22 aprilie 2007. Raluca Stroescu, manager de audit la „Ernst&Young” în vârstă de 31 de ani, a fost găsită moartă în locuinţa ei. Avea calcula­torul deschis si nişte dosare de serviciu în braţe. Sub presiunea unor deadline-uri, tânăra a muncit, aproape non-stop, luni de zile, de dimineaţa până noaptea târziu, fără week-end-uri şi sărbători legale. Atunci s-a vorbit şi s-a scris, pentru prima oară în România, despre „moarte prin prea multă muncă”.

Martie 2010. Carmen Ramona Cîciu, în vârstă de 36 de ani, programator la Ipsos Interactive Services, s-a prăbuşit, în stop cardio-respirator, în faţa calculatorului de pe biroul ei. A murit câteva zile mai târziu, din cauza unui edem cerebral, pus pe seama stre­sului.

Şeful celui mai mare magazin Orange din Arad, Mădălin Groza, de 32 de ani, a murit în luna mai 2009, din cauza unui anevrism cere­bral, accentuat de presiunea de la locul de muncă şi de programul prelungit.

Directorul de distribuţie de la Realitatea- Caţavencu, Alexandru Miriştea, de 33 de ani, a murit la volanul maşinii, în noiembrie 2009. Grăbit şi obosit, ca întotdeauna, managerul- kamikaze, cum l-a numit presa, a făcut stop cardio-respirator.

Tocmai când i se pregătea promovarea, pen­tru ataşamentul faţă de locul de muncă, Irina Ticu, de la Delhi Ineu, a murit, doborâtă de oboseală, la serviciu, în mijlocul colegilor.
Citește și „Bună, mă numesc Corporatist si sunt workaholic”
Angajații sau antreprenorii care-și sacrifică viața personală în favoarea slujbei ori afacerii au șanse mari să constate, atunci când vor trage linie, că nu ies deloc pe plus.
ANALIZĂ CAPITAL: Ce se ascunde în spatele vieții de birou
Octavian Pantiș, trainer specializat în Time Management, este unul dintre specialiștii care spun tare și răspicat că viața trebuie trăită. Că viața nu înseamnă numai muncă. Și că timpul nu se măsoară numai în 8 ore pe zi/muncă sau chiar 12 ore.
Musai List este cartea care ne va învăța pe fiecare dintre noi cum să obținem mai mult din cea mai importantă resursă pe care o avem la dispoziție – timpul, cum să muncim mai inteligent și mai cu folos și, nu în ultimul rând, cum să trăim o viață relaxată și plină de bucurii.
CAPITAL: Din experiența de trainer pe mangamentul timpului, poți să-mi spui care este marea problemă a românilor atunci când vine vorba de gestionarea timpului?
Octavian Pantiș Este dorința de a bifa multe lucruri. Poate ni se trage de la școală, unde suntem învățati că totul e important și trebuie să ne facem toate temele, la toate materiile, de fiecare dată. Or, în viață nu poate fi totul important. Poate ni se trage din convingerea ca a fi productiv înseamnă să ai o listă lungă cu lucruri de facut și să tot bifezi din ele. Poate ne dorim pur și simplu să facem prea multe și nu știm spune „nu”.
Esențial în managementul timpului este să alegi. Mai ales în vremurile de azi nu poți face tot ceea ce ai putea face, dacă-mi permiteți o astfel de exprimare. Trebuie să renunți la ce nu e folositor. Uneori trebuiă să renunți și la ce e cât de cât folositor pentru a avea timp suficient pentru ceea ce e cu adevarat valoros.

CAPITAL: Am observat că în cartea pe care tocmai ai lansat-o că aloci un spațiu destul de important gestionării timpului efectiv de muncă. La fel, din experiența ta cu oamenii, aș dori să te întreb dacă românii muncesc sau mai mult își risipesc energia într-un mod ineficient?
Octavian Pantiș: Românii muncesc mult. Cel puțin pe cei pe care i-am tot intâlnit la cursuri, de-a lungul a 15 ani de training de Time Management, nu îi pot suspecta că nu muncesc mult. Dar se pierde multă energie în prea multe direcții. Este ca și când ai turna apă din găleată deasupra unor sticle puse una lângă cealaltă. Tot intră niște apă în fiecare sticlă până la urmă, dar ajunge multă apă pe podea, printre sticle. Productiv este să iei fiecare sticlă pe rând și să torni apa în ea, eventual cu o pâlnie. Și poate nici nu-ți propui să umpli toate sticlele, pentru că nu ai apă suficientă. Mai bine umpli doar câteva. Desigur că nu putem generaliza, dar încă sunt destui care se comportă cu timpul lor la fel ca în prima situație descrisă în exemplu. Mă bucur însă că sunt tot mai mulți cei care aleg sticlele și se ocupă bine de câteva dintre ele. Și pentru unii, și pentru ceilalți, cartea Musai List oferă instrumente, sugestii, exemple și idei foarte utile.

