Gina Patrichi s-a stins din viață în urmă cu 30 de ani. Avea 58 de ani
Pe 18 martie 2024, s-au marcat 30 de ani de la trecerea în neființă a remarcabilei actrițe Gina Patrichi, care a părăsit această lume înainte de vreme.
Botezată cu numele de Eugenia Margareta Elena, dar cunoscută sub numele de Gina Patrichi, aceasta s-a născut în București pe 8 martie 1936.
Încă de la o vârstă fragedă, Gina se bucura mai mult de jocurile preferate ale băieților decât de cele ale fetelor. Alături de fratele ei, Mircea, se implica în aventurile camarazilor acestuia, sărind gardurile din jurul caselor vecine sau organizând concursuri de alergare.
Chiar și mama ei remarca adesea că se comportă ca un „băiețoi“. Cu toate acestea, cei doi frați găseau bucurie și în jocuri mai liniștite, pe care le organizau în fața unui public select format din părinți și vecini, pe Strada Cazărmii din București.
În martie 1944, viața a luat o întorsătură tumultuoasă odată cu începerea unei vacanțe de vară devreme. Tânăra elevă Gina Patrichi s-a întors acasă cu un carnet plin de note de zece, cu excepția unui nou, primit la purtare, după ce tocmai absolvise clasa a II-a. Cu toate acestea, bucuria adusă de aceste vești bune a fost umbrită rapid de evenimentele dramatice care au urmat: bombardamentele americanilor.
O experiență deosebit de dificilă și profundă pentru Gina și Mircea Patrichi a fost momentul în care mama i-a condus în apropierea uneia dintre zonele lor de joacă, în timp ce sunetele puternice ale avioanelor și exploziile făceau ca micuța Gina să plângă și să tremure de frică.
În vara anului 1944, bombardamentele au persistat și Gina a resimțit o teamă copleșitoare, în special în timpul nopții, când sirenele sunau puternic. Distrugerile cauzate de bombe au afectat numeroase locuințe, iar familia Patrichi a suferit și ea pierderea casei lor.
La 16 ani, a dat examenul de admitere pentru Institutul de Teatru „I.L. Caragiale“
La vârsta de 16 ani, în timp ce se îndrepta spre casă, a ajuns în fața porții Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” și a remarcat un anunț pe care l-a citit cu atenție: înscrierile pentru examenul din sesiunea de vară urmau să se încheie într-o oră.
Intrând în secretariat, a fost întâmpinată de o doamnă care i-a solicitat diploma de absolvire a școlii medii. Cu siguranță, nu avea la ea această dovadă, însă a promis că o va aduce și a rugat-o să o înscrie pe lista candidaților. Fără să își consulte părinții, a decis să susțină examenul de admitere.
Cu o rochie frumoasă, a apărut în fața unei comisii formate din actori renumiți precum Aura Buzescu și A. Pop Marțian și a recitat fragmente din poemul „Mama” de George Coșbuc. În mijlocul recitării, cineva din comisie a intervenit, întrerupând-o pentru a-i cere un exercițiu de mimică.
Demonstrând o atitudine îndrăzneață, uneori se amuza imitând profesorii sau oferind răspunsuri care îi supărau. Cu toate acestea, în anul III de facultate, Aura Buzescu a simțit că s-a depășit limita. Gina Patrichi își petrecea mult timp în compania unei colege la grădina de vară Mon Jardin, unde se desfășura și un spectacol muzical susținut de o orchestră condusă de Johnny Răducanu.
Ajungea acasă seara târziu, iar dimineața avea dificultăți în a se trezi și întârzia adesea la cursuri în ziua următoare. Într-o ocazie, când a întârziat la un examen, Aura Buzescu a decis să nu o mai primească și a sugerat că ar trebui să fie exmatriculată, ceea ce s-a și întâmplat.
Pentru a-și continua pasiunea pentru teatru, Gina Patrichi s-a alăturat trupelor de actori amatori care puneau în scenă spectacole la casele de cultură din oraș.
