O destinaţie de vacanţă din ce în ce mai populară, chiar dacă e la capătul Europei, Portugalia îşi atrage turiştii cu plajele de la Oceanul Atlantic, cu insulele Madeira şi Azore, cu oraşele ei încărcate de istorie şi satele pitoreşti dar şi cu servicii de calitate pentru turismul dedicat sănătăţii şi pentru cel rural. Membră a Uniunii Europene din 1986, Portugalia este una din cele mai ieftine destinaţii din Europa de Vest.

Turiştii se pot bucura de staţiunile luxoase din sud, dar, în acelaşi timp, de turism rural de bună calitate în satele din nord şi de situri arheologice. Una dintre marile puteri ale Europei medievale, punct de plecare al descoperitorilor de noi lumi, cu colonii în Indii, Africa şi America de Sud, Portugalia de astăzi te aşteaptă să descoperi urmele trecutului său măreţ la tot pasul.

Siguranţă şi prudenţă

Regulile de călătorie în Portugalia sunt indentice cu cele din restul ţărilor UE. Cetăţenii români care călătoresc în Portugalia nu au nevoie de vize de intrare, iar accesul se face pe bază de paşaport sau carte de identitate (valide, desigur) iar permisul de conducere românesc este, de asemenea, valabil. Ca măsuri de precauţie nu strică atenţia la bunurile personale. Se înregistrează infracţiuni de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului din maşini în zone aglomerate (gări, staţii, parcări, centre comerciale, benzinării sau zone de servicii pe autostrăzi), dar sub limitele cu care suntem noi obişnuiţi. Prudenţa însă nu a făcut rău nimănui. Când călătoreşti în Portugalia trebuie să ai în vedere faptul că nu vei putea cumpăra antibiotice decât cu reţetă prescrisă de un medic portughez. Înainte de a pleca la drum nu uita să verifici pe siteul Ministerului Afacerilor Externe ultimele informaţii despre această destinaţie. 

Drumuri bune, dar şoferi periculoşi

Drumul din România până în Portugalia cu maşina este foarte lung (3885 km conform recomandării date de Via Michelin). Cu avionul, se ajunge la Lisabona, Porto, Funchal (Madeira) sau în Ponta Delgada (Azore), dar nu există zboruri directe, cu excepţia charterelor din sezon şi a unei companii low-cost care are zbor doar spre Lisabona (Blue Air). Zborurile cu transfer în Madrid sunt operate de Tarom şi Iberia, dar se poate opta şi pentru alte companii cu transfer în marile capitale europene. Când călătoriţi, luaţi în calcul diferenţele de fus orar, Portugalia este cu două ore “în urmă” faţă de noi.

Cei peste 3,000 de km de autostradă asigură acces uşor de-a lungul Portugaliei, atât din Lisabona către litoralul sudic cât şi spre Porto şi zona de nord. Dar portughezii, spre deosebire de vecinii lor iberici – spaniolii, au un stil cam abrut de condus şi sunt pe primele locuri în Europa de Vest la rata de accidente. Portugalia beneficiază de o reţea bună de autobuze şi de cale ferată. Există şi un tren de mare viteză -Alfa Pendular – care leagă capitala de oraşele mari (Lisabona de Porto prin Coimbra). Biletele se pot cumpăra direct din gări, dar şi de pe internet şi există abonamente pentru 7, 14 şi 21 de zile.

