În special în lunile călduroase, care aici ţin de prin mai până prin octombrie, Spania este paradisul oricărui turist. Este una dintre destinaţiile cele mai complete. Mâncarea e delicioasă, vinul e fin, staţiunile de la ţărm sunt mai mereu însorite, oraşele sunt bogate în obiective turistice, pretexte pentru fiesta sunt destule, iar oamenii sunt foarte primitori. Experienţa turistică diferă în Spania de la o regiune la alta sau chiar de la un oraş la altul, cel mai potrivit
În special în lunile călduroase, care aici ţin de prin mai până prin octombrie, Spania este paradisul oricărui turist. Este una dintre destinaţiile cele mai complete. Mâncarea e delicioasă, vinul e fin, staţiunile de la ţărm sunt mai mereu însorite, oraşele sunt bogate în obiective turistice, pretexte pentru fiesta sunt destule, iar oamenii sunt foarte primitori. Experienţa turistică diferă în Spania de la o regiune la alta sau chiar de la un oraş la altul, cel mai potrivit cuvânt pentru a descie această ţară fiind „diversitate” .
Întrucât e ţară membră a Uniunii Europene încă din 1986, pentru a vizita Spania nu ai nevoie de viză şi scapi şi de calvarul caselor de schimb, căci moneda de circulaţie este euro.
Spania este o ţară cu care românii sunt destul de familiarizaţi, ţinând cont că formează cea mai mare comunitate de străini din Spania, numărul lor depăşind 730.000 de persoane în statisticile oficiale. Din păcate, însă, nu toţi românii au plecat cu intenţii bune în Spania, motiv pentru care este posibil să desenezi nişte grimase ciudate pe feţele unor spanioli când le vei spune din ce ţară eşti, dar ca turist nu ai niciun motiv de îngrijorare, fiindcă „gazdele” sunt primitoare.
Atenţie la hoţii de buzunare!
Cu privire la siguranţă, Ministerul Afacerilor Externe îţi recomandă să ai grijă la buzunare şi la bunurile personale, în special în mijloacele de transport în comun şi în general în zonele foarte frecventate de turişti. Ce-i drept, există şi un anumit risc al unor atacuri teroriste, revendicate de gruparea ETA în Țara Bascilor, Madrid, Andaluzia, însă nici acestea nu îi vizează pe turişti.
Dacă vii cu maşina personală în Spania, vei rămâne profund impresionat de sistemul spaniol de autostrăzi, care sunt într-o stare impecabilă şi foarte bine semnalizate. Reţelei extraordinare de autostrăzi i se datorează faptul că nu ai cum să faci mai mult de 5 ore din Madrid în orice cotlon îndepărtat al ţării. Există două tipuri de autostrăzi în Spania: „autovia” şi „autopista”, cu menţiunea că cele din urmă se plătesc, iar sumele nu sunt nici pe departe neînsemnate, cele mai scumpe rute fiind în nord. Însă, de regulă, există variante de trasee pe drumuri care nu se plătesc – acestea sunt ceva mai lungi şi mai curbate.
Maşini închiriate cu limită de kilometri
În cazul în care vrei să închiriezi o maşină trebuie neapărat să verifici dacă are asigurare şi, mare atenţie, dacă are limită de kilometri. Este posibil să găseşti la un preţ derizoriu, dar să nu poţi parcurge decât 100 de kilometri spre exemplu. Preţurile pleacă de la în jur de 20 de euro pe zi în unele zone, fără asigurare şi cu limită de kilometri.
Indiferent dacă e maşina ta sau una închiriată, trebuie să ai mare grijă la limitele de viteză, care sunt semnalizate foarte clar, altfel rişti să te prindă numeroasele radare montate pe şosele şi, apropo, folosirea antiradarelor sau a detectoarelor este interzisă, amenda fiind de 2.000 de euro.
