Ghiţă Mureşan, un investitor la înălţime

Fostul jucător NBA îşi plasează banii câştigaţi din baschet, filme şi reclame în acţiuni la NYSE, terenuri şi retailDupă cucerirea Americii, Gheorghe Mureşan, singurul român care a jucat în NBA, campionatul profesionist de baschet din SUA, revine în ţară: nu ca antrenor, ci în calitate de investitor. Ghiţă Mureşan (36 de ani) a strâns o avere de cinci milioane de dolari, în mare parte din contractele de jucător în NBA (National Basketball Association). Este o su

Fostul jucător NBA îşi plasează banii câştigaţi din baschet, filme şi reclame în acţiuni la NYSE, terenuri şi retailDupă cucerirea Americii, Gheorghe Mureşan, singurul român care a jucat în NBA, campionatul profesionist de baschet din SUA, revine în ţară: nu ca antrenor, ci în calitate de investitor.

Ghiţă Mureşan (36 de ani) a strâns o avere de cinci milioane de dolari, în mare parte din contractele de jucător în NBA (National Basketball Association). Este o sumă imensă, dacă ne raportăm la cei 1.000 de lei pe care îi câştiga înainte de 1989 în România, de la stat. „Când am plecat din România mi-am luat geanta, dar n-am pus nimic în ea, pentru că dulapul era gol. Câştigam din baschet bani de buzunar, nu puteam să cumpăr nimic“, povesteşte Ghiţă Mureşan în exclusivitate pentru Capital. „Poate că astăzi în România se câştigă ceva mai mult, dar şi ţara a devenit mai scumpă. În schimb, baschetul românesc a scăzut în valoare în loc să crească. Din păcate, nu s-a schimbat nimic în 30 de ani“, adaugă el.

Mureşan acuză sistemul învechit şi faptul că România continuă să piardă teren în faţa ţărilor fără tradiţie în acest sport, dar care în prezent trimit pe teren echipe mai valoroase decât naţionala noastră. „Nu cred că din baschet sau din alt sport poţi să trăieşti toată viaţa. Chiar şi în fotbal sunt doar câţiva la fiecare echipă care câştigă bine“, explică fostul jucător. În SUA, spune el, o echipă de baschet are câţiva jucători care câştigă bani mulţi, restul fiind plătiţi cu salariul mediu pe economie. „În România nu se fac bani din baschet. E departe de aşa ceva. În Europa, însă, situaţia este alta, pentru că acolo contractele sunt de milioane de euro“, spune Mureşan. Esenţial este, ca după încheierea carierei şi perioada de relaxare, jucătorii să-şi găsească un serviciu. El însuşi se ocupă acum de relaţii publice pentru clubul Washington Wizards (unde a devenit celebru ca jucător profesionist) şi NBA, participând la diverse evenimente şi conferinţe. „Cei mai buni jucători din NBA sunt cei care ştiu să se odihnească. Acesta a fost primul lucru pe care l-am învăţat în NBA“, spune el.

Gheorghe Mureşan a câştigat binişor şi din reclame. Una dintre ele, cea pentru Snickers (brand de ciocolată din portofoliul Masterfoods USA), a stat timp de un an pe poziţia întâi în topul reclamelor. „Poţi să faci milioane, chiar zeci de milioane de dolari din reclame, dar după ce nu mai joci nu mai ai căutare“, spune „Big Ghiţă“. Dacă din SUA se poate spune că ofertele pentru publicitate „au curs“, în România nu i s-au solicitat multe astfel de contracte; dimpotrivă, a fost chiar şi păcălit. „Am făcut o reclamă pentru o bancă şi nu mi-au dat banii. Am dat în judecată şi banca, şi agenţia de publicitate“, îşi aminteşte Mureşan.

Povesteşte că după ce a jucat în filmul, „Uriaşul meu“, alături de Billy Crystal, a fost nevoit să refuze alte trei oferte, pentru că perioada de filmare coincidea cu ultimele sale meciuri din carieră. Acesta a fost, de altfel, momentul în care a trebuit să ia o serie de decizii menite să-i asigure viitorul financiar. A ales să facă plasamente la NYSE (New York Stock Exchange), în bonduri federale americane, precum şi în proprietăţi imobiliare. Şi-a angajat un broker pentru a-i administra finanţele. „Îi trimiteam cecurile, şi el investea. A ştiut foarte bine ce să facă cu banii câştigaţi de mine“, spune Mureşan. Asta până la un moment dat. „Mi-a mers bine până la 11 septembrie (2001, ziua atacurilor teroriste ale al-Quaeda asupra SUA – n. red.). După acel moment am cam pierdut la bursă“, îşi aminteşte Mureşan. Şi anul acesta, în urma crizei imobiliare din SUA (pe piaţa creditelor ipotecare „sub prime“, izbucnită în toamnă, n.red.), a mai pierdut nişte bani. În România nu joacă nici pe bursă şi nici nu deţine terenuri. „Probabil că aş investi pe piaţa de capital şi aş cumpăra teren, dacă aş trăi în ţară“, spune el. Până una-alta, investiţiile sale din România se vor concentra asupra retailului. Va deschide la Cluj-Napoca o reprezentanţă a unei mari firme americane de echipament sportiv, And1. „Vreau să deschid un show-room şi vreau să introduc echipamentul în toate magazinele de profil din ţară“, spune Mureşan. Investiţia în primul magazin – care va fi inaugurat până la sfârşitul anului – nu va fi mai mare de 60.000 de euro. „Intenţionez să dezvolt reţeaua în ţară şi să organizez tabere de baschet, aşa cum organizează And1 în Europa“, mai spune fostul baschetbalist.

