziţia pentru mic dejunuri uşoare.

Panificaţia franceză face parte din arta aristocratică a mâncatului, iar francezii apreciază prospeţimea, aşa că puteţi comanda în boulangeries (magazinele de pâine) doar o jumătate de baghetă: e o opţiune firească aici. Pâinea este bună peste tot în Franţa.

Prânzul se ia în aproape orice locaţie, de la cafenele şi bistrouri până la baruri şi restaurante. Majoritatea oferă un meniu de prânz, în care includ un pahar de bere, vin (sau kir/cidru) sau oferă discounturi la unele produse. De obicei, restaurantele servesc prânzul între 12:00 şi 14:30.

Cina cere un adevărat ritual, fiind însoţită de fiecare dată de vinuri şi încheiată cu un cognac. Servirea cinei începe cu „hors d’oeuvre” (aperitive sau supă), continuă cu un fel principal şi cu un platou de brânzeturi cu fructe. Se serveşte între orele 19:00 şi 23:00, dar după ora 22:00 nu se mai iau comenzi la bucătărie în majoritatatea restaurantelor.

Specialităţile francezilor

Ce ar trebui să încerci Franţa? Supa de ceapă şi bouillabasse (supa de peşte şi fructe de mare specifică Marsiliei, aromată cu şofran). Coq au vin şi boef bourguignon, carne de cocoş, respectiv de vită, fierte încet, cu legume, în vin roşu pentru a obţine o savoare deosebită. Raclette, specialitate care necesită un întreg ritual: fâşii subţiri de carne de vită sunt fripte – de cele mai multe ori la un grătar de pe masă, chiar de către cel care le mănâncă, cu brânză topită tot la masă, pe un dispozitiv special, şi servită cu cartofi, fierţi sau copţi.

Fripturile, în special cele provensale, de miel, porc sau vânat, sunt cu adevărat deosebite. Rattatouille-ul specific oraşului Nisa, la fel ca şi salata care poartă numele oraşului (nicoise), sunt alte specialităţi care merită a fi încercate.

Deserturile franţuzeşti sunt monumente de simplitate sau capodopere complexe. De fiecare dată foarte bune. Clătitele (Crepes) bretone, cu deosebita reţetă de crepes Suzette (clătite înăbuşite într-un sos de portocale aromat cu cognac), şi galettes (clătite mari servite deschise) se întâlnesc peste tot. Încercaţi o clătită cu mere în caramel servită cu o excepţională îngheţată cu vanilie de Bourbon. Creme brulee, o cremă pe bază de smântână dulce, legată cu gălbenuş de ou şi aromată cu vanilie, cu crustă de zahăr ars e un desert care trebuie încercat. L’Ile flotant (insula plutitoare), este o versiune rafinată a mai simplului lapte de pasăre românesc. Eclaire-urile sau savarinele sunt clasice ale cofetăriei franţuzeşti, alături de choix a la creme şi profiterole.

Cultul brânzei

Deoarece brânza are un adevărat cult în Franţa, multe mese se încheie cu platouri de brânzeturi însoţite de fructe. Un platou de brânzeturi poate conţinte de două-trei sortimente şi până la 12 sorturi de brânzeturi.

Băuturile în Franţa fac parte din bucătărie, fiind folosite atât la procesul de gătire, cât şi la servirea mâncărurilor. În Franţa, toată lumea bea, fără să facă excese. De abia din luna martie a acestui an limita de vârstă legală pentru consumul de alcool a fost ridicată de la 16 la 18 ani.

Unele băuturi îşi primesc de aici numele. Cognac (distilat din vin) şi Champagne (vin spumant obţinut prin fermentaţie naturală) sunt regiuni brand ale băuturilor cu acelaşi nume. Cidrul – un vin de mere, simplu sau spumos, este foarte popular, în special în Normandia. Distilatul din mere, Calvados, este de asemenea foarte iubit.

Maeştrii vinului

Dar cel mai iubit dintre toate rămâne vinul, în special cel roşu, care se bea pretutindeni în Franţa. Francezii se mândresc cu vinurile lor cunoscute în întreaga lume. Vinurile de Bordeaux şi cele de Burgundia sunt vinuri de clasă.

Kir-ul (cocktail de vin alb sau vin spumant alb cu un lichior de coacăze numit creme de Cassis), specific Lyon-ului, este apreciat în toată Franţa.Pastis-ul, versiunea locală a distilatului aromat cu anason, este şi el pe lista oficială de băuturi a Franţei.

Întrucât Franţa este prin definiţie o destinaţie de vacanţă scumpă, pentru a evita mâncărurile supraevaluate la preţ şi la calitate, încercaţi să obţineţi de la localnici ponturi utile în privinţa locurilor în care să mâncaţi, evitaţi locurile excesiv turistice din preajma atracţiilor şi căutaţi bistrouri (bistrot) sau braserii (brasserie) în locul restaurantelor. Dacă vă aflaţi în Paris, unde afluxul de turişti asigură şi unul de mâncare proastă şi scumpă, în special în cartierul latin (din care latinii cam lipsesc), puteţi să vă organizaţi un picnic pe Câmpiile lui Marte, din preajma Turnului Eiffel, aşa cum fac francezii. Cu 15 euro pentru 2 persoane  (cu tot cu o sticlă de vin) obţineţi nu doar un moment romantic, ci şi un prânz care îşi merită banii. Bon appetit e bon voyage!

DEZBATERE:
Ai fost în Franţa ca turist? Spune-ne părerea ta despre această ţară!

DETALII:
Campania GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO va continua vineri cu Slovenia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Spania.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Germania.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Portugalia.