Atenţie la taxe şi amenzi

Dacă eşti cu maşina personală sau cu una închiriată, condu cu prudenţă, în special pe drumurile naţionale şi este recomandat să ai asigurare (carte verde). Nu este permisă folosirea sau deţinerea echipamentelor anti-radar sau a detectoarelor de radar şi se aplică regulile de bază – fără telefoane mobile la volan, legarea obligatorie a centurilor de siguranţă etc.  Taxele de drum sunt de aproximativ 5 euro/100 km iar taxele pentru poduri (în special podurile din Lisabona peste râul Tejo) pot varia între 1 şi 10 euro în funcţie de tipul autoturismului. Limitele de viteză admise sunt similare cu cele din România : 50 km/h în interiorul localităţilor; 90 km/h, în afara localităţilor şi 120 km/h pe autostrăzi. Însă nivelul amenzilor pentru încălcarea regulilor de circulaţie diferă: până la 1500 de euro, în funcţie de prevederile articolului de lege încălcat. Parchează doar în zonele amenajate. Tarifele sunt de regulă de 0,5 euro/oră. Poliţia portugheză controlează frecvent parcările cu plată şi dispune, de regulă, ridicarea vehiculului pentru care nu s-au achitat taxele de parcare. Recuperarea vehiculului se face numai după achitarea unei amenzi substanţiale (aproximativ 300 euro).

Cu taxiul, metroul şi tramvaiul

Transportul în comun este bun şi bine organizat. Taxiurile au preţuri bune. Folosiţi doar taxiuri care aparţin companiilor oficiale. Culorile taxiurilor mai vechi sunt verde cu negru iar cele mai noi au culoare bej. Bacşişul de 10% din tariful cursei este de fiecare dată binevenit. Atenţie la călătoriile de noapte, între orele 22 şi 6 costul serviciului creşte cu 20%. Bagajul care are o greutate mai mare de 30 kg este taxat suplimentar. Lisabona oferă un turist card, un card magnetic pentru câteva zile, foarte rentabil când faci multe şi variate drumuri într-o zi, valabil pentru metrou, tramvai şi autobuze dar şi pentru liftul cu vedere panoramică, proiectat de Gustave Eiffel. Cardurile se pot achiziţiona de la oficiile de turism sau de la anumite hoteluri, dar şi pe internet. Lisabona şi Porto au o bună reţea de metrou.

Ai grijă la modul de funcţionare al metroului din Porto care, spre deosebire de cel din Lisabona, are un mod de utilizare mai aparte: funcţionează cu cartele asemeni sistemelor de telefonie pre-pay, cumperi o cartela de la automate şi o reîncarci tot acolo de câte ori ai nevoie.

Oferta de cazare

Oferta de cazare este generoasă şi pentru toate buzunarele. Moteluri, hosteluri şi hoteluri se regăsesc la tot pasul în marile oraşe. În zonele rurale se găsesc, de regulă, pensiuni agroturistice însă există şi zone în care acestea sunt rare sau lipsesc cu desăvârşire. Există zone rurale, în special în nord-est, unde încă mai există Cooperative Agricole de Producţie. Asigură-te din timp că ştii unde mergeţi. Una dintre ofertele speciale ale Portugaliei în materie de turism recomandate pentru vacanţe speciale sunt Posadas , castele renovate şi adaptate nevoilor unui turism modern cu accente romantice. Portughezii sunt prietenoşi şi dornici să te primească şi să te ajute chiar şi atunci când nu te înţeleg. Există totuşi diferenţe între spiritul sudului portughez, cald şi prietenos, şi cel al nordului, mai rece şi mai rezervat. Există o diferenţă sesizabilă între Lisabona multiculturală şi cosmopolită şi Porto, mai rezervat şi mai puţin expansiv, deşi are un cartier englez. Sau poate tocmai de aceea.

În zonele turistice şi în oraşe precum Lisabona vă veţi putea descurca uşor în limba engleză însă, în cele din urmă, cu puţină intuiţie şi ureche muzicală vă veţi descurca peste tot deoarece portugheza este limba cea mai apropiată de română. Spre deosebire de italiană, unde românii îi înţeleg relativ uşor pe italieni, nu şi invers, portughezii înţeleg câte ceva din română.

