Producătorii au explicat luni, în fabrica JTI din București, de ce sunt necesare șase luni pentru adaptarea producției la cerințele Directivei tutunului, care nu a fost încă transpusă în legislația națională. 

"Pentru conformarea producției la 20 mai 2016, era nevoie ca legea și normele de aplicare să fi fost publicate până la începutul lui decembrie 2015. Ca urmare, companiile sunt deja în situație de avarie. Dacă fabricile nu vor mai putea produce, piața legală se va bloca tocmai la vară, în perioada de vârf, iar pierderile la buget vor fi, în medie, de circa 250 milioane de euro lunar, reprezentând taxe și contribuții. Comerțul ilegal cu țigarete, care a ajuns în noiembrie 2015 la 17,5%, va crește rapid, în condițiile în care produsele legale nu vor mai fi disponibile", spune Gilda Lazăr, director Corporate Affairs & Communications JTI.

Conform spuselor sale, pe piața locală sunt produse și comercializate circa 150 de sortimente de țigarete. Anul trecut, în România, au fost fabricate circa 1.200.000.000 pachete de țigarete. Toate ambalajele necesare producției au fost concepute și tipărite în străinătate de către furnizori specializați. Înainte de tipărire, trebuie pregătite desenele tehnice și ștanțele cu avertismentele de sănătate și adaptate designul și grafica pentru fiecare dintre cele 150 de sortimente. Această pregătire este făcută de doar două companii globale care deservesc toți producătorii de tutun din Europa. Odată încheiată pregătirea graficii și ștanțelor, se comandă cilindrii și cartonul. În lume, există numai trei furnizori de cilindri pentru rotogravură. Pregătirea cilindrilor durează până la 14 săptămâni. Cilindrii sunt apoi transportați la cele câteva tipografii de profil. De la instalarea cilindrilor în tipografie și până la definitivarea comenzii de tipărire trec aproape șase săptămâni. Dintre tehnicile de tipărire (rotogravură – tipărire cu cilindri, offset – tipărire cu plăci și flexo), este preferată rotogravura, chiar dacă este mai scumpă, pentru că menține calitatea tiparului la tiraje mari și reprezintă o piedică în calea contrafacerii (offset-ul este utilizat pentru volume mici).

După tipărire, ambalajele sunt transportate în fabricile locale. Transportul, cu tirul, durează până la o săptămână. Producerea și împachetarea propriu-zisă a țigaretelor, în fabricile producătorilor de tutun, se face în aproximativ trei săptămâni, după care urmează distribuția în țară, către depozite, magazine, chioșcuri etc.

"Numărul furnizorilor globali de ambalaje este limitat, iar modificările trebuie făcute pentru toate cele 28 de state membre aproape simultan. Așadar, se aplică principiul „primul venit, primul servit”, capacitățile de producție ale furnizorilor trebuind în mod normal rezervate cu câteva luni în avans. Rezervarea se poate face doar după ce legea și normele ei de aplicare sunt definitive. Fabricile din România nu au rezervat încă nimic, iar piețele cu legi adoptate sau proiecte de lege foarte avansate au lansat deja comenzi", explică Gilda Lazăr.
 
Demersurile industriei tutunului referitoare la transpunerea Directivei 2014/40/UE. Semnificația datei de 20 mai 2016.
Conform textului Directivei, data limită de transpunere prin lege și data de conformare a producției coincid (20 mai 2016), mai spune ea. Țigaretele fabricate conform actualei Directive vor mai putea fi puse, potrivit reprezentantului JTI, pe piață după 20 mai 2016, doar dacă au fost fabricate înainte de această dată.  

"Însă producția este limitată de legislația fiscală, deci industria nu poate produce în prezent stocuri suficiente pentru acoperirea necesarului în perioada de vară", punctează Gilda Lazăr.

De aproape doi ani, producătorii de țigarete cer autorităților, în mod repetat, adoptarea cât mai rapidă a legii referitoare la Directiva tutunului, explicând în toate comunicările oficiale că sunt necesare șase luni pentru adaptarea producției la noile cerințe.

România nu este într-o situație singulară. Mai multe state UE sunt în întârziere dar, de exemplu, în proiectele de transpunere, Polonia și Danemarca prevăd perioade de tranziție necesare producției de până la nouă luni, pentru a nu pune în pericol veniturile la buget.

Industria tutunului e reprezentată de patru investitori multinaționali, British American Tobacco, Japan Tobacco International, Philip Morrris Trading și Imperial Tobacco, primele trei având fabrici locale a căror producție e exportată în proporție de 60%. 

Companiile de țigarete au virat în 2015 la bugetul de stat, circa 3 miliarde de euro, fiind al doilea mare contribuabil, după sectorul petrolier. 

Suma reprezintă aproape 2% din PIB și 12,5% din totalul veniturilor bugetare. Companiile de tutun, aflate în România de peste 20 de ani, dețin capacități importante de producție. În industrie lucrează aproape 4.000 de angajați, fiind generate alte 45.000 de locuri de muncă indirecte.