Faliment pe toată linia! Acesta este tabloul Greciei cu băncile închise şi cu Guvernul ţării sistând unitaleral plata tranşei de 1,6 miliarde euro de săptămâna trecută. Statul nu îşi poate onora obligaţiile faţă de creditorii externi, iar instituţiile de credit se află în aceeaşi ipostază faţă de deponenţi. Mai grav, însă, criza coboară în stradă, economia resimţind un nou şoc din zona unui sistem financiar insolvent. Publicaţia elenă e-Kathimerinin ni-l prezintă pe Klenthis Tsironis, proprietarul unei măcelării din piaţa Varvakeios din Atena care nu ştie dacă va avea din ce să îi plătească pe cei 27 de angajaţi. Vechimea afacerii sale de 51 de ani ne spune şi cam cât de gravă este criza care a cuprins ţara: una cum nu se vede decât de două ori într-o sută de ani. „Nu am cash să achit furnizorii de carne pentru săptămâna viitoare“, spune el.„Grecia este practic în faliment. Datoria ar trebui tăiată cu 50% sau chiar cu mai mult“, a declarat pentru Bloomberg TV investitorul elveţian Marc Faber, autor al newsletter-ului „Gloom, Boom & Doom Report“ care a devenit foarte popular mai ales în timpul crizei financiare din anul 2008. Pentru amputarea stocului de datorie militează şi guvernul condus de Alexis Tsipras care tocmai a ratat plata datorată FMI marţea trecută. Ministrul de finanţe Yanis Varoufakis, tot într-o intervenţie pentru postul american de televiziune, a spus că nu mai vrea să negocieze un acord care să prelungească agonia pretinzând că împrumuturile externe mai pot fi plătite. „Sunt ministrul de finanţe al unui partid al stângii radicale. Nu mă ascultaţi pe mine! Ascultaţi FMI! Ei tocmai au venit cu un raport care spune exact asta. Întrebaţi Guvernul SUA! Cred ei că datoria guvernamentală a Greciei ete sustenabilă? Nu; nu cred. Întrebaţi orice observator cu simţul realităţii sau economist şi vă va spune acelaşi lucru…“, i-a zis Varoufakis reporterului. Argumentul său este că asta ţine economia ţării în loc petru că niciun investitor nu investeşte într-o ţară cu datorie nesustenabilă.

Pensionarii Greciei, la cozi ale umilinţei

Retragerile de la bancomate au fost limitate la 60 de euro săptămâna trecută, într-o măsură de control al capitalului de o anvergură fără precedent în Uniunea Europeană. Guvernul a încercat să le faciliteze măcar pensionarilor – care nu au carduri şi care în proporţie de 60% trăiesc la limita sărăciei – să îşi ia banii de la bancă. Sediile instituţiilor de credit elene au fost deschise joi, însă şi în acest caz retragerile au fost limitate la 120 de euro pe săptămână. Cum media pensiilor este de 665 de euro, înseamnă că suma lunară pe care o pot retrage este cu o treime mai mică, observă corespondentul Blomberg. Aceasta înseamnă că de facto, guvernul format de mişcarea stângii radicale Syriza a micşorat semnificativ veniturile unei categorii pe care s-a bazat la alegerile din ianuarie a.c. „La coadă pentru o mână de euro“, titrează ziarul conservator elen Elefteros Typos citat de Reuters. „Demnitatea promisă de Tsipras se transformă în umilinţe pentru mii de pensionari“, spune articolul respectiv.

O datorie „odioasă“, numai bună de repudiat

Nu numai pensionarii sunt îngrijoraţi, ci şi investitorii din pieţele internaţionale care au aruncat în aer costurile de finanţare ale statului elen. Astfel, randamentele titlurilor de stat elene cu scadenţa la doi ani se situau la 35,73%, în timp ce acelea cu maturitatea la cinci ani purtau dobânzi de 23,82%. Într-o curbă de randament complet inversată randamentele sunt ridicate şi pentru emisiunile la zece ani şi douăzeci de ani, de 14,87%, respectiv 11,62%.