Cu parcările spaniolii nu stau la fel de bine, sunt puţine şi în unele locuri foarte scumpe, dar în general costă cam 2,5 euro/oră. Amenzile pentru parcarea în locuri interzise sau pentru neplată sunt foarte mari (există şi riscul să-ţi ridice maşina, iar recuperarea ei costă 150 de euro plus amenda).
Catalonia şi Țara Bascilor, răzvrătitele Spaniei
Spania este împărţită în comunităţi cu statut autonom, care au guvernare proprie. Dintre acestea, cele mai independente sunt Catalonia şi Țara Bascilor, unele dintre cele mai dezvoltate zone ale acestei ţări. Dacă stăpâneşti limba spaniolă, în aceste două regiuni vei fi puţin debusolat de limba vorbită. Pe lângă spaniolă, în Catalonia este limbă oficială şi catalana, motiv pentru care panourile de informare, meniurile la restaurant şi mesajele în locurile publice apar scrise în două variante ori doar în catalană mai pe la periferii.
Catalana se aseamănă cu spaniola, dar dacă o aprofundezi vei vedea că este destul de diferită. Aceeaşi situaţie este şi în Țara Bascilor, unde se vorbeşte şi spaniola şi basca. Oricum, ca vorbitor de spaniolă nu ai de ce să-ţi faci griji, fiindcă toţi te vor înţelege. Cu engleza, însă, vei avea de furcă. În zonele turistice, personalul din hoteluri, restaurante şi magazine şi chiar şi unii oamenii, obişnuiţi poate cu forfota vizitatorilor, înţeleg şi vorbesc engleza. Însă, în general, spaniolii nu prea se împacă bine cu limbile străine.
Barcelona, răsfăţată de Gaudi
Spania este foarte generoasă cu turiştii, vei avea ce să vezi în fiecare colţ al ei. Bijuteria Cataloniei este Barcelona, un oraş-muzeu, graţie operelor proiectate de Antoni Gaudi.
Oraşul trebuie luat la picior, cu puţin ajutor de la reţeaua impecabilă de transport în comun. TMB combină şi metrou, autobuze, funiculare şi trenuri: o călătorie costă 1,35 euro, iar zece – 7,7 euro, dar îţi poţi lua şi abonament pe una sau mai multe zile. Mai sunt autobuzele turistice cu care faci turul oraşului cu opriri la cele mai importante puncte. Preţul unui bilet pe o zi este de 21 de euro, iar pentru 2 zile – 27 de euro.
Nu trebuie să ratezi aici o vizită la Sagrada Familia, capodopera neterminată a lui Gaudi, un tur al Parcului Güell, un exemplu unic de arhitectură peisagistică, tot marca Gaudi, o plimbare pe muntele Montjuïc, Poble Espanyol (Satul spaniol, unde vei vedea stilurile arhitecturale din toate regiunile ţării), portul cu statuia lui Columb, care îţi arată în ce direcţie este America, şi, neapărat, o plimbare pe La Rambla, atât la amiază, cât şi pe înserat, când ies scamatorii cu tot felul de giumbuşlucuri. Fântânile din Plaça d’Españya sunt un alt spectacol fascinant, dar pentru a le vedea trebuie să nimereşti într-o seară de weekend. „Nou Camp”, stadionul echipei FC Barcelona, este un muzeu al culturii sportului, iar ca să-l vizitezi te costă 17 euro.
Taxa de terasă
Pe cât este de frumoasă Barcelona, pe atât este de scumpă. O masă copioasă în doi la o terasă în centru, cu un vin bun sau cu sangria, te duce cam la 60 de euro, iar în magazine, dacă nu sunt reduceri, nu poţi intra decât dacă te ţin buzunarele. Suvenirurile sunt, de asemenea, foarte scumpe în centru, dar poţi încerca la magazinele pakistanezilor, unde preţurile sunt negociabile.
O regulă care nu se aplică doar în Barcelona este taxa de terasă care îţi umflă nota cu 20% dacă alegi să stai la aer liber. Mai mult, în unele locuri în Spania TVA (7%) nu este inclus în preţul din meniu, ci adăugat pe notă la sfârşit. Mai sunt localuri care nu au meniu pentru băuturi, astfel că, dacă nu întrebi înainte, preţul băuturii rămâne surpriza de final.