Educaţia, primul pas către succes

Ghiţă Mureşan este interesat să implementeze programul american de practicare a sporturilor şi în şcolile din România. „Promovez practicarea sportului după orele de şcoală. Nu e nimic mai important decât educaţia unui copil. În cazul unei accidentări fatale pentru sport, jucătorul trebuie să fie asigurat, să-şi poată câştiga existenţa mai departe“, spune el. Pentru a-şi susţine ideea, a venit în România şi a avut o întrevedere atât cu premierul Tăriceanu, cât şi cu Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca. Ghiţă Mureşan afirmă că deşi ambii s-au arătat entuziasmaţi de proiectul său educativ, cel de care depindea aprobarea acestuia, Mihail Hărdău, ministru al Educaţiei la vremea respectivă, nu a dat atenţie planurilor sale. „Nici nu m-a băgat în seamă, nu a ascultat ce am de spus. Se lăuda cu ce face el pentru educaţia românească. M-a pasat unui funcţionar al său, care la rândul lui m-a ignorat. Am trimis zeci de e-mailuri la care ba nu-mi răspundea, ba spunea că nu le-a primit. M-a deranjat că nu mi-a zis de la început că nu-l interesează propunerile mele şi m-a plimbat aşa vreo trei luni de zile“, spune dezamăgit Ghiţă. După eşecul cu Ministerul Educaţiei, baschetbalistul a luat legătura cu câteva companii pentru a obţine sponsorizare în vederea demarării unui program şcolar de sport.

De ce se implică atât de mult în asemenea proiecte fostul sportiv? „Eu am ales sportul şi nu am continuat studiile, deşi aş fi putut merge în paralel cu ambele. La 15 ani am plecat de acasă, iar pe mine nu m-a împins nimeni de la spate să continui şcoala. Sportul mi-a adus multe satisfacţii, dar mi-ar fi plăcut să mă concentrez asupra educaţiei“, spune el, cu regret.

În Statele Unite, Mureşan are propria sa academie de baschet şi colaborează cu fostul său club, Washington Wizards. A încercat să înfiinţeze o astfel de instituţie şi la Cluj. S-a vrut a fi o şcoală de vară şi avea planuri mari cu aceasta, numai că spaţiul sălii olimpice din Cluj nu-i permite desfăşurarea unei activităţi precum cea din SUA. „Sala de la Cluj o folosesc în funcţie de timpul în care nu este ocupată de altcineva. Iar acolo intră 20-40 de copii, însă eu am nevoie de un spaţiu pentru 1.000 de copii“. Fostul baschetbalist ar vrea să dezvolte un proiect similar celui al unui alt jucător din NBA, lituanianul Sarunas Marciulionis, care investeşte într-un centru sportiv în ţara sa natală. „Nu mi-am făcut calculul investiţiei pentru un centru sportiv. De câteva săptămâni am început să iau în considerare şi varianta aceasta“. Marele său plan este să organizeze în toată ţara şcoli de vară pe durata a trei până la şapte zile. În SUA, un copil care ar lua parte la cursurile unei astfel de şcoli ar plăti pentru cinci zile o sumă cuprinsă între 175 şi 200 de dolari. În România, la şcoala de vară a lui Mureşan preţurile ar fi mult mai mici.

Mulţi se întreabă de ce nu vine Mureşan să antreneze în România. Iată şi răspunsul: nu i se fac oferte, cel puţin nu unele interesante. Cert este că ar reveni definitiv în ţară, după 14 ani în care a cunoscut celebritatea în SUA. 

Carte de vizita

Ghiţă Mureşan are 36 de ani şi s-a născut la Triteni, Câmpia Turzii. A jucat primul său meci de baschet în divizia A la 17 ani, în echipa Universităţii Craiova. A plecat din România în Franţa, unde a jucat pentru Pau-Orthez. În 1993 a fost selecţionat de Washington Bullets şi a plecat în SUA pentru a juca în NBA. A activat în campionatul american până în 2001, când s-a retras în urma celei de-a doua operaţii suferite la spate. Şi-a încheiat cariera în NBA la echipa New Jersey Nets. Este căsătorit, are doi copii şi este rezident american.