Globalizarea va înregistra parţial un regres, dar nu va dispărea. Tendinţa este deja acolo de la începutul deceniului, în termeni de cotă a comerţului ca raport din PIB şi de investiţii străine ca raport din PIB. Globalizarea economică şi circulaţia liberă a persoanelor au însă prea multe avantaje pentru a fi abandonate. Sunt de acord ca legitimitatea statului să crească şi controlul graniţelor să se consolideze. Să nu uităm însă că ponderea statelor în majoritatea economiilor, aşa cum se măsoară pe baza procentului din PIB, continuă să crească din deceniul 1960.
Luaţi exemplul terorismului: multe din măsurile decise sau generalizate după atacurile din 11 septembrie 2001 se află încă în vigoare. Va exista tentaţia de a se impune mai multe restricţii în viaţa socială şi privată. Un oarecare grad de restricţionare este legitimat, din punctul meu de vedere, de contracarea unei stări de urgenţă. Cetăţenii şi organizaţiile neguvernamentale vor trebui însă să urmărească ce vor face guvernele după ce stările de urgenţă trec.
După cum spun unii astăzi la Beijing, ne aflăm în a doua fază a unei confruntări iminente între SUA şi China. Prima fază s-a concentrat pe comerţ, a doua fază a fost alimentată de pandemia de coronavirus. Nu sunt convins că China va ieşi întărită. Imaginea ei publică a fost afectată serios de criză. De asemenea China contemporană este precum bicicleta: dacă nu se dezvoltă economic repede ar putea cădea. Legitimitatea liderilor săi ar putea fi contestată. În fine, să nu subestimăm niciodată capacitatea Statelor Unite de a-şi reveni după un şoc.
Cred că, în linii generale, populismul va continua să fie o forţă puternică la nivel mondial întrucât, printre altele, crizele sanitare tind să alimenteze neîncrederea, dar şi căutarea unor ţapi ispăşitori. Apreciez că populismul ca forţă guvernamentală va regresa în afară de cazul în care redresarea economică va fi însoţită de o proastă gestionare pe scară largă. Motivul pentru acest regres este că lupta împotriva coronavirusului este dusă în principla de oameni de ştiinţă, de medici şi de tehnocraţi şi există senzaţia că numai aceştia pot conduce spre o rezolvare de succes.
În linii generale, sunt optimist, bazându-mă pe istorie, că Europa va reacţiona pozitiv, aşa cum a făcut-o şi în crizele anterioare. Când apare o criză majoră, unii prevăd imediat sfârşitul proiectului european. De fiecare dată aceste Casandre s-au înşelat. Însă este neclar încă dacă Europa va ieşi cu adevărat mai puternică sau mai unită după ce vom fi depăşit pandemia de coronavirus.
Depinde exclusiv de Rusia însăşi, dacă va rămâne neatinsă de noul coronavirus sau dacă va fi afectată într-un stadiu ulterior. Dacă este valabilă a doua situaţie, atunci va exista o slăbire şi mai mare a puterii economice a ţării şi, prin urmare, a influenţei sale în exterior. Mă îndoiesc că Rusia va câştiga prea mult din această criză, mai ales pentru că a decis „să se joace cu focul” pe piaţa petrolului. Războiul petrolului cu Arabia Saudită şi cu Emiratele Unite va afecta mult bugetul naţional dacă va ţine mai mult de câteva săptămâni.
