Tunisia este o ţară încărcată de istorie şi dată peste cap de invadatorii ei, care şi-au pus cu toţii amprenta pe aceste locuri, pe identitatea şi pe cultura poporul tunisian. Deşi este un stat musulman şi trebuie să ajungi pe continentul african pentru o vacanţă aici, nu te vei simţi ca într-o destinaţie foarte exotică, pentru că Tunisia a importat foarte mult din stilul de viaţă european. Mai mult, rigorile religiei musulmane sunt mult mai relaxate decât în alte state.

Tunisia este o destinaţie de vacanţă destul de accesibilă pentru românii cu venituri medii, acest stat punând mai mult accentul pe turismul de masă decât pe cel de lux, pe care încearcă să-l atragă, spre exemplu, Marocul.

Când faci rezervarea la hotel, trebuie să ai în vedere că unităţile de cazare sunt, în general, cu o stea sub nivelul celor Europa. Tunisienii vorbesc limba arabă, dar aproape la fel de răspândită este şi franceza. În zonele turistice şi în special în hoteluri şi localuri se vorbeşte bine şi engleza. În bazaruri vei auzi o engleză pocită, dar suficientă pentru a te înţelege cu negustorii.

Pentru vizitele turistice în Tunisia românii nu au nevoie de viză, dar vor fi nevoiţi să completeze la intrarea în ţară un formular în care să precizeze scopul, durata, natura vizitei şi locul unde vor fi cazaţi. Păstrează acest document pe toată durata şederii pentru că va trebui să-l prezinţi autorităţilor de la aeroport la ieşirea din ţară. Ține-l asupra ta tot sejurul, pentru că poate ţine loc şi de paşaport.

Musulmani, dar nu fanatici

De cum cobori din aeroport, te va urmări peste tot portretul preşedintelui actual Zine El Abidine Ben Ali, care este succesorul mult-iubitului lider tunisian Habib Bourguiba, pentru care tunisienii au un respect deosebit, fiind cel responsabil de independenţa Tunisiei şi de adoptarea reformelor pro-occidentale, care au dus la dezvoltarea ţării.

Tot meritul lui este şi abordarea mai relaxată a credinţei musulmane. Spre deosebire de alte ţări musulmane, în Tunisia vei vedea că majoritatea femeilor nu-şi acoperă părul şi faţa şi nu poartă abaya (veşmântul care le acoperă corpul), alte credinţe sunt tolerate aici, iar turiştilor nu li se impun ţinute mai conservatoare, bikini fiind bineveniţi la plajă.

Cu toate acestea, religia este importantă pentru mulţi tunisieni, astfel că vei vedea moschei peste tot şi vei auzi în difuzoarele din dreptul lor chemările la rugăciune, însă fanatismul întâlnit în alte ţări musulmane nu este tolerat în Tunisia.

Dinarii nu se schimbă decât în Tunisia

Este bine de ştiut că Tunisia are o politică valutară închisă, ceea ce înseamnă că nu poţi aduce sau scoate bani din ţară. De aceea, când schimbi bani, trebuie să păstrezi chitanţele care ţi se vor cere în cazul în care vrei să-i schimbi înapoi când pleci. Scapă de toţi dinarii înainte să pleci, pentru că nu vei mai avea unde să-i schimbi în afara ţării şi nu-ţi va rămâne decât să-i cheltui prin aeroport.

Un dinar (1 euro = 1,7 dinari tunisieni) este împărţit în 1.000 de milimi, aşa că ai grijă la rest. Unii negustori vor încerca să te păcălească, spre exemplu cu două monede de câte 50 de milimi, în loc de două jumătăţi de dinar. Astfel, în loc să primeşti un dinar, te vei alege doar cu 100 de milimi, adică a zecea parte.

De pe malul Mediteranei la dunele din Sahara

Deşi este foarte europenizată şi vei găsi plajele familiare dacă ai mai fost în alte ţări cu ţărm la Marea Mediterană, sunt câteva aspecte care îţi vor aminti că eşti în Africa, mai ales dacă ajungi în Sahara, unde îi vei descoperi pe berberi şi te vei familiariza cu tradiţiile şi stilul lor de viaţă şi unde vei putea să urci la „bordul” unui dromader pentru o plimbare printre dunele de nisip.