Muzee şi coridă în Madrid
Dacă nu eşti prea sensibil şi vrei să vezi un matador în acţiune, mergi la o corida în Madrid, un capitol însemnat în cultura spaniolilor, în celebra arenă Las Ventas. Astfel de spectacole, destul de controversate, la care spaniolii ţin foarte mult, mai pot fi văzute şi în Sevilla, Malaga sau Valencia. Pe site-ul ticketstoros.com poţi cumpăra bilete online la coridă, cu menţiunea că preţurile diferă în funcţie de loc, dacă este la umbră sau la soare, ori dacă e mai aproape de arenă.
Tot în Madrid nu ai voie să ratezi cele trei muzee esenţiale de artă Centro de Arte „Reina Sofia”, unde vei găsi opere de-ale lui Pablo Picasso şi Salvador Dali, Museo del Prado, care găzduieşte opere de Velázquez, Goya şi El Greco, şi, nu în ultimul rând, Museo Thyssen-Bornemisza.
Ca în mai toate oraşele Spaniei, şi în Madrid poţi căuta autobuzele turistice care te plimbă prin tot oraşul punctând cele mai importante locuri şi obiective turistice. Ține cont că există unele abonamente de transport combinate cu intrări la muzee sau reduceri, nu trebuie decât să întrebi la centrele turistice.
Pe urmele lui Don Quijote
O altă experienţă de neuitat în Spania este să-i calci pe urme personajului lui Cervantes, pe ruta lui Don Quijote, care porneşte din Toledo şi străbate Comunitatea Castilla – La Mancha.
Alhambra, un ansamblu de clădiri într-o fortăreaţă din Granada , este una dintre principalele dovezi care atestă prezenţa musulmană în Spania din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea. Pentru vizită evită perioadele foarte aglomerate din sezon dacă vrei să prinzi bilet.
Flamenco, o porţie de energie
Se spune că cele mai frumoase spectacole de flamenco le auzi în Andaluzia, şi mai ales la nunţile de ţigani, dar nici show-rile din zonele turistice ale oraşelor nu sunt mai prejos, poate doar un pic cam piperate ca preţuri. Muzica şi dansul pline de pasiune şi intensitate îţi conturează imaginea asupra Spaniei.
Sevilla, capitala comunităţii Andaluzia, este un alt oraş de pus neapărat pe listă dacă te ajută itinerariul. Pentru că spaniolilor le place să se distreze, fiecare oraş spaniol are fieste. Dacă ai norocul să fi în oraş în timpul unei fiesta, pregăteşte-te să surprinzi adevăratul spirit al spaniolilor, care ştiu să facă spectacol, dar şi să te distrezi pe cinste.
Bucătăria, pe măsura culturii
Bucătăria spaniolă, una diversă şi fascinantă, este foarte greu de acoperit în câteva rânduri. Am apelat la specialistul Emanuel Ciocu, editor al site-ului cevabun.ro. Cu o descriere mai pe larg a bucătăriei te poţi delecta aici .
Spanioli iubesc viaţa. Şi asta se vede în felul lor exuberant şi vocal de a fi. Iar toată această energie trebuie alimentată de o bucătărie pe măsură, formată în ritmul istoriei Spaniei. Pentru că întreaga cultura culinară spaniolă se suprapune peste etapele istoriei ei. Cucerirea romană, dominaţia maură, unirea Castilieli cu Leon-ul, alungarea evreilor şi arabilor şi Reconquista, războiul civil, influenţele franceze, ultimii 20 ani de creştere economică neîntreruptă de dinaintea recesiunii, toate momentele şi-au pus amprenta asupra bucătăriei spaniole.
