Artiştii graffiti nu vor mai putea să coloreze pereţii Capitalei fără acordul proprietarilor clădirii decât în spaţiile oferite de către primărie în acest scop. Municipalitatea Bucureşti supune dezbaterii publice un proiect de act normativ care să reglementeze „graffiti” în oraş.

Cabinele telefonice, trenurile de metrou, tramvaiele, zidurile pasajelor pietonale şi orice suprafaţă în proprietate publică vor fi protejate prin lege de spray-urile grafferilor, care sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai buni în Bucureşti. Acest fenomen a luat amploare în ultimii ani, când Bucureştiul a fost trecut pentru prima oară pe harta artei stradale şi publice din lume. Proiectul de hotărâre privind reglementarea „graffiti” a fost postat pe site-ul Primăriei Municipiului Bucureşti, fiind supus dezbaterii publice până în 4 noiembrie.

Potrivit proiectului, „se interzice graffiti în Bucureşti, fără acordul proprietarului, indiferent de forma de proprietate”. De la acestă regulă sunt exceptate spaţiile special amenajate în acest scop în parcurile şi grădinile publice aflate în administrarea instituţiilor de sub autoritatea CGMB sau a consiliilor locale ale sectoarelor 1-6. Primarii sectoarelor bucureştene au libertatea de a amenaja alte suprafeţe publice destinate graffiti-ului.

„O iniţiativă redundantă”

„Propunerea primăriei de a interzice graffurile este, în primul rând, redundantă: graffitiurile (cu excepţia celor comandate sau realizate, în contexte speciale, cu acordul proprietarului unui anume spaţiu) sunt prin definiţie subversive şi realizarea graffitiurilor în spatiul public cade deja sub incidenţa legii. Oficialităţile cad din nou în păcatul ignoranţei: arta de stradă se deosebeşte fundamental de arta ‘de galerie’ prin faptul că evaluarea artiştilor se face la locul faptei, adică pe stradă, printr-un circuit aproape natural, în care nu există critici care să decidă dacă un graffer are sau nu abilităţi”, spune Andra Matzal,  traducătoarea albumului „Grafftiti. Arta Străzii pe cinci continente”, apărut la editura Vellant.

Artiştii nu se simt însă ameninţaţi de aceste probleme pentru că această formă de artă nu a fost niciodată legală. Ba, mai mult, există o întreagă mitologie în zona graffiti legată de lupta dintre artişti şi poliţişti, despre diferitele trucuri de mascare, despre riscurile la care artiştii se expun adesea pentru a-şi termina lucrările înainte ca acestea să fie şterse de către autorităţi. Chiar stilul graffiti este o consecinţă a faptului că artiştii trebuie să opereze, în general, noaptea, presaţi mereu de timp şi cu ochii în patru pentru a putea dispărea la primul semn de prezenţă a poliţiei.

„Foarte bine, pentru noi acest proiect este îmbucurător, pentru că asta înseamnă că vor fi amenajate spaţii speciale pentru ăştia mici care vor să facă graffiti, dar nu ştiu încă să fugă de poliţie. Nu mi se pare ceva rău să interzică graffiti în spaţiul public pentru că şi până acum a fost interzis, asta nu înseamnă că a fost respectată această regulă”, spune Ciubi, unul dintre cei mai importanţi grafferi locali.

„În loc să vină cu noi propuneri absurde, primăria ar putea folosi foarte bine graffitiurile ca formă de recuperare a multor spaţii abandonate, care zgârie retina trecătorului mai rău decat orice taguri nereuşite. În orice caz, observaţia foarte ‘fină’ a celor care propun această iniţiativă,  şi anume că ‘graffiti-ul a devenit un fenomen în Bucureşti’, arată încă o dată desincronizarea: graffitiurile erau un fenomen până şi în Grecia sau Roma antică, iar în mai toate ţările trecute prin procesul civilizatiei, acest ‘fenomen’ şi-a consumat apogeul cu mulţi ani în urmă. Astăzi, autorităţile şi grafferii învaţă, pe cât posibil, să coabiteze”, a mai adugat Matzal.

Primăria acceptă doar grafferi „cu aptitudini”

O formulare cel puţin ciudată din proiectul de lege se referă la „crearea de condiţii facile persoanelor cu aptitudini şi care doresc să se manifeste în spaţiul public, prin însemnări caligrafiate, imagini pictate sau gravate (Graffiti)”. Dincolo de confuzia de termeni („imagini gravate” nu înseamnă graffiti), va fi interesant de stabilit cine decide când o persoană are sau nu aptitudini pentru a se exprima artistic în spaţiul public. „M-a nedumerit şi pe mine chestia asta, poate va trebui să fii membru al Uniunii Artiştilor Plastici să poţi să dai cu spray-ul prin oraş”, a comentat amuzat Ciubi pentru capital.ro.

Modelul londonez

Londra este unul dintre oraşele în care poliţia şi-a făcut o obsesie din stergerea lucrărilor de graffiti şi urmărirea artiştilor. Cu toate astea, arta stradală şi lucrările unor artişti precum Banksy, cel mai celebru graffer al momentului, sunt una dintre principalele atracţii turistice din Bristol. Consiliul din West­min­ster City a declarat la un moment dat că graffiti rămâne ile­gal pentru că marchează degradarea so­cietăţii, iar Banksy nu e mai îndreptăţit să dea cu sprayul decât un copil. „Cei ce con­duc oraşele în care trăim nu înţeleg graffitiul deoarece cred că nimic nu are dreptul să existe atâta timp cât nu scoate profit, idee care le face opiniile lipsite de valoare“, le-a replicat artistul în cartea sa, „Arta la perete“.