Un „reminder” costisitor va fi şi tariful de roaming. Nu uita că, fiind pe un alt continent, preţul minutelor vorbite cu cei de acasă este semnificativ mai mare. O alternativă ar fi „Taxi Phone-urile”, care sunt destul de răspândite în zonele turistice şi unde, de un dinar, poţi vorbi în ţară în jur de trei minute pe fix sau unul pe mobil.

Țară mai paşnică decât vecinele

Spre deosebire de celelalte state din Mahrebul arab, din care mai fac parte ţările nord-africane Algeria, Maroc, Egipt, Libia şi Mauritania, Tunisia este o ţară sigură, ferită de incidente şi cu un grad scăzut al criminalităţii.

Legat de siguranţa personală, Ministerul Afacerilor Externe te avertizează în legătură cu călătoriile în apropiere de graniţa cu Algeria, pentru că există riscul unor răpiri de către grupări teroriste. Cel mai aproape de graniţa algeriană vei ajunge dacă vei face excursia spre Sahara, însă nu trebuie să-ţi faci griji, pentru că personalul calificat care te va însoţi în această excursie alege numai traseele foarte sigure.

De preferat ar fi să eviţi deplasările spre zonele deşertice pe cont propriu, fără ghid recomandat de agenţiile de turism. MAE le mai recomandă românilor să evite cartierele mărginaşe şi zonele vechi „medina” care nu sunt incluse în broşurile turistice şi să aleagă, de preferat, excursiile organizate de agenţia de turism cu care au venit în Tunisia.

Mai insistenţi ca turcii

Deşi tunisienii, în general, sunt nişte oameni foarte prietenoşi şi săritori, în zonele dens populate de turişti vei avea impresia că eşti înconjutat de vulturi, gata să-ţi golească buzunarele la primul semn de slăbiciune, sentiment care te va copleşi mai ales în bazaruri. Vor încerca să-ţi vândă orice, iar insistenţa lor o întrece pe cea a turcilor, ajungând uneori la stadiul de hărţuire.

În plus, maniera lor este mult mai directă, mai „brutală” decât cea a turcilor, care încearcă mai întâi să te cucerească, să te ademenească în magazin. Aici, în schimb, îţi vor pune marfa în braţe când treci pe lângă magazinele lor, îţi vor azvârli eşarfe la gât în mers sau chiar te vor lua de braţ să te „conducă” la tarabele lor. Dacă le zici că eşti din România, îţi vor înşira nume de fotbalişti, aşa că la sfârşitul reprizei de shopping vei fi sătul de Hagi, de Mutu sau chiar de… Becali.

Negociază la sânge!

În bazar, totul se negociază. Încearcă să aduci preţul cel puţin la jumătate, dacă nu şi mai jos. Mare atenţie la făcături, bazarurile sunt pline de produse de slabă calitate. Acordă o atenţie deosebită în cazul în care vrei să cumperi aur sau argint (unii te vor păcăli că e argint berber, dar te poţi alege cu o tinichea veritabilă), articole de marochinărie, care nu sunt toate de piele şi obiectele pictate, a căror vopsea se ia la câteva atingeri. Vei găsi foarte des, sub diverse forme, „Mâna Fatimei” (un simbol al protecţiei) şi suveniruri cu dromaderi.

Ai grijă la tarabele de suveriruri de pe traseele excursiilor, la opririle cu autocarul, preţurile sunt mult umflate decât în bazarurile obişnuite. Dacă ajungi în Kairouan una dintre opriri este la un magazin de suveniruri, unde marfa este la preţuri foarte bune, care nu sunt negociabile.

Totodată, în Tunisia, taximetriştii rareori pornesc aparatul, motiv pentru care înainte să te urci în taxi negociază preţul călătoriei. Interesează-te de tarifele practicate de taximetrişti la hotel, la ghid sau la alţi turişti care sunt mai demult în staţiune. Ține-te bine în maşină, pentru că şoferii tunisieni au un stil destul de periculos de condus, iar dacă eşti pieton ai mare grijă la traversare, inclusiv la trecerile semnalizate.