Specialităţi, tratate ca branduri naţionale
Deşi există încă regiuni nordice care îşi proclamă puternic autonomia, cum este Catalunia, dar mai ales Ţara Bascilor, în prezent caracterele puternic regionale ale societăţii şi bucătăriei tind către o aparentă unitate, multe dintre specialităţile locale sunt adoptate la nivel naţional şi devin emblematice pentru întreaga Spanie, ca branduri naţionale. Paella, arroz negro şi sangria valenciană, pincho-urile catlane şi basce, tapas şi gazpacho-ul andaluz, specialităţile de porc (jamon serrano, chorizo) din Extremadura şi Galicia, toate alimentate de sângele verde care este aceito de aceitunas (sau olive): uleiul de măsline.
În Spania cina se ia târziu sau mai degrabă o lungesc spaniolii până târziu în noapte. Cele mai populare opţiuni rămân tapas (gustări) sau raciones (porţiile mari ale tapas), care se găsesc la tot pasul. În unele zone, multe baruri oferă, din partea casei, tapas în funcţie de băutura comandată, de la câteva alune pentru un pahar de bere şi până la un platou serios pentru o sticlă de vin.
Obsesie pentru jamon
Pe o listă – niciodată completă – cu ce ar fi bine să mâncaţi în Spania se numără specialităţile din carne: mezelurile chorizo (cârnat cu usturoi şi boia), fuet (specialitate crud-uscată) şi jamon serrano (jambonul de porc, uscat şi maturat), şi mult mai valorosul jamon iberico, făcut din pata negra (porc negru), crescut în semi-sălbăticie şi hrănit cu ghindă. O să vedeţi o adevărată obsesie pentru jamon, agăţat bucăţi întregi în fiecare cârciumioară şi tăiat în feliuţe subţiri. Dacă vă permiteţi (20 de Euro/100 de grame), gustaţi măcar o dată din jamonul iberico de Bellota, care se topeşte în gură.
Madridul, campion la consumul de fructe de mare
Fructele de mare sunt iubite în Spania, Madridul este metropola europeană cu cel mai mare consum anual de fructe de mare, deşi se află la câteva sute de kilometri de apă. Paella valenciană (cu varianta fideua, cu paste) gătită cu fructe de mare, legume şi orez, şi arroz negro (orez cu cerneală de sepie) sunt deja branduri recunoscute peste tot în lume.
Dacă găsiţi cumva pe meniu preparate cu nume bizare, pline de x-uri şi k-uri, e foarte posibil să fie vorba de bucătăria bască. Deşi prezenţa acestor litere se face remarcată şi în catalană, feluri precum Pintxos (tapasuri basce), Kokotxas (plăcintă de peşte), Txangurro (crab păianjen), Txipirones (pui de sepie în cerneala lor) sunt specialităţi care cu mândire se proclamă a fi basce.
În materie de cafea, Spania are multe branduri ale căror numitor comun este un espresso foarte bun, cu toate varietăţile sale, calde sau reci. Berile Spaniei, San Miguel, Cruzcampo, Mahou sau Estrella Damm, sunt bune şi se regăsesc la tot pasul.
Mari iubitori de vinuri
Dar marea dragoste a spaniolilor e vinul. Deşi este cel mai mare producător de struguri, Spania este doar al treilea producător mondial de vinuri (după Italia şi Franţa) şi se mândreşte cu vinurile roşii, în special cel de Rioja şi Ribera del Duero.
Vinurile de calitate sunt, de regulă, maturate şi vândute sub denumirea de Crianza (maturat minim 2 ani), Reserva (maturat minim 3 ani) şi Gran Reserva (maturat minim 5 ani). În mod uzual, în special vara, se bea sangria (amestec de vin, aromat cu scorţişoară, asezonat cu fructe şi sevit cu sifon şi gheaţă în carafe mari) sau tinto di verano (care s-ar traduce aproximativ prin expresia „roşu de vară”), un vin roşu diluat cu apă minerală sau limonadă acidulată, caracteristic în special sudului. În Madrid, pasiunea pentru vermutul roşu se simte în orice cârciumă, multe dintre ele servind vermutul draft.