Gina Patrichi, angajată la Teatrul de Stat din Galaţi în 1956
În 1956, viața Ginei Patrichi a suferit o schimbare radicală atunci când a fost vizitată de un mesager din partea Teatrului de Stat din Galați. Acesta, un fost coleg de facultate, i-a comunicat că majoritatea absolvenților din promoția lor au fost repartizați la Galați și că echipa teatrului avea nevoie de o tânără actriță.
I s-a oferit un rol chiar pentru primul spectacol al stagiunii: personajul eleva Mariana din piesa „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu și Octavian Sava.
Ulterior, a primit o invitație de a se alătura echipei Teatrului Bulandra din București, sub îndrumarea regizorului, actorului și scenografului Liviu Ciulei.
Întâlnirea dintre regizorul Liviu Ciulei și Gina Patrichi a avut loc pe malul mării. Actrița se afla într-o escapadă la Mamaia alături de soțul ei, Victor Anagnoste, și câțiva prieteni.
În ultima seară petrecută la mare, Gina și soțul ei au decis să facă o plimbare cu motocicleta până în Constanța – o activitate pe care o îndrăgeau amândoi. Au ajuns la faleză și au ales să cineze la un restaurant din clădirea Cazinoului.
În timp ce savura o masă relaxantă, Gina Patrichi a fost surprinsă să audă o voce care o felicita pentru una dintre interpretările ei. Îndreptându-și privirea, a zărit figura lui Liviu Ciulei. Admirase talentul său de mult timp. În scurt timp după ce au făcut cunoștință, regizorul i-a făcut o propunere tentantă: să joace în viitorul film „Pădurea spânzuraților”, pentru care se pregăteau deja filmările.
„V-am apreciat talentul şi am avut ideea să vă propun să interpretaţi un personaj al viitorului film pe care-l pregătesc“, i-a spus el. „Nu este un rol important. Cred, însă, că prezenţa dumneavoastră l-ar evidenţia, l-ar contura perfect“, i-a zis Ciulei.
Bogata carieră a actriței
Iată o listă cu câteva dintre producțiile de referință în care a strălucit Gina Patrichi pe scena Teatrului Bulandra:
1. „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale (1966, regia Lucian Pintilie)
2. „Iulius Cezar” de William Shakespeare (1968, regia Andrei Şerban)
3. „Acești nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu (1970, regia Emil Mandric)
4. „Elisabeta I” de Paul Foster (1974, regia Liviu Ciulei)
5. „Azilul de noapte” de Maxim Gorki (1975, regia Liviu Ciulei)
6. „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen (1975, regia Cătălina Buzoianu)
7. „Interviu” de Ecaterina Oproiu (1976, regia Cătălina Buzoianu)
8. „Amintiri” de Alexei Arbuzov (1982, regia Ion Caramitru)
9. „Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie” de Jan Otcenasek (1984, regia Valeriu Moisescu)
10. „Hamlet” de William Shakespeare (1985, regia Alexandru Tocilescu)
11. „Dimineața pierdută” de Gabriela Adameșteanu (1986, regia Cătălina Buzoianu).
Conform volumului „1234 cineaști români”, ultima stagiune în care a strălucit pe scena Teatrului Bulandra a fost cea din 1992-1993. Premiera finală a fost înfăptuită cu spectacolul „Teatrul comic” de Carlo Goldoni, sub îndrumarea regizorală a lui Silviu Purcărete, eveniment care a avut loc pe 22 noiembrie 1992.