CAPITAL: Aș dori să rămânem la subiectul timpului de muncă. Vorbeai în cartea ta despre faptul că suntem blocați într-o organizare de tip 8 ore de muncă pe zi, organizare specifică Revoluției Industriale și care nu mai este de actualitate timpurilor pe care le trăim. Propui ca timpul dedicat muncii să fie alocat într-un fel care să ne permită să avem timp și pentru noi.
Octavian Pantiș: În marile intreprinderi, acest tip de organizare încă mai este pe deplin potrivit. În rest, însă ar trebui să fim mai deschiși la minte cu privire la programul de muncă. Toți muncim deodată și apoi toți mergem la mare sau la munte deodată, la cumpărături sau la mall sau în parc, încât abia încăpem unii de ceilalți. În carte descriu niște variante care pot părea nefezabile, dar pe care cred că le vom vedea aplicate într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Câteva ar fi: pauza de prânz de 3 ore, ca să poți petrece un timp de calitate cu copiii – la școală, la prânz sau la un sport – să poți să te plimbi în voie prin oraș sau pur și simplu să te relaxezi;  zi liberă luni în loc de sâmbătă – pârtiile și plajele sunt mult mai libere lunea decât sâmbăta, iar despre intoarcerea cu mașina în București, duminică seara, nici nu mai are rost să vorbim; 4 zile cu 10 ore de muncă și a 5-a zi pentru proiecte personale în afara serviciului – mulți oricum muncesc cam 10 ore pe zi. Observă, te rog, că în toate cele 3 variante, timpul de lucru pe săptămână rămâne de 40 de ore. Sunt doar niște mici rearanjări, care pot avea mari beneficii, atât asupra timpului liber, cât și asupra productivității la serviciu.
CAPITAL: Ce părere ai, crezi că modul de viață al germanilor, recunoscuți pentru faptul că muncesc mult, nu este un model sustenabil tocmai pentru că muncesc mult și au un program foarte riguros?
Octavian Pantiș: Nemții și japonezii sunt la o extremă, grecii și spaniolii par să fie la cealaltă, în privința muncii. Sper să nu se supere vreunii dintre ei, pentru că avem ce învăța de la fiecare. De la unii disciplina muncii, de la alții importanța relaxării. Despre sustenabilitatea modelului lor ne va spune viitorul. Important e să ne găsim fiecare dintre noi un echilibru. Iar acest echilibru nu este identic pentru toată lumea și tocmai aici e farmecul, să ne identificam fiecare acea situație care ni se potrivește.

CAPITAL: Dacă te-ai duce la nemți și le-ai spune să fie mai puțin riguroși cu timpul de muncă, crezi că ai avea succes?
Octavian Pantiș: Există loc de mai bine și la ei, pentru că toată lumea e supusă acum unui bombardament informațional căruia trebuie să știm să-i facem față. Daca am avea mai puțin de lucrat la productivitatea lor la serviciu, cred că s-ar gasi multe de făcut pentru îmbogățirea vieții extraprofesionale. La noi, mai e de lucru și într-o parte, și în cealaltă. De aceea, cartea Musai List are câte o secțiune pentru serviciu și una pentru „extra-serviciu” plus o discuție separată, în deschidere, intitulată „Ce vrei”. Aici cititorul are ocazia să reflecte pe marginea propriei raportări la muncă, cu alte cuvinte daca vrea să fie mai degrabă neamț sau mai degrabă grec.

CAPITAL: Există oameni care lucrează zi lumină, 12 sau chiar 13 ore pe zi. Ce sfat le dai celor care depind la modul total de muncă?
Octavian Pantiș: I-aș întreba daca asta e ce vor cu adevărat. Se prea poate să spuna că da, că urmaresc o carieră, că știu ce înseamnă asta și că le convine situația. Le-aș ura sincer succes și, dacă e cazul, aș căuta să-i ajut să obțină rezultate mai multe sau mai bune în orele lucrate. Daca însă sunt acolo pentru ca au fost luați de val, pentru ca s-au amăgit că mult înseamnă bine, atunci i-aș sfătui să facă o schimbare cât mai curând.

CAPITAL: O ultimă întrebare, legată de gestionarea timpului liber versus bani. De cele mai multe ori, oamenii muncesc mai mult pentru că asta le aduce mai mulți bani. Dacă ai obține mai mulți bani din munca pe care o faci zi de zi, ai renunța la timpul tău liber, chiar și numai pentru o perioadă de timp?
orin Dănilescu, managerul Intact Interactive, s-a sinucis în 19 ianuarie 2011, aruncându-se de la balcon. De-abia împlinise 36 de ani. Se pare că motivele ţin de presiunea de la locul de muncă. A lăsat în urmă o soţie şi o fetiţă de şapte ani.: Problema cu banii este că poti ajunge să nu te mai saturi de ei. Asta-i o boală, la fel ca varicela, doar că mai gravă. Cine face multi bani trebuie să spună la un moment dat: „am făcut bani, ok. Și-acum ce fac, alți bani? Trebuie să fie și altceva de făcut.”
Pe termen scurt schimbul timp liber – bani poate fi ok. Totul e că termenul scurt să nu devină termen lung. Dar punctul în care te oprești și mergi la pescuit e altul pentru fiecare dintre noi. Rețetele universale nu ne ajută prea mult. Exact de aceea în cartea Musai List m-am ferit să spun „fă așa” sau „fă invers”. Abordarea e mai degrabă de genul „dacă faci asta, se întâmplă celalalta”. Sunt puse pe masă opțiunile, în așa fel încât cititorului să-i fie mai clar despre ce e vorba și să-i fie mai usor să aleagă.

Cartea "Musai List" a lui Octavian Pantiș a apărut la Editura Publica și a fost lansată la Târgul de Carte Gaudeamus.
Citește și „Bună, mă numesc Corporatist si sunt workaholic”
ANALIZĂ CAPITAL: Ce se ascunde în spatele vieții de birou