Criza care s-a intensificat în această săptămână între Turcia și Grecia s-ar putea transforma într-un conflict fierbinte? Cu alte cuvinte, tensiunile tot mai puternice ar putea declanșa un război turco-grec? Într-un asemenea context, ce șansă există ca diplomația să își reia cursul normal iar procesul de negociere între cele două țări să reînceapă?
Aceste întrebări puse cu îngrijorare scot în evidență diverse opțiuni și scenarii.
Să ne concentrăm pe opțiuni.
ÎN DOMENIUL MILITAR:
După ce Ankara a suspendat negocierile decise anterior, ca răspuns la semnarea de către Grecia a unui acord cu Egiptul privind zonele de jurisdicție maritimă, nava de cercetare seismică Oruç Reis a fost trimisă în zonă iar Grecia a solicitat retragerea imediată a acestei nave și a făcut o demonstrație de forță militară. Aceste evoluții au sporit îngrijorarea și riscul privind apariția unui conflict. Toate comentariile care au fost făcute au indicat că cele două părți nu vor permite transformarea într-un conflict fierbinte a „tensiunilor controlate”.
Totodată, niciuna dintre părți nu își doresc ca situația să evolueze în această direcție. Mai rămâne ca NATO să găsească modalitatea de a preveni apariția unui război care să îi zguduie propria existență…
Având în vedere că în acest moment nava Oruç Reis își continuă activitățile, se pare că în această primă rundă, Turcia a avansat pe drumul pe care l-a dorit. Însă în contextul tensiunilor actuale, există în permanență riscul, deși limitat, să izbucnească un conflict din cauza unui accident…
ÎN DOMENIUL DIPLOMATIC:
Atena, care știe că nu va putea face față superiorității militare turcești, încearcă să forțeze Ankara pe cale diplomatică. Încearcă să implice comunitatea internațională, de la UE la SUA, de la NATO la noii aliați din regiune. Dorința Greciei este ca mai ales forțele care îi sunt apropiate să impună sancțiuni Turciei și chiar să trimită forțe militare în regiune. Dat fiind că, în afara unor țări precum Franța, nu există mulți care să privească cu ochi buni la această variantă, se rămâne la nivelul cuvintelor și se pune sub semnul întrebării oportunitatea unui război. Dar este la fel de adevărat că această situație cauzează dificultăți serioase pentru politica externă a Turciei…
În domeniul diplomatic, sunt așteptate în zilele următoare demersuri privind un nou dialog sau noi negocieri, odată cu reintrarea în scenă a Germaniei. Numai că, de această dată, se vor ivi dificultăți mai mari decât în urma inițiativei anterioare. De exemplu, ce fel de precondiții vor fi puse pentru negocieri de această dată? Ce dezacorduri vor fi abordate în cadrul negocierilor? De data asta, pozițiile referitoare la problemele din Mediterana de est și din Marea Egee se bazează pe așa-zisul concept „maximalist”, pe „solicitările maxime”. În acest caz, nu va reieși nicio soluție în urma negocierilor.
Pentru o soluție este nevoie de flexibilitate reciprocă și de compromis.
La drept vorbind, acum nu prea există așa o atmosferă…
Însă chiar dacă au final deschis, negocierile sunt mai bune decât conflictul. Din acest motiv, este util să fie acordată o șansă diplomației…
ÎN DOMENIUL JURIDIC:
Criza din Mediterana de est a scos în evidență o seride de dezbateri juridice destul de încurcate. Părțile își apără propriile poziții bazându-se pe convenții și decizii internaționale diferite (și uneori contradictorii). Puterile externe își stabilesc pozițiile conform propriilor interese și opinii. Din acest motiv, pare destul de slabă posibilitatea ca dezacordurile privind Mediterana de est-Egeea să fie rezolvate pe baza acestor negocieri. Nu poate fi vorba nici de prezentarea cauzei în fața Curții de Justiție de la Haga pentru că este nevoie de acordul celor două părți…
ÎNTR-UN DOMENIU DIFERIT:
La un moment dat se vorbea despre o astfel de opțiune: „Având în vedere că dezacordurile nu pot fi soluționate în curând, cele două țări să își stabilească relații prietenești în domenii precum comerțul, turismul sau cultura, să facă pași care să sporească încrederea”… Acest principiu a fost aplicat cu succes în perioada Cem-Papandreu însă nu a fost „durabil”. Ce păcat că, în condițiile de astăzi, nu pare posibilă aplicarea acestui principiu denumit în diplomație „a doua pistă”.
Opțiunile și scenariile pe care le-am enumerat mai sus arată cât de mult s-au osificat neînțelegerile turco-grecești și în ce perioadă dificilă au intrat relațiile dintre cele două țări.
