Anthony Giddens a fost timp de şapte ani director al London School of Economics. Apropiat al administraţiei lui Tony Blair, profesorul Giddens vorbeşte, într-un interviu pentru Capital, despre dispariţia socialismului şi politicile noului mileniu.

Capital: Aţi venit prima oară în România acum zece ani. Ce schimbări aţi observat, între timp?
Anthony Giddens: Este a doua oară că vin în România. Nu pot să vorbesc despre nişte schimbări direct vizibile, pentru că abia am ajuns, de două ore, şi n-am avut ocazia să văd ceva din oraş. Iar ultima oară mă aflam la o dezbatere universitară. Dar dacă ne uităm la backgroundul României, e vorba de nişte schimbări masive – sunteţi în Uniunea Europeană, aveţi un ritm înalt de creştere al economiei.

Capital: Sunteţi cel care a inventat formula „a treia cale“, un set de politici care împrumută şi elemente din programele dreptei. Se şterge diferenţa dintre dreapta şi stânga?

Anthony Giddens: Am scris o carte, pe la sfârşitul anilor ‘80, care se numea „Beyond Left and Right“ şi care exprima poziţia pe care încă mă găsesc – şi anume că această distincţie încă mai înseamnă ceva. Şi înseamnă ceva în legătură cu cât de departe trebuie să mergi în combaterea inegalităţilor, cât de mult crezi în solidaritatea socială, cât de mult crezi în sistemul public, a cărui sarcină este ajutorarea celor vulnerabili, precum şi cât de mult susţii rolul activ al guvernului. Distincţia dintre dreapta şi stânga nu a dispărut. Dar nu mai este atât de polarizată ca atunci când exista utopia socialistă, care credea că există un alt gen de societate, de partea opusă capitalismului, că poţi avea un sistem economic planificat. Ştim că acest proiect a eşuat.

Însă, astăzi avem subiecte centrale de ordin politic care nu se aliniază în funcţie de graniţa dintre stânga şi dreapta; pentru mine, una dintre acestea este politica ecologică. Când am scris „A treia cale“, am vorbit mult despre această temă, dar în acel moment oamenii nu erau foarte interesaţi. Însă acum asistăm la o extraordinară trezire a sensibilităţii publicului faţă de tema ecologiei, şi pe bună dreptate. Un astfel de subiect, atât de important, nu ar trebui să fie considerat în termeni de dreapta versus stânga, pentru că traversează această graniţă politică.

Capital: Aţi afirmat, la un moment dat, că socialismul este mort…

Anthony Giddens: Când afirm asta, mă refer la faptul că socialismul – ca proiect de a avea o piaţă reglementată strict şi o producţie organizată, în locul pieţei libere – este în esenţă mort. Dar ideea că trebuie să existe intervenţii în piaţă, că guvernul trebuie să aibă un rol activ şi să încerce să limiteze inegalităţile – acestea sunt încă viabile. Încă te mai poţi numi socialist, dacă prin asta înţelegi să iei o poziţie morală faţă de lume. Mulţi încă se autodefinesc ca socialişti, într-un sens lax al termenului, şi cred în valori de centru-stânga, ca şi mine, de altminteri.

Nu cred, aşadar, în faptul că totul poate fi lăsat în seama pieţei. Am văzut asta în Marea Britanie, în timpul mandatului doamnei Margaret Thatcher, care ne-a lăsat nişte probleme teribile: inegalităţile au crescut mult mai mult decât în orice altă ţară industrializată, iar serviciile publice au fost distruse complet. Nu sunt în favoarea unei filosofii de piaţă simple şi „nude“.

Capital: Dar economiile emergente nu au nevoie de politici liberale, de piaţă?

Anthony Giddens: Absolut. De altfel, politicile de centru-stânga moderne nu cred în a face totul prin intermediul statului. Cred, în schimb, în investiţii de ordin social, în cultivarea societăţii civile, în reforme. Dar o societate condusă doar de forţele pieţei nu cred că poate fi bună, pentru că ai nevoie de un fel de plase de siguranţă, oamenii trebuie să fie protejaţi cumva. Serviciile sociale trebuie să fie mult mai active decât în trecut. Trebuie pus accentul pe educaţie, pe sprijinirea femeilor, a tinerilor. Acestea sunt condiţii pentru a avea o creştere economică de succes şi pe termen lung. Asta nu se obţine doar prin intermediul pieţei, trebuie să ai o implicare activă a guvernului în producerea de capital uman.

Capital: Există vreun neajuns în aderarea noastră la UE?

Anthony Giddens: Nu cred că pentru România, în acest moment, există vreun neajuns. Cred că a face parte din UE este – sau ar trebui să fie – la fel de important şi pentru ţara mea, şi pentru a dumneavoastră. Susţin mult reformele la nivel european, care ar putea oferi României o direcţie de mers şi mai multă capacitate de dezvoltare. Nu poţi supravieţui astăzi ca ţară mică, într-un mediu marcat de schimbări masive de ordin economic, politic şi de mediu. Colaborarea cu alte state este esenţială pentru viitor, iar Uniunea Europeană este, pentru acest continent, modalitatea cea mai eficientă. Sunt însă în favoarea unui anumit mod de a privi Uniunea Europeană – cred că este nevoie să păstrezi o anumită conştiinţă naţională, UE nu ar trebui să fie un super-stat. Cred că UE face pionierat, în sensul că deschide un drum către ceva situat deasupra nivelului naţiunilor, dar care păstrează totuşi identitatea particulară a acestora. Nu cred că ne dorim o societate multipolară, în care avem state tradiţionale rivale. Trebuie să deschidem calea către reforma unei administraţii transnaţionale, iar speranţa mea este că UE va fi în avangarda acestei mişcări. Dumneavoastră sunteţi anti-UE?

Capital: Sunt sceptic.

Anthony Giddens: De ce? Printre singurele state care nu au aderat la Uniune sunt Elveţia şi Norvegia, atât de strâns legate de UE, încât ar putea la fel de bine să facă parte din ea. Serios vorbind, chiar credeţi că România s-ar putea descurca singură într-o lume precum cea în care trăim? Ar trebui să-mi spuneţi cum.

Capital: Nu ştiu dacă aţi urmărit scandalul din Italia.

Anthony Giddens: A, da.

Capital: A fost o surpriză extrem de neplăcută reapariţia rasismului şi a xenofobiei… Nu cred că se poate construi o identitate europeană trecând peste cea naţională.

Anthony Giddens: Dar nu trebuie să încercaţi, pentru că UE este, în esenţă, o formă discursivă de democraţie, nu un super-stat în care vom avea o identitate individuală europeană. Nu va fi ceva precum Statele Unite. Mai mult, când vorbiţi de rasism, cred că Europa trebuie să menţină stabilitatea, pentru că unele dintre pericolele pe care le-am văzut pe continent în anii ‘30 sunt încă foarte vii, iar fără elementul civilizator al UE cred că ar putea fi mult mai periculoase decât sunt deja.

Carte de vizita

Născut în 1938, Anthony Giddens, considerat cel mai important specialist britanic în ştiinţe sociale de la John Maynard Keynes încoace, a fost director al London School of Economics între 1997 şi 2003, după ce mai mulţi ani a fost profesor de sociologie la King’s College (Universitatea Cambridge).

Şi-a făcut studiile la University of Hull şi la London School of Economics. Se consideră un gânditor apropiat de Noua Stângă şi a fost implicat în reforma ideologică a Partidului Laburist din Marea Britanie, consiliindu-l pe fostul premier Tony Blair.