Sunt pieţele cele care ne spun că datoriile nu pot fi plătite, atrage atenţia pe portalul personal Michael Hudson, profesor la University of Missouri. Tot el pune în faţă şi paradoxul în care se ajunsese ca datoria la FMI să poată fi plătită… decât cu bani de la FMI. Practic acum se culege rezultatul unei crize semănate în anii 2010-2011 când Comisia Europeană şi instituţiile financiare europene au ales să dea un credit mamut de 100 miliarde euro, ingnorând chiar rapoartele analiştilor Fondului. S-a preferat o soluţie politică ce să salveze marile bănci europene şi fonduri de hedging de pe Wall Street prinse pe picior greşit blocate pe datoria suverană elenă. Invitat joia trecută să vorbească la Bruxelles în faţa Parlamentului UE, Hudson a afirmat că grecii au tot dreptul să considere datoria către FMI ca fiind „odioasă“ întrucât aceasta a fost făcută nu pentru greci, ci marile bănci europene.

Băncile sunt falite. Unde se duc pierderile

Împrumutul de acum cinci ani este pe deplin contestabil, spune şi Steve Hanke, profesor de economie aplicată la John Hopkins University. Într-o intervenţie pentru Russia Today acesta a amintit că uzual ţările cu probleme au dreptul să împrumute 200% cota lor la FMI sau 600% cumulativ în cazuri speciale. Grecia a împrumutat 3200% cota ei la FMI,  un record al tuturor timpurilor. Acum este de înţeles că FMI şi-ar fi încălcat statutul dacă ar fi extins pe mai departe nivelul asistenţei către guvernul elen. Starea Greciei este cu atât mai gravă cu cât băncile elene, cu un nivel de 50% al creditelor neperformante, au ajuns nivelul în care pierderile exced capitalurile proprii şi resursele atrase. „Sunt esenţial insolvente“, a declarat profesorul american.

Un raport al Băncii Internaţionale a Reglementelor spune că 13,3 miliarde euro sunt finanţări ale băncilor germane, 12,7 miliarde euro sunt linii de credit ale băncilor din SUA şi 12,2 miliarde euro din finanţări vin din sistemul bancar britanic. Franţa şi-a redus semnificativ expunerea de la declanşarea crizei până la un nivel de 1,6 miliarde euro în prezent, apropiat de cel de 1,67 miliarde euro al băncilor olandeze.

Nu sunt numai băncile cele care ar putea primi şocul. „Panica se instalează printre fondurile de hedging care au rămas investite în Grecia“, titrează New York Times care îl menţionează pe David Einhorn de la Greenlight Capital şi pe magnatul John Paulson printre administratorii de fonduri de pe Wall Street blocaţi cu 10 miliarde dolari pe titlurile de stat greceşti.

„Sunt îngrijoraţi că nu li se vor plăti salariile“

Dincolo de angoasele miliardarilor de pe Wall Street, grecii încearcă ei înşişi să-şi facă puţin curaj. Un reportaj Bloomberg ni-l înfăţişează pe Yanis Kardonis, student în vârstă de 29 de ani şi angajat cu slujbă part-time la Atena care joacă table. „Trebuie să rămânem calmi“, spune el. „Aşa merg lucrurile încă de acum cinci ani, dar sunt puţin speriat şi confuz totodată. Părinţii noştri sunt îngrijoraţi că nu li se vor plăti salariile“, continuă el. Un farmacist din Atena observă că oamenii cumpără medicamente cu o lună înainte temându-se să nu rămână fără acestea. În acelaşi timp, acolo unde pot renunţa, grecii taie cu totul cheltuielile. Vânzătorii de bilete sunt exasperaţi; nu au clienţi deşi este un mare premiu reportat de 4,1 milioane euro.