În parcursul său teatral, Gina Patrichi a avut privilegiul de a colabora cu o serie de mari regizori, inclusiv:
- Liviu Ciulei
- Valeriu Moisescu
- Lucian Pintilie
- Vlad Mugur
- Radu Penciulescu
- Andrei Șerban
- Cătălina Buzoianu
De asemenea, a avut o colaborare fructuoasă cu actorul Ion Caramitru, care s-a aflat în postura de regizor, și cu Miriam Răducanu, în calitate de coregraf. Gina Patrichi și-a adus contribuția și în teatrul de televiziune sub îndrumarea unor regizori de prestigiu precum:
- Petre Sava Băleanu
- Letiția Popa
- Petre Bokor
- Cornel Todea
- Sorana Coroamă-Stanca
- Cornel Popa
- Dan Necșulea
Teatru TV și film
A excelat în spectacolele de teatru TV de arhivă, inclusiv în:
– ”Stâlpii societății” de Henrik Ibsen
– ”Egmont” de Johann Wolfgang von Goethe
– ”Livada cu vișini” de A.P. Cehov
– ”Cadavrul viu” de Lev Tolstoi
– ”Pescărușul” de A.P. Cehov
– ”Cavalerul tristei figuri” după Miguel de Cervantes
– ”Diavolul și bunul Dumnezeu” de J.P. Sartre
– ”Surorile Boga” de Horia Lovinescu
și multe altele.
În plus, a demonstrat aceeași pasiune și în domeniul teatrului radiofonic, participând la numeroase spectacole de muzică și poezie.
În universul cinematografic, Gina Patrichi a făcut prima sa apariție alături de Victor Rebengiuc în filmul „Pădurea spânzuraților” regizat de Liviu Ciulei în 1964, unde a interpretat rolul Rozei Ianoși. Pe parcursul carierei sale, a îmbogățit filmografia cu numeroase roluri remarcabile, printre care se numără:
– „Procesul alb” (1965)
– Serialul TV „Neînfricații” (1970)
– „Felix și Otilia” (1971)
– „Bariera” (1972)
– „Dincolo de nisipuri” (1973)
– „Trecătoarele iubiri” (1973)
– „Nemuritorii” (1974)
– Serialul TV „Lumini și umbre” (1979-1982)
– „Probă de microfon” (1980)
– „Liniștea din adâncuri” (1981)
– „Saltimbancii” (1981)
– „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983)
– „Moromeții” (1986)
– „Figuranții” (1987)
– „Hanul dintre dealuri” (1987)
Gina Patrichi a plecat din această lume la data de 18 martie 1994, la vârsta de doar 58 de ani, în București, în urma unui cancer necruțător.
„În meseria noastră, dacă nu eşti în stare să o iei mereu de la capăt, eşti pierdut. Încerc, pe cât se poate, să alerg spre o nouă tinereţe în teatru.
Sper să o găsesc, pentru că, în unele cazuri – spun eu – niciodată nu-i prea târziu. Şi pentru că nimeni, niciodată, nu este, nu poate fi, pe de-a-ntregul adult!”, spunea Gina Patrichi.
Iată ce povestea despre marea actriţă prof. univ. dr. Mircea Morariu, autorul volumului „Carte cu Gina Patrichi”, într-un interviu acordat Radio România Reşiţa:
„Gina a fost un om corect, Gina a fost un om drept, chiar şi atunci când avea să ne spună ceva neplăcut, ştia să ne-o spună în aşa fel încât ne dădeam seama că are dreptate. (…)
Exact, asta era (o combinaţie între frumuseţea interioară şi frumuseţea exterioară – n.red.). Nu era un om comod după cum v-am spus. Putea să fie extrem de dură, dar se ştia că niciodată Gina nu minte şi asta era foarte frumos. (…)
Puţini ştiu că boala asta nu a apărut din nimic. Boala a apărut mai demult, a avut probleme, a fost o operaţie medicală nereuşită şi pe urmă totuşi, a izbutit să o învingă, aşa că aş întreba-o:
Cum aţi făcut să învingeţi atâţia ani o boală? Cine v-a ţinut în viaţă, Teatrul?
Poate şi faptul că unul din ultimele ei mari roluri a fost cel de la Teatrul Naţional din Cluj, din Antoniu şi Cleopatra, i-ar mai fi dat putere să ducă încă 5 ani viaţa mai departe. Spectacolul era din 1988, ea a trăit până în 1994, anul trecut ar fi împlinit 80 de ani”, spunea profesul Morariu în 2017.
