Exporturile de peşte proaspăt, în special în ţări vecine, reprezintă încă o parte slabă din portofoliul de export al ţării – 2%. Mai degrabă decât să transporte măsline peste hotare, Grecia ar putea prelucra şi ambala marfa acasă pentru a o vinde la un preţ mai mare. Brânza Feta şi uleiul de măsline extra-virgin reprezintă doar 2%, iar aluminiul, care este un pilon al economiei de export a ţării, reprezintă 2,5% deşi Grecia are rezerve bogate de minereu de aluminiu.

O hotărâre a UE stabileşte că brânza Feta provine din Grecia. Ţara are totodată cele mai bune măsline pentru a produce ulei. Cu toate acestea, Grecia deţine doar 28% din piaţa mondială de Feta şi doar 4% din industria uleiului de măsline în plan mondial.

În ultimul deceniu, companii din SUA, Franţa, Danemarca şi alte ţări au încălcat decizia UE privind Feta şi au investit în propria cercetare şi în echipamente de fabricaţie. Ele au transformat, ulterior, brânza telemea sfărâmicioasă, în forma tartinabilă, bună şi la grătar, lipsită de grăsimi.

În Italia şi Spania, micii producători de ulei de masline au fuzionat în conglomerate competitive la nivel global şi au înlocuit presele cu o tehnologie de centrifugare mai eficientă. Cele două ţări oferă acum aproape toată aprovizionarea mondială. Grecii au rămas în partea cea mai puţin profitabilă a lanţului de aprovizionare, exportând materii prime.

Tassos Chronopoulos, proprietarul companiei ”Tassos”, un importator grec de alimente cu sediul în afara oraşului Chicago, spune că afacerea agricolă dezorganizată a ţării a descalificat-o în ultimele decenii. Cultivatorii greci nu s-au unit niciodată pentru a stabili standarde de calitate uniforme şi norme comerciale. Grevele frecvente din porturile mari au deteriorat alimentele şi reputaţia. Până când a găsit un partener de încredere, Chronopoulos spune că a deschis frecvent containerele, văzând sticle cu etichete strâmbe, încreţite sau lipsă.

Apogeul şi decăderea
Într-un raport recent asupra economiei Greciei, firma de consultanţă McKinsey a transformat aceste provocări în oportunităţi. Cu doar ceva investiţii, o nouă conducere şi un control al calităţii, a spus firma, industria măslinelor şi a brânzei Feta îşi pot creşte semnificativ profitabilitatea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru industria turismului, care, potrivit raportului, se focalizează cu încăpăţânare pe turismul cu buget redus, chiar dacă un iaht plin de milionari poate aduce mult mai multe venituri decât o navă de croazieră cu turişti din clasa de mijloc.

Firmele de consultanţă elaborează constant strategii naţional-economice utopice. Planul McKinsey pare plauzibil. Cele mai mari randamente pot veni din investiţiile în lucruri pe care grecii ştiu deja cum să le facă. Grecia este o ţară mică, cu 11 de milioane de locuitori şi 5 milioane de lucrători. Succesul rezonabil în câteva sectoare ar putea crea locuri de muncă decente şi mai multe venituri fiscale. Grecia ar putea reîncepe să crească.

Cea mai mare provocare a planului presupune înfruntarea unui aspect mult mai dureros al economiei greceşti. Este greu de crezut acum, dar Grecia a depăşit rata medie de creştere europeană pentru o mare parte din ultimii 60 de ani. Agricultorii greci au transformat terenurile în ferme productive modeste. Guvernul a transferat rapid părţi ale ţării de la o economie agrară la una industrială de materiale de construcţii – beton, aluminiu, armături – şi medicamente generice. Grecia a beneficiat mult şi de creşterea rapidă a comerţului global. Are acum cea mai mare flotă de transport maritim din lume. Nici o altă ţară nu se apropie de ea în acest domeniu, cu excepţia Japoniei.

Totuşi Grecia a aderat la zona euro ca a doua ţară cea mai săracă din Europa de Vest. Aceasta pentru că miracolul economic grecesc a avut loc în timpul unor guvernări dezastruoase atât ale unor lideri de stânga cât şi dictaturi anticomuniste. Aşa cum se întâmplă de multe ori cu guvernele instabile, s-a dezvoltat un sistem de tipul câştigătorul ia totul, în care noii oficiali şi acoliţii lor din sectorul privat au încercat să acapareze cât mai mulţi bani în perioada mandatului lor.

Nikos Ventouris, un economist de la Fundaţia pentru Cercetare Economică şi Industrială, un organism independent din Grecia, a declarat pentru New York Times că în ultimele decenii, structura de stimulente a fost răsturnată. Liderii de afaceri au aflat că pot face o mulţime de bani mai rapid prin contracte cu un "prieten" din guvern, mai degrabă decât prin încercarea de a concura la nivel global.

Una dintre cele mai distructive evoluţii, potrivit lui Ventouris, a survenit atunci când Grecia a aderat la sistemul european al subvenţiilor agricole, în 1981. Banii de la contribuabilii europeni mai bogaţi au venit spre agricultorii greci pentru a-şi moderniza fermele, "dar europenii şi guvernul grec nu au avut niciun mecanism de control’, spune el. În loc să investească în tractoare noi ‘fermierii luau banii şi îşi cumpărau Mercedesuri", a precizat el.

Antreprenorii care au evitat îmbogăţirea facilă de pe urma contractelor guvernamentale sau subvenţiilor UE au fost deseori penalizaţi de sistemul de reglementare lipsit de sens din Grecia. Megan Greene de la firma de cercetare Roubini Global Economics, a povestit că a vizitat o librărie şi cafenea din Atena, aflând că nu este permisă vânzarea de cărţi sau cafea după orele 18.

Ventouris, al cărui şef a fost numit recent noul ministru de finanţe, a consiliat McKinsey în raportul acesteia. Poate că vânzările de ulei de măsline şi Feta precum şi pachetele turistice ar putea oferi o ”scânteie” pe termen scurt, dar raportul McKinsey este vag privind cine ar fi dispus să ofere capital.
Sursa: Agerpres