De vânzare orice, oriunde, oricând

În excursiile organizate în care vei merge, micii negustori te vor urmări peste tot, şi când te vei plimba cu maşinile de teren prin deşert. Ştiu prea bine itinerariile autocarelor cu turişti, circuitele fiind aceleaşi la toate agenţiile, şi vor fi prezenţi la absolut toate opririile, încercând să-ţi vândă aproape orice, de la hărţi, la bijuterii artizanale, la trandafiri de deşert (roci în formă de floare care se formează în deşert) şi chiar nisip din Sahara, la curmale şi multe altele, sau doar să-ţi ceară câţiva dinari. Dacă vrei să foloseşti aparatul de fotografiat sau camera, la majoritatea obiectivelor turistice trebuie să scoţi câţiva dinari în plus din buzunar.

Bacşiş ţi se va cere să dai cam peste tot, mai mult sau mai puţin subtil: personalul din hotel, ghizii, chelnerii, portarii, şoferii, chiar şi oamenii care îţi arată drumul şi majoritatea prestatorilor de servicii, toţi vor vrea câţiva dinari. Pe de altă parte însă, nu vor exista dorinţe pe care personalul din turism să nu ţi le poată îndeplini sau măcar să încerce tot posibilul: dacă nu au ei ceva în hotel sau în restaurant, cer la vecinul sau aleargă să cumpere, dacă nu au un fel de mâncare în meniu, improvizează. Ai grijă la deliciile pe care le găseşti pe masă sau la sticlele nedesfăcute care par „din partea casei”: de regulă, ce atingi plăteşti!

Ce ai de văzut în Tunisia

Agenţia de turism Best Risen ne-a făcut o listă cu locurile pe care nu trebuie să le ratezi dacă ajungi în Tunisia. Printre ele se numără Muzeul Bardo din capitala ţării,  Tunis, care este cel mai mare muzeu din Africa şi cuprinde cea mai completă colecţie de mozaicuri din timpul romanilor.

Nu trebuie să-ţi scape nici Amfiteatrul Roman din El Jem, probabil al doilea ca mărime în fostul Imperiu Roman, după Colosseumul din Roma. Pitorescul sat maur Sidi Bou Said te fascinează cu stilul său andaluz, colorat în alb şi albastru, iar ruinele Cartaginei îţi vor spune poveştile din istoria îndepărtată a ţării.

Excursia de două zile în Sahara, care e cam aceeaşi la toate agenţiile de turism, este „desertul” vacanţei în Tunisia. Vei trece prin Sfax şi Gabes, vei ajunge la Matmata, unde vei putea intra într-o locuinţă troglodită, vei vedea El Hamman şi oaza Kebili, iar la destinaţie – la Douz – vei putea să te plimbi pe cămilă, să zbori cu deltaplanul. În a doua zi ajungi la lacul sărat Chott El Jerrid, iar apoi te îndrepţi cu maşinile de teren prin deşert, spre oazele din munţii Atlas.

Mâncare pentru gusturi exotice

La capitolul mâncare, părerile sunt împărţite, aşa că am apelat la un specialist, Emanuel Ciocu, editorul site-ului cevabun.ro.

Nici proximitatea Mediteranei şi nici influenţele franceze nu pot ascunde adevăratul caracter, aspru şi sălbatic ca spiritul berberilor, al bucătăriei tunisiene. Iubită de către amatorii de mâncăruri exotice şi picante sau evitată de către mare parte a turiştilor occidentali, bucătăria tunsiană îţi aminteşte la tot pasul că te afli în nordul Africii, într-o ţară profund musulmană.

