După ce se întoarce de la serviciu, Gheorghe stă în apartamentul lui şi se uită la televizor. Pentru că ocupă acest apartament proprietate personală, el plăteşte un impozit de 200 de lei pe an.
Ion are un apartament cu aceeaşi suprafaţă şi acelaşi număr de camere. Dacă ar sta şi s-ar uita la telvizor toată ziua, ar plăti şi el 200 lei pe an impozit. Numai că odată ajuns acasă după orele de la primul job, Ion se apucă de al doilea job. Lucrează la computer. Ca să intre în legalitate, şi-a făcut şi firmă. Anul acesta a avut mai puţine comenzi şi a câştigat numai 3.800 de lei. "Din care" va achita un impozit de 4.000 de lei. Pentru că are firmă.
Situaţia ipotetică de mai sus ar putea fi transpusă în realitate de noul Cod Fiscal, întocmit de Guvernul Victor Ponta, aprobat de Parlament, promulgat de preşedinte, urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. Prin acest act normativ, interesele lui Ion au fost grav afectate.
Analiştii "de dreapta" ar zice că socialistul Ponta a elaborat această reglementare făcând ce ştie să facă orice socialist, şi anume să impoziteze tot ce mişcă, indiferent că mişcarea aceea produce sau nu profit. (În cazul dat, Ion plăteşte impozitul de 3.800 de lei chiar dacă firma lui nu a încasat niciun leu tot anul).
Interesele întreprinzătorului Ion ar trebui apărate de cei care fac opoziţie la guvernul socialist. În România există un partid care are tupeul să se autodenumească Naţional Liberal. Acest partid a votat, într-o primă fază, Codul Fiscal propus de Ponta, apoi s-a răzgândit şi a declarat proiectul inacceptabil, după ce preşedintele Klaus Iohannis se exprimase public în acest sens. Care preşedinte nu din senin s-a exprimat, ci abia la capătul unei discuţii cu guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu. Şi nu ca să critice excesele fiscale ale documentului a ieşit Iohannis la rampă (urmat ulterior de toţi liberalii răzgândiţi), ci pentru a avertiza că dimpotrivă, Codul lasă taxele prea jos şi astfel pune în pericol bugetul. Bugetul este borcanul acela cu miere pentru care se războiesc în Parlament liberalii cu socialiştii.
Ultima bătălie în acest război a fost dată săptămâna aceasta. PNL a depus moţiune de cenzură ca să-l dea jos pe Ponta. Dar nu pentru că a afectat interesele întreprinzătorului Ion. Ci pentru că pe vremea când era şi el întreprinzător, ar fi comis nu ştiu ce fapte dăunătoare bugetului. Ironia sorţii: cele mai aprigi obiecţii la adresa "penalului" Ponta le-a adus co-preşedinta PNL Alina Gorghiu, acuzată în presă că ar fi comis fapte similare.
Pe Ion îl interesează mai puţin cât de cinstiţi sau necinstiţi sunt Ponta şi Gorghiu. El ar fi aşteptat ca aceşti oameni, plătiţi din banii lui, să emită legi care să îl ajute, nu să îl încurce. Iar dacă unul dintre ei vine cu o lege potrivnică, celălalt să se opună, să îl oprească de la a face rău. Această aberaţie din noul Cod Fiscal ar fi fost un bun motiv pentru o moţiune de cenzură. Dar cine să o iniţieze? Răzgândacii care au votat Codul a doua oară, după ce îl criticaseră că nu strange destul de tare şurubul fiscalităţii?
Ion are de ales. Să îşi bată capul cu legislaţia, să vadă unde se încadrează şi cum ar putea să scape de noua povară, ori să îşi radieze firma şi să muncească la negru. Dacă va opta pentru a doua variantă, cantitatea de miere din borcanul pentru care se încaieră Ponta cu Gorghiu va scădea. Cei doi par însă atât de absorbiţi de încăierare încât au uitat şi de miere. Puterea e un virus periculos