Nimeni nu e mai presus de lege, zice „sfânta constituţiune“, în acest „nimeni“ colectiv intrând persoane fizice, persoane juridice, dar şi instituţii publice sau administrative, gen Guvernul României. Sunt de neînţeles lehamitea şi fatalismul cu care acceptăm ca Guvernul să încalce legea pe care, altfel, ne-o impune. Am citit mai multe articole pe tema modificării Codului fiscal şi mă surprinde că ilegalitatea modificării acestuia prin ordonanţă de urgenţă pare atât de firească, încât nu e comentată de nimeni.

„Sunt altele mult mai gogonate“, mi s-a spus, „asta e o ştire de acum doi ani“. E inflaţie de subiecte pretabile la ştiri facile, iar frauda la lege nu mai e subiect de ştire, ci fenomen. Dar tocmai aici intervine rolul educativ al presei: modalitatea de modificare a Codului fiscal, un subiect arid prin excelenţă, a constituit ştire acum doi ani şi a determinat în final respectarea legii. „O dată nu se pune“, însă. La noi, regula e ignorarea legii! Guvernul a iniţiat din nou o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Codului fiscal în ultimele luni ale anului. Intenţia de a nu creşte taxele nu scuză metoda. Chiar dacă s-ar schimba o singură virgulă, tot ar trebui respectată procedura legală, prevăzută la articolul 4 din Cod. Concret, potrivit principiului eficienţei impunerii prin asigurarea stabilităţii fiscale, Codul fiscal nu se poate modifica decât prin lege aprobată de Parlament (de regulă, cu şase luni înainte de intrarea în vigoare).

Teza potrivit căreia s-ar putea deroga de la această prevedere nu stă în picioare, întrucât derogarea nu se poate face printr-un un act normativ inferior (în speţă, OUG versus Cod), iar modificarea nu poate contraveni principiilor actului normativ superior (Codului). Codul fiscal are caracter de lege organică şi s-ar încălca Constituţia dacă ar fi modificat prin ordonanţă simplă. Chiar dacă, în caz excepţional, s-ar putea invoca modificarea prin OUG, intrarea în vigoare ar trebui făcută doar după aprobarea prin lege. Un distins jurist arăta că procedând la modificări ale Codului fiscal altfel decât în condiţiile stabilite prin însăşi această lege, la articolul 4, „legiuitorii ad hoc“ săvârşesc o fraudă la lege: folosesc anumite norme legale nu în scopul în care au fost adoptate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative. Or, „fraus omnia corrumpit“, concluziona el. Am citit undeva că „atitudinea face diferenţa dintre ţările bogate şi cele sărace“. În cele bogate, subiecţii respectă o serie de reguli, printre care şi „respectul faţă de legi şi regulamente“. Paradoxal, chiar dacă prin modificarea Codului fiscal s-ar dori ca România să fie mai bogată, lipsa de respect faţă de lege a celor care ne dau legi şi lipsa noastră de atitudine ne împing către sărăcie şi neîncredere. 

Gilda Lazăr este corporate affairs manager la JTI România