Cu prilejul sesiunii anuale a Fondului Monetar International si Bancii Mondiale, au fost date publicitatii previziunile Fondului cu privire la evolutia economiei mondiale in 1999 si 2000, iar Banca Mondiala a emis un alt raport, „Intrarea in secolul XXI”.
Raportul FMI avanseaza o serie de indicatori cu privire la cresterea economica, inflatie si somaj, pe zone – Grupul tarilor G7 (SUA, Japonia, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie si Canada), Zona euro, economii in tranzitie, state in curs de dezvoltare – si pe continente.
Totodata, Banca Mondiala analizeaza in raportul sau aspectele calitative ale cresterii: importanta cooperarii globale pentru dezvoltarea comertului, fluxurile financiare si protectia mediului inconjurator, concomitent cu o noua abordare centrarea pe om a cresterii prin localizare, prin transformarea comunitatilor locale – a oraselor – in motoare ale cresterii.
Banca Mondiala
versus FMI
Daca „pana acum analizele economice s-au axat pe instaurarea globalizarii…, este timpul de a se trece de la conceptele traditionale de crestere economica la asezarea oamenilor, cu nevoile si sansele lor (sanatate, bunastare, educatie), in centrul agendei pentru dezvoltare in secolul XXI.”
Si pentru a evidentia mai bine deosebirile de vederi dintre cele doua organisme financiare internationale, sa amintim ca, in urma cu un an, presedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, declara: „Unele organisme, ca Fondul Monetar International, trebuie sa isi modifice strategiile in asa fel incat matematica sa nu domine umanitatea. Nu este vorba de o provocare la adresa modelului economic dominant, ci de o recunoastere a erorilor grave comise de cei care stabilesc strategiile economiei internationale”. De fapt, a lasa totul pe seama „mainii invizibile”, care ar regla toate proportiile si mecanismele economiei de piata, poate avea consecinte dramatice in tarile cu economii in tranzitie de la un sistem economic la altul.
Optimism pentru
sfarsitul lui 1999
Previziunile economice pentru sfarsitul anului curent sunt caracterizate drept optimiste, operand, in domeniul cresterii economice, modificari pozitive ale ritmurilor de crestere pentru majoritatea tarilor industrializate din G7, cu exceptia Germaniei si Italiei care se estimeaza ca isi vor modera usor cresterea. Cea mai spectaculoasa revenire se prevede in cazul Japoniei care, de la o scadere de -2,8%, prognozata in primele luni ale anului, recupereaza recesiunea pana la sfarsitul anului, cand se estimeaza sa aiba o crestere economica de +2,4%.
Pe ansamblul tarilor din G7, cresterea economica se estimeaza a fi in 1999 de 2,6%, superioara anului 1998 (2,4%); cresterea este conditionata de o rata a inflatiei de 1,4% si o rata a somajului de 6,2%.
Zona euro are prognoze si mai optimiste: ritm de crestere economica 2,8%, rata inflatiei 1,2%, somaj 10,3%.
Numai pentru Africa si economiile in tranzitie prognozele pe 1999 au fost ajustate negativ. Astfel, cresterea economica in tarile africane se reduce de la 3,2% la 3,1%, iar in tarile europene in tranzitie de la 2,0% la 1,0%.
Raportul FMI apreciaza ca dezechilibrele bugetare si de plati ale celor sase tari afectate de conflictul din Kosovo – Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Macedonia si Romania – au fost si vor fi remediate prin interventia institutiilor financiare internationale si prin ajustari de politica interna.
Efectele crizei din Kosovo s-au manifestat prin disfunctii ale comertului si serviciilor, inchiderea rutelor de transport prin Iugoslavia, diminuarea increderii beneficiarilor si a investitorilor, scaderea turismului, reducerea accesului pe pietele internationale de capital si influente adverse asupra procesului reformelor structurale si asupra dezvoltarii. Este posibil ca impactul negativ sa fie simtit si in anul viitor, dar la nivel mai mic de intensitate. Este de asteptat si un impact pozitiv, ca urmare a cresterii activitatilor de constructii in regiune.
Volumul schimburilor comerciale externe ale celor sase economii au fost afectate prin suspendarea relatiilor comerciale directe cu Iugoslavia, reducerea tranzitului de marfuri catre terte tari (in special Uniunea Europeana), care se efectua anterior prin Iugoslavia.
Bulgaria si Romania au suferit din cauza distrugerii infrastructurii de transport (sosele, cai ferate, transport aerian) si a capacitatii de depozitare a marfurilor din Iugoslavia, ca si din cauza transportului fluvial pe Dunare, ceea ce a facut necesara redirectionarea tranzitului de marfuri. Tot atat de costisitoare au fost fenomenele de congestionare a traficului, intarzierea transporturilor pe rute ocolitoare, cresterile preturilor la transport, pierderile de piete de export, fenomene ce se vor prelungi prin consecinte si in anul 2000.
Comertul pierde
un miliard de dolari
Se poate spune ca impactul negativ a fost suficient de puternic pentru a provoca declinul economic al unor tari din zona. Desi importurile s-au redus din cauza nivelului mai scazut al veniturilor si al cheltuielilor interne, impactul razboiului asupra comertului cu bunuri si servicii va fi de circa un miliard de dolari, pierderi la export, numai in 1999. La acestea se adauga pierderile din import si taxe vamale, cheltuielile pentru intretinerea refugiatilor, cheltuielile pentru masuri de aparare si ordine publica, estimate la 450 milioane de dolari pentru cele sase tari.
Pentru ca tarile balcanice trebuie sa-si consolideze stabilitatea economica au nevoie de asistenta externa sustinuta si continuarea integrarii cu restul Europei si cu economia globala, in contextul Pactului de Stabilitate. Cooperarea intraregionala, inclusiv prin liberalizarea si promovarea comertului intre tarile din Balcani – apreciaza Raportul FMI, va avea un rol important in dezvoltarea regiunii.