Uniunea Sovietică, imperiu ideologic ascuns sub denumirea de uniune de republici, nu putea să facă excepție de la regulă și a cultivat intens militarismul, mulțimile fiind încântate să vadă demonstrațiile de forță din timpul paradelor din Piața Roșie.

Puțini erau cei ce înțelegeau cu adevărat că valurile de tancuri și escadrilele de bombardiere grele provoacă numai niște cheltuieli inutile ce afectează grav nivelul de trai.

Mai mult. Puțini erau cei ce aveau informații despre costurile umane ale dezvoltării organismului militar, catastrofele provocate de armament fiind impresionante. Iosif Stalin era deosebit de interesat de dezvoltarea aviației și nu făcea economie la acest capitol.

Un mare imperiu este interesat de avioane uriașe și a fost asamblat modelul K-7 ce putea să ducă la o cursă 120 de oameni sau 19 tone de bombe. Era un gigant al epocii prin masa de 24,4 t și încărcat ajungea la 46,5 t. Zborul inaugural a avut loc la 11 august 1933 și a fost un dezastru.

Structura de rezistență n-a făcut față vibrațiilor generate de cele șapte motoare și aparatul de zbor s-a prăbușit. Au pierit 15 oameni și toate fondurile investite.

La 29 octombrie 1955 a sărit în aer și apoi s-a scufundat un cuirasat, cel mai solid model de vapor militar. Existența la bord a combustibilului și a mai multor tipuri de muniție poate în orice moment să favorizeze o explozie devastatoare. A rezultat moartea a cel puțin 604 marinari, 58 de victime fiind din rândurile celor care au sosit în ajutor.

Dezastrul a fost amplificat de faptul că salvatorii n-au fost retrași la timp de pe colosul metalic de origine italiană, dar botezat Novorossiysk din motive de mândrie ideologică. Conducerea de la Moscova era obsedată de rachete ce puteau să ducă încărcături nucleare peste Oceanul Pacific și un prototip R-16 era pregătit de lansare în octombrie 1960 sub supravegherea mareșalului Nedelin, responsabil cu artileria sovietică.

Trebuia să iasă totul perfect, dar o eroare umană a generat aprinderea colosului de 141 t și au pierit circa 150 de specialiști în rachete intercontinentale. Nici mareșalul n-a scăpat cu viață. Surse occidentale au afirmat că au murit vreo 300 de oameni, dar Kremlinul știe să-și păstreze secretele sub valuri de minciuni.

Goana după supremație tehnologică și după prestigiu internațional a fost o caracteristică a regimului sovietic până la prăbușirea din 1991. Nu se făcea economie și orice era uimitor trebuia să fie asamblat în Uniunea Sovietică. A apărut astfel avionul Tu-144, supersonic ce copia mai celebrul Concorde.

Dacă lumea capitalului a dezvoltat lent mașina zburătoare, cea care trebuia să facă față unor condiții deosebite în timpul evoluțiilor la viteze mari, conducerea de la Kremlin a ars etapele și a lansat în producție de serie modelul revoluționar. Avionul avea o masă de 99 t din materiale de cea mai bună calitate și costurile de producție au fost deosebite.

Mai grav era că avea nevoie de 93 t de combustibil scump pentru o cursă. Au fost asamblate 16 aparate și, după două catastrofe, una chiar la un show aerian la Paris, 1973, conducerea de la Kremlin a decis că este timpul să fie încetat experimentul aeronautic.

Uniunea Sovietică a mers din dezastru în dezastru spre atingerea utopiei comuniste și până la urmă s-a prăbușit. Oamenii au rămas cu imaginea unei lumi perfecte pentru că aparatul de propagandă avea grijă să nu amintească nenorocirile ce afectau prestigiul imperiului roșu.

Din păcate, ideea a mai rămas prin capul unor conducători ce vor cu orice preț să dezvolte noi și noi capacități cu potențial militar.