“Mie îmi place să asemăn discuția asta celei referitoare la cotă unică și impozit progresiv. Știm că în România, cine deschide discuția despre o impozitare progresivă este imediat catalogat drept un extremist economic. Serios vorbind, cred că tuturor ne-ar conveni dacă în loc de cota actuală unică de 16% am avea un sistem de impozitare progresivă cu cote de 5%, 8% și 10%, astfel încât toată lumea să aibă de câștigat. Cu alte cuvinte, din perspectivă economică, ceea ce mi se pare relevant este faptul ca povara fiscală să fie cât mai mică. Iar dacă ea se atinge printr-o impozitare progresivă, foarte bine! Desigur că aici putem să filosofăm și putem să discutăm principii cât vrem. Ministrul Finanțelor am impresia că a lăsat să curgă această informație, că viitoarele cote la impozitul pe cifra de afaceri vor fi de 1%, 2% și 3%, ceea ce ar reprezenta mult”, a declarat Glăvan.

Profesorul de economie a mai spus că, deși crede că noul impozit pe cifra de afaceri nu ar trebui implementat, înțelege o parte din logica celor care l-au propus.

“Impozitul pe profit în România este cel mai ineficient impozit pe care îl avem noi. Indicele de eficiență al colectării lui, a stabilit Consiliul Fiscal, este de 20%. Cu alte cuvinte, statul colectează un leu din cinci pe care ar fi trebuit să-i colecteze. Foarte puțin! La bătaia de cap pe care o reprezintă toată contabilitatea profitului și aplicarea impozitului pe profit, această situație este jalnică. Prin urmare, nu e de mirare că cineva, în sfârșit, a zis: ia să mai mai terminăm cu impozitul pe profit!”,  spune profesorul.

Bogdan Glăvan explică și de ce multe companii aleg să-și ascundă profiturile, lucru care, în esență, face ineficient actualul sistem de impozitare.   

“Cred că este greu să strângem impozitul pe profit deoarece, în România, costurile de producție, în ansamblu – cu forța de muncă, resurse, capital-, dar și povara birocratică, administrativă și fiscală, sunt atât de mari încât fiecare om încearcă să nu declare, să facă evaziune. De aici și nenumăratele revizuiri, amendamente și interpretări la care se dedau inspectorii fiscali”, încheie Bogdan Glăvan.