Oficialul nu a ezitat să „arunce săgeți”, într-un mod nu prea diplomatic, este adevărat, spre autoritățile grecești pentru întârzierile (existente) în realizarea proiectului pe teritoriul Greciei, transmite Kathimerini.
„Sunt supărat că în această iarnă prețul gazului a fost atât de mare (în țara sa n.red.) din cauza faptului că proiectul nu a fost finalizat”, a declarat el pentru presa bulgară, exprimându-și speranța că „dacă această conductă va fi finalizată până la sfârşitul lunii iunie (aşa cum a promis partea greacă) gazul natural azer va opera în septembrie”.
Oficialul bulgar indignat de întârzieri
Prim-ministrul bulgar a avut dreptate să fie indignat. Dacă autoritățile grecești nu ar fi întârziat construcția tronsonului grecesc, Bulgaria ar fi negociat altfel cu Gazprom, întrucât prin IGB ar fi primit gaz azer, deci nu ar fi avut atâta nevoie de ruși.
Acum, când Europa își accelerează procesul de independență energetică față de Rusia, Grecia va avea posibilitatea să joace rolul de poartă de acces pentru gazele naturale din surse alternative către țările de la granițelor sale de nord și mai departe spre Europa Centrală.
Prin conducta interconectoare IGB din zona Komotini, unde se va intersecta cu conducta TAP, gazul azer împreună cu gazul de șist care va intra în conducta de la Alexandroupolis, va „trece” în rețeaua bulgară și de acolo va curge spre România, Slovacia, Ungaria, și poate chiar Ucraina. Lângă Salonic, o altă conductă verticală în construcție va transporta de asemenea gaze din conducta TAP către Macedonia de Nord, cu perspectiva de a ajunge în Kosovo sau Serbia. Prin urmare, Grecia este strâns legată de transformările energetice din Europa, și încă și mai puternic de țările balcanice.
Grecia, un puternic hub energetic
Prin conductele interconectoare, prin porturile din nordul Greciei, prin stațiile plutitoare de regazificare a gazelor naturale lichefiate (FSRU) din largul Alexandroupolis, prin marea conductă TAP, Grecia se conturează ca un puternic hub energetic, de importanță maximă pentru Balcani și nu numai.
Este, așadar, o ocazie unică pentru Grecia de a reveni în Balcani, de unde „a lipsit” în ultimii ani. Și nu trebuie pierdută această ocazie din cauza unor întârzieri în infrastructură (IGB) sau a unor obsesii ideologice (Macedonia de Nord, Kosovo) etc.