O mulţime de răspunderi cad în sarcina FMI

Soarta grecilor este deplânsă de voci respectate din lumea occidentală. Laureatul premiului Nobel pentru Econmie Joseph Stiglitz, el însuşi fost vicepreşedinte şi economist-şef la Banca Mondială, spune că instituţiile financiare internaţionale sunt cele care poartă responsabilitatea pentru căderea cu 25% a economiei elene de la declanşarea crizei. „Cred că nicio criză economică vreodată nu a fost într-atât de deliberată şi cu consecinţe atât de devastatoare“, scrie el într-un material publicat în The Guardian.

Într-un mesaj pe Twitter, corespondentul Reuters Jamie McGeever aminteşte cât de greşite au fost proiecţiile FMI în ceea ce priveşte evoluţia ulterioară a economiei elene. Practic, în fiecare an, Fondul a supraestimat rezultate care ulterior au fost infirmate de statistică. Cel mai mare ecart a fost consemnat în anul 2012 când proiecţia a fost pentru o majorare a Produsului Intern Brut de 1,1%, şi până la finalul anului recesiunea s-a adâncit cu un nou declin de 7,0%. În ceea ce priveşte şomajul cifrele FMI au fost marginal peste 14% în anii 2011-2013, într-un răstimp în care numărul grecilor fără slujbă a ajuns să reprezinte 27,3% din totalul forţei de muncă.

Pentru impasul actual tot creditorii externi sunt găsiţi responsabili de către senatorul american Bernie Sanders. „Este inacceptabil că Fondul Monetar Internaţional şi factorii de decizie europeni au refuzat să lucreze cu guvernul grec la un plan care să îmbunătăţească semnificativ economia“, a declarat pentru Huffington Post cel care a devenit recent contracandidat al lui Hillary Clinton pentru nominalizarea democrată în cursa prezindenţială pentru fotoliul de la Casa Albă. „Pensiile oamenilor din Grecia nu trebuie tăiate pentru a se face plăţi către cele mai mari bănci şi cei mai avuţi dintre oamenii de finanţe din lume“, a mai spus acesta.

Cât de grav este pentru Europa?

Chiar dacă în opinia publică mulţi se uită strâmb către guvernul de la Atena format de stânga radicală, eşafodajul de la Bruxelles nu scapă neşifonat. „Europa a suferit o catastrofă reputaţională în Grecia“, tittrază editorialistul Ambrose Evans-Pritchard în publicaţia britanică The Telegraph. El spune că zona euro nu îşi administrează nici măcar obligaţiile de bază; preferă să dea vina pe greci şi să se spele pe mâini. Totuşi europenii au făcut ceva. Pieţele financiare par a fi mai calme după ce au fost create mecanisme ce să atenueze şocul extern. Mark Fleming-Williams, analist economic la furnizorul de informaţii şi prognoze geostrategice Stratfor, observă că acum costurile de împrumut ale unor ţări cu probleme asemănătoare precum Spania, Italia sau Portugalia nu au mai urcat la fel ca în urmă cu cinci ani când piaţa părea să spună că urmează la rând. „Aceasta nu înseamnă, însă, că celelalte ţări sunt sigure, nu înseamnă că uniunea monetară europeană va fi sigură în momentul unei ieşiri a Greciei. Ar fi o vătămare structurală pe termen lung din minutul în care o ţară precum Grecia părăseşte uniunea montară“, atrage însă atenţia comentatorul economic într-o intervenţie pentru CNBC.

Criza actuală însă compromite Uniunea Europeană în ochii propriilor cetăţeni, spune Marc Faber. Europenii înşişi îi urăsc pe birocraţii de la Bruxelles – ca şi pe cei de la FMI şi de la Banca Mondială -despre care consideră că „formează o organizaţie coruptă care nu plăteşte taxe, dar impune taxe altor oameni.“ Va rezista construcţia în faţa şocului venit din Grecia. Investitorul elveţian rezident în Thailanda este printre cei sceptici: „Cred că europeanul tipic ar prefera să nu fie membru UE.“

 

60% este în Grecia şomajul în rândul tinerilor