Vă sună cunoscută afirmația de mai sus? Cel mai probabil că da, pentru că este o expresia unei poziții pe care am întâlnit-o destul de des pe forumul site-ului capital.ro, expusă ca reacție la articolele despre starea catastrofală a Greciei.
Am ales să pun această afirmație în titlu, deși nu este opinia pe care o împărtășesc, tocmai pentru a contura în jurul ei o serie de observații și a deschide poate chiar o dezbatere, sper eu, constructivă.
Mai întâi, pentru cine nu e familiarizat cu situația religioasă a Eladei, grecii sunt departe de viața religioasă pe care o aveau demult. Mersul la biserică a devenit rutinar pentru mulți dintre ei și lipsit de orice fel de implicare. Faptul că sunt corupți nu li se trage de la faptul că sunt ortodocși. În al doilea rând, poate ați observat că la greci există taverne localizate în imediata apropiere a bisericilor. Știți de ce? Pentru că grecii s-au obișnuit ca după slujba de duminică să sară direct în tavernă, fie tineri, fie bătrâni. Preceptele moralei creștine cu greu se mai regăsesc în viața de zi cu zi a grecilor simpli. Ba dimpotrivă, există de multe ori o aversiune față de tot ceea ce ține de această instituție. Nu discut acum, dacă această aversiune este justificată sau nu.
O mică demonstrație? Astăzi, are loc o mare sărbătoare creștină. Sunt grecii la biserică? Presa de limbă greacă anunța că astăzi vor avea loc ample mișcări de protest…
Astfel, concluzia în linii mari este că grecul de rând nu poate fi acuzat că a ajuns falimentar pentru că duce un stil de viață religios. Este adevărat însă că la nivel instituțional, Biserica Ortodoxă are legături puternice cu statul, legături care, din nou, nu pot fi blamate pentru faptul că statul s-a împrumutat până la refuz pentru a plăti 14 salarii pe an bugetarilor și pensii începând de la 45 de ani și nici pentru că nu primești bon fiscal aproape pe nicăieri. Religia poate fi pusă în legătură cu starea unei naţiuni doar în momentul în care avem de-a face cu fundamentalism religios, ceea ce nu se pune problema în cazul Greciei.
În altă ordine de idei: dacă Grecia a ajuns așa doar pentru că populația ar fi “religioasă”, să luăm cazul statelor arabe care au un nivel redus al datoriei, mulți arabi trăiesc bine, iar pe linie de principii de guvernare a societății știm cu toții că primează cele religioase mai mult decât oriunde în lume. Este adevărat că au resurse, însă nu putem spune că Grecia este un stat lipsit de resurse. Nu toate statele arabe trăiesc din petrol, însă lăsați-mă să cred că nu vom vedea prea curând un stat arab aflat în pragul falimentului.
Grecia a ajuns în faliment pentru că a fost, pur și simplu, exact ca o companie în care nimănui nu i-a păsat de nimic: nici “angajaților”,care și-au văzut interesul și nu s-au rupt prea mult cu munca, dar au vrut salarii, nici conducerii, care a fost delăsătoare și a făcut excese.