Producătorii de ciment Lafarge, Holcim şi Carpatcement au anunţat că în primele nouă luni din 2006 au dus-o mai bine decât în întreg anul trecut. Iar creşterile de circa 20% ale cifrelor de afaceri vor fi depăşite cu siguranţă în anii care vor urma.

Celebrul trio de pe piaţa românească a cimentului a reuşit, anul acesta, să stingă orice mesaje negative la adresa cartelizării preţurilor. Aşa că, Lafarge, Carpatcement şi Holcim au raportat pe primele nouă luni majorări ale cifrelor de afaceri din România, şi implicit ale profitului, cu procente cuprinse între 14% şi 30%. Şi asta după ce, pe ansamblu, anul trecut, afacerile urcaseră cu peste 10%, înscriindu-se, de fapt, în ritmul de creştere al pieţei de profil. Anul trecut, piaţa românească a cimentului s-a ridicat la circa 6,1 milioane de tone, iar pentru acest an, este preconizată o creştere de circa 20%. În traducere financiară, toată această cantitate înseamnă peste 500 de milioane de euro.

Creşterea organică de pe piaţa românească a celor trei grupuri multinaţionale are la bază o motivaţie extrem de simplă: explozia pieţei construcţiilor. Iar „cimentiştii“ au intuit foarte bine acest trend, investind masiv în staţii de betoane, zone ideale pentru obţinerea de profituri uriaşe. Astfel, în raportul financiar al primelor nouă luni, francezii de la Lafarge confirmă evoluţiile pozitive, arătând că majorarea cantităţilor livrate „a determinat un avans al vânzărilor de 25,5%, în timp ce creşterea preţurilor a avut o contribuţie de 4,5%“. Analiştii readuc însă în discuţie chestiunea preţurilor pe care cei trei jucători le practică în România. „Cimentul este exagerat de scump în România, adică circa 80 de dolari pe tonă. Costul de producţie este sub 40 de dolari, restul intrând direct în buzunarele producătorilor“, susţine Liviu Daschievici, expert în domeniul construcţiilor. El adaugă că cei trei mari producători de ciment, chiar dacă au fost amendaţi cu un an în urmă de către Consiliul Concurenţei sub motivul că ar fi stabilit, de comun acord, preţul cimentului, continuă această practică. Dar, câinii latră, caravana trece.

Până una alta, creşterea afacerilor este determinată şi de „unda verde“ dată lucrărilor din infrastructură, după nenumărate tărăgănări, cu un substrat mai mult sau mai puţin politic. „Datorită intrării României în UE, consumul de ciment pe cap de locuitor va creşte, fiind preconizată o piaţă totală a cimentului de aproximativ opt milioane de tone în 2007“, estimează Claudia Săvoiu, directorul departamentului comunicare al Lafarge.
La rândul său, Mihai Rohan, directorul general al Carpatcement, este ferm convins că anii următori vor fi extrem de importanţi pentru evoluţia companiei pe care o conduce. „România are un potenţial de dezvoltare mai mare decât pieţele din jur, pentru că s-au făcut mult mai puţine investiţii în proiectele de infrastructură decât în celelalte ţări, investiţii care vor urma din perspectiva aderării la UE“, spune acesta. Practic, investiţiile în infrastructura rutieră, dar şi în amenajările hidrotehnice, ar urma să deţină o pondere importantă în vânzări. Rohan mai crede şi în evoluţia afacerilor cu prefabricate, care vor cunoaşte, de asemenea, „o extindere importantă“.

Reprezentanţii Lafarge consideră că piaţa autohtonă a cimentului îşi va atinge maximul în intervalul 2011-2014, „dacă ritmul de creştere se menţine sau depăşeşte creşterea medie anuală înregistrată în ultimii patru ani şi dacă creşterea economică generală a României se va situa în jurul a 5% pe an sau peste“.

Problema ar fi că, în lipsa unei alternative, statul român „va suporta“ o parte importantă a profitului celor trei jucători. După ce şi-au plătit amenzile primite în urma anchetei Consiliului Concurenţei, Lafarge şi echipa nu au spus nimic despre ieftinirile de preţuri. Şi asta pentru că, cel puţin în cazul Lafarge, în 2006, „grupul estimează o creştere a vânzărilor de 15-20%, în funcţie de volum, însoţită de majorarea preţurilor, comparativ cu anul precedent“.