Bucătărie turistico-tunisiană

Există o mare diferenţă între Tunisia de zi cu zi, a tunisienilor, şi Tunisia cosmopolită, a turiştilor. În prima, vei regăsi bucătăria reală a tunisienilor, cu multe cuşcuş-uri, cu mâncăruri pe bază de peşte, fierturi pe bază de carne de miel, combinată cu fructe şi aromată cu scorţişoară sau coriandru. Mulţi găsesc şocante imaginile pieţelor deschise unde se taie păsări, se fierb capete şi picioare de oaie. Dar amatorii de exotisme şi picanterii savurează din plin spectacolul.

În cea de a doua bucătărie au fost importate şi adaptate toate cele necesare confortului şi diversităţii cerute de turişti. Şi totul a fost îmblânzit şi occidentalizat. Meniurile includ micul dejun de tip continental şi veţi găsi foarte des meniuri în limba engleză ca să vă puteţi orienta când comandaţi.

Gustul de harissa

Însă, în oricare dintre cele două lumi te afli, cu siguranţă că vei simţi gustul de harissa. Acest sos, roşu şi extrem de iute, făcut din ardei zdrobiţi, usturoi, seminţe de coriandru şi de chimen, ulei de măsline şi, mai rar, cu adaos de suc de roşii, este însăşi “sângele” bucătăriei tunisiene. În bucătăria tunisiană, preponderent iute faţă de celelalte bucătării nord-africane, se regăseşte în aproape orice mâncare, componentele sale fiind definitorii pentru gustul tunisian.  În restaurantele hotelurilor, însă, se serveşte alături de mâncăruri.

Mâncarea naţională a Tunisiei este cuşcuş-ul, gătit tradiţional într-un vas special de origine berberă ce poartă numele de kiska. Cuşcuş-ul  este un soi de tocană zdravană ce foloseşte carne de miel, pasăre sau peşte amestecată cu legume din belşug, totul pe un pat din cuscus (un soi de paste granulate din grâu dur).

Celtia, berea tunisienilor

Fiind o ţară musulmană, veţi găsi foarte greu porc şi alcool. În locurile cu adevărat turistice (hoteluri şi restaurante), mai ales pentru locaţii ce oferă pachete all-inclusive, găsiţi băuturi locale (whiskey, gin, vodka etc), de cele mai multe ori replici ale celor occidentale, care sunt mult mai ieftine decât cele importate. Berea Celtia este o bere light şi foarte populară în staţiuni şi hoteluri. Vinul tunisian este considerat foarte bun, de la soiurile roşii (Magon sau Sidi Saad), la rose (Gris de Tunisie, Koudiat) şi la vinurile albe (Muscat de Kelibia). Un cocktail popular este boukha (un lichior de smochine) combinat cu cola.

Ca aperitive, încercaţi mechouia, o salată din cuburi de roşii şi ardei graşi, ouă fierte, peşte şi capere. Un alt aperitiv tradiţional este brik, un trigon umplut cu un ou întreg, ceapă şi pătrunjel.

Deserturi foarte dulci

La felurile principale, încercaţi, pe lângă cuşcuş, şi peşte (biban, sardine) sau fructe de mare (homar, calmar, crevete) la grătar pentru că apropierea de Mediterană umple meniurile cu bunătăţi.

Koucha bil aallouch (pulpă de miel cu cartofi la cuptor), chakchouka (o tocană de legume cu ou), kaftagi (chiftele de carne în sos picant) sau bnadaq (chiftele cu mentă) sunt alte exemple de feluri tunisiene apreciate de turişti.

Ca desert, tunisienii se răsfaţă cu aluaturi foarte dulci, însiropate în miere şi decorate cu nucă. Dar puteţi apela la varietatea foarte mare de fructe şi sucuri proaspete, dar şi la cafeaua tunisiană foarte aromată sau la ceaiul de mentă, foarte răcoros. Toate acestea dacă vă place mâncarea tunisiană.

DEZBATERE:
Ai fost în Tunisia ca turist? Spune-ne părerea ta despre această ţară!

DETALII:
Campania GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO va continua vineri cu Croaţia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Italia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Bulgaria.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Turcia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Grecia.
Citeşte şi GHID DE VACANȚĂ CAPITAL.RO: Tot ce trebuie să ştii ca turist în Cipru.