Irlandezul Phil Hogan și-a prezentat demisia miercuri seara Ursulei von der Leyen. Comisarul pentru comerț și personaj important al executivului comunitar, care afirma cu o zi înainte la televiziunea publică irlandeză RTE că nu are nicio intenție să-și depună mandatul, a fost, după toate aparențele, abandonat de președinta Comisiei, după cum arată declarația foarte seacă și foarte scurtă pe care aceasta a publicat-o pentru a-i mulțumi pentru munca depusă, un serviciu minim.

Episodul nu este banal: la nouă luni după preluarea funcției, von der Leyen dă impresia dezastruoasă că a cedat presiunilor unui guvern care cerea capul comisarului “său”, implicat într-un scandal de politică internă.

Scandal

Opinia publică, clasa politică și media irlandeze s-au dezlănțuit împotriva celor 82 de persoane, dintre care mulți oficiali politici, dar și reprezentanți ai mediului juridic și ai media, care au participat la un dineu de gală organizat miercuri, 19 august, într-un hotel din Clifden, în vestul Irlandei, pentru a sărbători a 50-a aniversare a Oireachtas Golf Society, clubul de golf al Parlamentului. Jucător de golf emerit, fost deputat și ministru, Phil Hogan nu putea lipsi de la acest eveniment monden. Problema: în ajun, guvernul irlandez interzisese adunările în spații închise cu peste 15 persoane (față de 50, din iunie). Deci limitele au fost depășite. Mai ales că videouri arată că distanțarea fizică și purtarea măștii nu erau respectate de o parte a invitaților, deși era vorba de un spațiu închis, scrie Liberation.

Scandalul produs de “Golfgate” a fost atât de mare, într-o țară care suferă măsuri sanitare dintre cele mai dure din Uniunea Europeană, trei comitate fiind puse din nou în izolare în această vară, încât mai multe personalități, printre care ministrul agriculturii, Dara Calleary, și vicepreședintele Senatului, Jerry Buttimer, și-au dat demisia.

Pași greșiți

Alții, printre care Hogan, și-au cerut scuze. Dar în cazul comisarului, guvernul a considerat acest lucru insuficient și în special viceprim-ministrul, Leo Varadkar, care conduce partidul de centru-dreapta Fine Gael. Trebuie spus că bărbatul de 60 de ani a făcut mai mulți pași greșiți: poliția a dezvăluit că l-a reținut pe comisar pe 17 august pe când mergea în districtul Galway venind din Kilkenny, pentru că vorbea la telefon la volanul mașinii sale. Ceea ce a permis să se stabilească faptul că Phil Hogan s-a oprit scurt timp la casa lui din comitatul Kildare, situat în drumul său, pentru a lua documente, deși regiunea tocmai fusese pusă din nou în izolare. Or, potrivit regulilor locale, izolarea interzice orice oprire, chiar și într-o casă pustie.

În sfârșit, s-a dovedit că deși Phil Hogan a făcut un test de depistare la sosirea sa în Irlanda, el n-a respectat cele 14 zile de autoizolare impuse oricărei persoane care intră în țară, chiar în cazul unui test negativ… Măsuri nebunești, care se schimbă de la oră la oră, pe care comisarul, care trăiește la Bruxelles, afirmă că nu le cunoștea pentru că nu a fost informat de ele.

Presiune puternică

Fapt este că un guvern nu poate demite un comisar pe care l-a numit, acesta fiind complet independent după numirea sa. El poate fie să demisioneze din proprie inițiativă, fie să fie demis de președinta Comisiei, dacă ea apreciază că el a comis o greșeală gravă. Supusă presiunii puternice exercitate de guvernul irlandez, Ursula von der Leyen a ales să-l abandoneze pe Phil Hogan.

Singurul precedent este cel al demisiei forțate a maltezului John Dalli, în octombrie 2012, pe când Comisia era condusă de José Manuel Durão Barroso, în urma acuzării sale de trafic de influență în folosul industriei tutunului de către Oficiul Antifraudă al Uniunii, OLAF (până la urmă, dosarul s-a dovedit gol…). Diferența este că Phil Hogan nu este acuzat că și-a folosit greșit funcția, ci că nu a respectat niște măsuri sanitare irlandeze, acuzație care nu a dus, deocamdată, la urmărire penală.

În scrisoarea de demisie, comisarul pentru comerț repetă că nu a comis nicio greșeală intenționat: “Am încercat tot timpul să mă conformez tuturor reglementărilor Covid-19 în vigoare în Irlanda și am înțeles că am respectat toate directivele de sănătate publică pertinente, în special după confirmarea unui test negativ”. Un mod de a spune că pleacă forțat și constrâns.

Precedent supărător

Oricum, această demisie creează un precedent cel puțin supărător. Într-adevăr, comisarii vor apărea de acum înainte niște simpli funcționari dependenți de bunul plac al guvernului care i-a numit, Von der Leyen ferindu-se de altfel să judece faptele ce i se reproșează comisarului său: greșeală morală, fără îndoială, penală, rămâne de văzut.

În plus, dacă de acum înainte comisarii sunt obligați să respecte toate regulile sanitare în vigoare în Belgia (de exemplu “bula socială”, adică fără mască, de cinci persoane), dar și în țările pe care le vizitează, niciunul dintre ei nu se va mai putea deplasa. Astfel, Parisul fiind plasat de Belgia în zona roșie, Thierry Breton, comisarul francez, va trebui, la fiecare deplasare, să facă un test și să stea 14 zile în izolare.

Practic. S-ar putea de asemenea extinde aceste obligații la șefii de stat și de guvern, la miniștri, la diplomați, la funcționari, ceea ce nu va facilita relațiile internaționale.

Presa irlandeză afirmă că Dublinul a obținut asigurarea că va păstra portofoliul comerțului, un post rezervat în mod normal unui personaj important. Un asemenea aranjament, dacă se confirmă, ar termina definitiv independența Comisiei: teoretic, nicio țară nu este proprietara unui portofoliu anume. Se poate spune că acest caz distopic ar putea avea repercusiuni instituționale de o rară gravitate.