Oraşe, mare şi mult soare

Portugalia are multe şi diverse locuri de oferit turiştilor săi. Oraşe generoase în muzee, catedrale şi castele cum e fermecătoarea Lisabonă, oraşe-universitate cum e Coimbra, oraşe-viticole cum e Porto, oraşe-distracţie plasate pe malul Atlanticului cum e cazul Estorilului şi a cazinoului său. Localităţi liniştite, de munte, cum e Sintra, ce  amintesc ca intenţie şi destinaţie – fostă reşedinţă de vară a monarhilor portughezi – de Sinaia. Şi lista oraşelor poate continua. Litoralul portughez este şi el generos. Fie că e vorba de cel continental de la Algarve, din sudul Portugaliei, unde trecutul maur este vizibi în satele cu clădiri albe, în trăsăturile localnicilor şi în ambarcaţiunile lor, sau de insulele Madeira sau Azore (regiuni autonome). Satele portugheze, cu localnici prietenoşi şi joviali, te întâmpină cu biserici vechi, porţi colorate şi cocoşii care sunt simbolul Portugaliei. 

Peisajele portugheze captează şi fascinează turistul, de la munţii din Est la deşeturile din zona Alentejo, de la gălăgioasa Lisabonă la exuberanţa vegetală din Azore dar mai ales din Madeira.

Dacă optezi pentru litoral este recomandat să fii atent la steagurile de avertizare. Nu uita că oceanul Atlantic nu este o mare liniştită. Ţine cont de steagurile de avertizare folosite pe litoral de către salvamari! Nu intra în apă când este ridicat steagul roşu. Steagul galben indică să nu înoţi în larg, iar cel verde permite înotul până la geamanduri. 

Lisabona – câte puţin din toate

Dacă vrei puţin din toate, recomandabil e să stai în Lisabona care are atâtea de oferit şi de unde ai acces rapid peste tot: Belem-ul – cu turnul, muzeele (marinei şi caleştilor) şi catedrala sa –  e la doi paşi, Estorilul şi litoralul Atlanticului la 33 de kilometri, tot la fel şi Sintra, iar la Porto se ajunge în trei ore şi un pic (timpul, aşa cu vei constata, e relativ pentru portughezi) cu Alfa Pendularul. Dacă eşti cazat în Lisabona poţi să te bucuri de spectacolul străzii noaptea şi de concertele de fado, cântecul profund, grav şi fatalist, care se spune că exprimă însuşi spiritul Portugaliei, latino-arabo-african. Tot din Lisabona poţi da o fugă până în Setubal, oraş aflat peste râul Tejo la care se ajunge în câteva minute cu autobuzul.

Bucătăria unui imperiu

Emanuel Ciocu, editorul revistei de artă culinară cevabun.ro , ne face o descriere a ceea ce ne aşteaptă în Portugalia culinară. În Portugalia se mănâncă bine, şi se bea şi mai bine. De cele mai multe ori la preţuri decente dacă nu chiar la preţuri foarte mici. Vezi ghidul mâncălătorului pentru a şti cum să eviţi capcanele turistice. Portugalia a renunţat, uneori prea uşor, la coloniile sale, dar niciodată la moştenirea culinară pe care şi-a însuşit-o de la fiecare fostă colonie dar şi de la cei cu care a venit în contact de-a lungul timpului. Influenţele maure în sud, cele britanice în nord şi spaniole în est, africane, braziliene, indiene şi chiar asiatice se regăsesc în cultura culinară portugheză. Brazilia, Angola, Mozambicul, Capul Verde, Goa şi Macao şi-au trimis tributul de gusturi şi culori către Portugalia, nucşoara şi şofranul stau mărturie lângă tradiţionalul usturoi.

