Reducerea salariilor din sectorul sanitar face ca numărul medicilor care părăsesc România să atingă în acest an cote alarmante, egalând numărul total al plecărilor din ultimii trei ani. Medicul Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), a precizat pentru Capital că peste 6.000 de medici au încheiat în prima parte a acestui an precontracte pentru a munci în alte ţări din UE. De regulă, circa 30% din aceştia sunt respinşi sau se răzgândesc,
Reducerea salariilor din sectorul sanitar face ca numărul medicilor care părăsesc România să atingă în acest an cote alarmante, egalând numărul total al plecărilor din ultimii trei ani.
Medicul Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), a precizat pentru Capital că peste 6.000 de medici au încheiat în prima parte a acestui an precontracte pentru a munci în alte ţări din UE. De regulă, circa 30% din aceştia sunt respinşi sau se răzgândesc, însă numeroşi alţii pleacă individual în SUA, Canada sau Australia. Precontractele au fost încheiate cu agenţiile de recrutare, care în 2010 au fost foarte active şi au organizat cinci târguri de joburi în domeniul medical. Specializările celor care pleacă sunt diverse, însă în multe cazuri e vorba de specialităţi deficitare: ATI, chirurgie, cardiologie. De exemplu, la ATI, pe actualele normative, în România ar fi trebuit să existe 1.400 de anestezişti, dar ei sunt doar 800. O parte din aceştia a depus cereri să plece din ţară. Motivul este simplu: un medic rezident va câştiga după reducerea salarială 680 lei/lună, în timp ce în UE media este de 1.200 de euro, iar în Israel, 3.500 de dolari. Iar un medic specialist are în România un salariu de circa 500 de euro/lună, în timp ce media europeană este de 7.000 de euro/lună.
„Reducerea salariilor nu face decât să-i determine pe medici să părăsească ţara. În plus, aceştia pleacă şi fiindcă posturile au fost blocate şi ultimele generaţii de medici specialişti au ajuns şomeri fără ajutor de şomaj“, spune Astărăstoae. El susţine că 60% din medicii străini care lucrează în Franţa sunt români şi că UE are un deficit de 150.000 de medici. „O parte din medicii din vechile state membre migrează în SUA, Canada sau Australia, unde câştigă mai bine. Locul lor este luat de estici. România ocupă primul loc din acest punct de vedere, urmată de Bulgaria, Ungaria şi Polonia“, subliniază preşedintele CMR. Însă nu doar medicii părăsesc spitalele româneşti, ci şi asistenţii medicali. Conform Ministerului Sănătăţii, din 2007 şi până în luna iulie a acestui an, peste 8.600 de asistenţi medicali şi moaşe au solicitat certificatul de conformitate pentru a părăsi ţara. Numai anul trecut s-au solicitat circa 2.500 de astfel de certificate. În prezent, sunt în lucru 470 de solicitări.
Destinul unei timişorence ajunsă în Elveţia
Arina Mera este una din asistentele medicale care lucrează în cadrul Spitalului Universitar din Zürich, în cadrul clinicii de oftalmologie şi ORL. A plecat în urmă cu opt ani din Timişoara, unde era şefa blocului operator al spitalului de urgenţă din oraş. „Un coleg care lucrase în Germania a aflat, dintr-un ziar local din Elveţia, că se caută oameni cu experienţă pentru sălile de operaţie. Peste câteva luni, m-a contactat o agenţie care intermedia astfel de contracte şi am fost chemată să dau o probă. Am fost acceptată, deşi rupeam numai ceva engleză, iar germană ştiam foarte puţin“, îşi aminteşte Arina Mera. După mai multe examene, a obţinut trei diplome şi un contract de muncă pe perioadă nelimitată la spitalul din Zürich, unde s-a mutat cu soţul şi cu fiul său în vârstă de 14 ani.
Spitalul Universitar din Zürich are 850 de paturi şi circa 200.000 de pacienţi anual, fiind considerat unul dintre cele mai mari din Elveţia. Aici îşi desfăşoară activitatea 1.000 de medici şi 2.500 de asistente medicale, printre care şi mulţi români. Profitul net al spitalului a fost în 2009 de circa 8,6 milioane de franci elveţieni (6,3 milioane euro). Potrivit purtătorului de cuvânt al spitalului, Franco Rogantini, un medic la început de carieră câştigă 6.500 de franci elveţieni pe lună, adică 4.800 de euro. În ceea ce priveşte tarifele pentru pacienţi, un control general, de pildă, costă aproximativ 3.000 de franci elveţieni (2.200 de euro).
Dar nu toţi cei care au ales să părăsească ţara au avut experienţe plăcute. Cristian Iurea, medic primar chirurg, povesteşte că, în Germania, medicii străini, după ce achită un comision foarte mare agenţiilor de recrutare, către care sunt îndrumaţi chiar de spitalele locale, cu banii rămaşi din salariu îşi pot acoperi doar cheltuielile curente.
În direct din sala de operaţii a Spitalului Universitar din Zürich
„Vă rugăm să vă lăsaţi toate obiectele la vestiar şi să vă puneţi salopeta, boneta şi masca, cu care să vă acoperiţi nasul şi gura. Încălţămintea o veţi schimba cu saboţii speciali şi veţi păşi pe covorul îmbibat cu dezinfectant“, ne spune asistenta, care ne va introduce într-un loc inaccesibil vizitatorilor: sălile de operaţie ale Spitalului Universitar din Zürich. De-a lungul unui culoar îngust, se înşiră trei-patru săli de operaţie. Uşile sunt deschise, iar medicii şi asistentele circulă dintr-o încăpere într-alta. Suntem invitaţi în prima sală. În faţă se află pacienta, care deja a fost „deschisă“. Chirurgul, înconjurat de echipa de medici şi asistente, ne urează „bun venit“. Pe ochelari are montate două „tuburi“ care îi permit să vadă „aţa“ cu care va închide tăietura şi care este cu mult mai subţire decât firul de păr. Începe să ne explice procedura şi ne pofteşte mai aproape. Pacienta este o femeie de aproximativ 70 de ani, care a necesitat o intervenţie la ficat. Lecţia de anatomie este transmisă în direct, cu ajutorul unor camere de luat vederi, întreaga procedură putând fi vizionată printr-o reţea TV. Mai multe monitoare sunt amplasate în sala de operaţii. Încăperea pare astfel pe jumătate sală de operaţii, pe jumătate studio TV. Explicaţia este simplă: instituţia este unul dintre cele mai mari spitale-şcoală din Europa.