Examinând cu atenţie şi sistematic dipoziţiile legale, maniera de legiferare şi – nu în ultimul rând – impactul economic preconizat al măsurilor propuse, vom încerca să desprindem, lapidar, dar consistent, câteva concluzii care sperăm să fie considerate urgent propuneri de lege ferenda privind amendarea OUG 130/2020. 

Menţionăm, încă de la început, că masurile promovate de Guvern sunt binevenite, deşi absolut insuficiente, aşa cum am mai scris în alte articole, criticabile fiind câteva aspecte cruciale pentru buna lor implementare:

  1. Adăugarea nelegală la lege – lucru nepermis de normele de tehnică legislativă, fiind încălcat, în primul rând, principiul legalităţii. Concret, precitata OUG indică limitativ condiţiile cumulative de eligilibilitate ale beneficiarilor de granturi, iar în proiect regăsim nişte ‘‘precizări de implementare’’ a ei care stabilesc condiţii suplimentare de eligibilitate, pe lângă reiterarea celor din OUG (cea mai ‘’fierbinte’’ fiind cea care impune inexistenţa dificultăţii societăţii la data de 31.12.2019). Exemplificativ, cu aceste practici s-au confruntat în trecutul destul de apropiat profesioniştii în drept fiscal şi contabil care au luptat să ordoneze modul în care Ministerul de Finanţe intervenea prin norme infralegale, modificând de facto Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, creând mari probleme de interpretare şi aplicare oamenilor de afaceri şi specialiştilor angajaţi de aceştia.
  2. Suma (foarte) mică alocată – Suma totală de 1 miliard de euro poate părea mare (în termeni absoluţi), dar, într-o abordare relativă, vom constata că este absolut insuficientă, având în vedere numărul mare de solicitanţi/apelanţi.
  3. CAEN-uri eligible sunt în numar mic şi arbitrar stabilite – Parcurgând atent lista CAEN-urilor eligibile vom observa că impactul macroeconimc nu poate fi unul cu efecte de scală pozitive consistente, care să propulseze economia. Amintim, cu titlu de exemplu, situaţia comerţului, care este slab reprezentat în lista CAEN-urilor eligilibile, dar care a avut mult de suferit în urma măsurilor impuse prin decretarea stărilor de urgenţă şi de alertă.
  4. Termene mici de accesare a granturilor şi lipsa formularisticii definitive – Dacă luăm în considerare că data la care se încheie apelul de proiecte este 30 octombrie 2020 şi că formularele disponibile sunt doar cele pentru microgranturile forfetare de 2.000 euro, va rezulta o presiune nejustificată asupra potenţialilor beneficiari (care nu vor avea timp să se conformeze cerinţelor de ordin administrativ impuse).
  5. Problema societăţilor aflate în insolvenţă – Maniera de redactare a legii generează un alt aspect problematic de legalitate referitor la excluderea (măcar aparentă) a înteprinderilor în dificultate de la posibilitatea accesării fondurilor (amintim că sunt considerate nescrise, ex lege, decăderile, limitările şi interdicţiile până la data declarării falimentului). Mergând mai departe cu argumentaţia, dar şi ţinând cont de cele relevate la punctul 1, se poate afirma că, dacă se are în vedere definiţia lato sensu a întreprinderii în dificultate, foarte multe societăţi comerciale/întreprinderi vor fi supuse riscului de recuperare a granturilor obţinute (ajutor de stat), împreună cu accesoriile de rigoare.  

În concluzie, ne aşteptăm la îmbunătătirea cu celeritate a prevederilor analizate succint mai sus, astfel: mărirea substanţială a sumei alocate (se poate negocia cu Comisia), prorogarea unor termene (inoperante), creşterea semnificativă a numărului de domenii de activitate eligibile (atât pentru grantul de capital de lucru, cât şi pentru cel de investiţii) şi eliminarea inadvertenţelor/riscurilor de ordin legal.