Fructele oceanului

Bachalau, codul sărat, face parte din stilul de viaţă portughez. Pescuit tradiţional în largul oceanului, aproape de America, codul era sărat pentru a rezista lungului drum spre casă. Iar bucătăria s-a supus acestui stil de viaţă. Există 365 de reţete, câte una pentru fiecare zi a anului, gătită din  bachalau. Dar nu te speria, obsesia portughezilor pentru acest peşte nu limitează bucătăria. Una dintre cele mai complexe creaţii ale bucătăriei tradiţionale locale o reprezintă Caldeirada, o supă-tocăniţă densă, din mai multe varietăţi de peşte şi fructe de mare, înăbuşite cu roşii şi usturoi, ce concurează cu spaniola zarzuela sau provensala bouillabasse. Inedit pentru noi dar specific aici şi extrem de gustos este porcul Alentejo, o mâncare din cuburi de carne de porc, cu roşii, usturoi şi scoici. Restaurantele africane, în special cele din Capul Verde oferă varietăţi interesante de fructe de mare cu fasole.

Carne, carne şi iar carne

Românii vor recunoaşte cu uşurinţă termenul carne, pentru că înseamnă chiar asta. La fel cum vor recunoaşte  cu plăcere specialităţile portugheze din carne, foarte similare pe alocuri şi cu unele româneşti. Cârnaţii, parfumaţi şi usturoiaţi, afumaţi binişor şi uşor uscaţi dau de fiecare dată bun gust tradiţionalelor mâncăruri de fasole sau celebrei caldo verde (o supă groasă, de varză cu cartofi). Carnea se regăseşte şi în meniurile restaurantelor africane, în special cele din Capul Verde (Cabo Verde, în portugheză) unde este recomandabil să guşti măcar o dată o cachupa (se citeşte caşupa), o tocăniţă, făcută de regulă din fasole cu diverse tipuri de carne sau peşte.

Influenţa braziliană este şi ea prezentă în bucătăria Portugaliei în churrascherii, paradis al mâncătorilor de carne la grătar, unde se prăjesc toate tipurile de carne şi se servesc cu specifica garnitură de orez şi fasole neagră. Majoritatea churascheriilor oferă în schimbul unui tarif fix meniuri all you can eat (mănânci cât poţi). Cu adevărat regretabli e să treci printr-un astfel de loc fără să guşti din dulceaţa cărnii de vită braziliene.

Zahărul producătorilor de zahăr

Faptul că fosta colonie braziliană este un mare producător de trestie de zahăr nu a rămas fără urmări în bucătăria portugheză unde dulciurile cad pradă zahărului, în special prăjiturelele făcute în mănăstiri. Expresia Dolce de leche desemnează o varietate de dulciuri care are la bază o cremă de caramel care poartă acest nume. Pasteis de Nata, tarte cu cremă de ou, specifice Belemului, unde au fost produse pentru prima dată de către călugării de la mănăstirea Jeronimos, sunt alte deserturi extreme de populare, din

Portugalia şi până în Macao.

Cafeaua care însoţeşte de regulă (în Pastelerii) deserturile este foarte bună, fie că e simplă (bica),  sau cu lapte (galao- espresso cu lapte cald, în proporţie de 1 la 3).

Ţara vinului

Dacă ceva excelează în Portugalia atunci acestea sunt vinurile. Producătorii mari de vin se pot număra pe degetele de la o mână. Însă, specific acestei ţări sunt producătorii mici(aproximativ 3000!) care produc vinuri de o incredibilă varietate şi calitate la preţuri mai mult decât bune. Un vin decent în supermarket începe de la preţul de 1 euro. Vhino verde (vinul verde) este un vin specific regiuni Minho şi poate fi roşu, alb sau roze.

Porto, vinul “întărit” cu brandy în timpul procesului de fermentare, tare şi licoros, produs în Porto de către englezi, se regăseşte în orice restaurant portughez onorabil. La fel şi vinul de Madeira, un vin desert, apreciat în special de către turişti. Mergi de fiecare dată pe mâna localnicilor, de regulă se vor dovedi alegeri inspirate.

Băuturile spirtoase poartă numele de aguardiente (apă de foc) şi se remarcă brandy-urile distilate din vinuri de calitate. Populare sunt şi lichiorurile Licor Beirão şi Ginjinha (sau Ginja), o vişinată locală.

Cele mai populare beri locale sunt Super Bock şi Sagres, care se găsesc la tot pasul.