Termocentralele de la Iernut si Fantanele (ambele din judetul Mures) au fost trecute pe plan secund, din cauza interesului guvernantilor mai vechi si mai noi care, din motive sociale, au ajutat cu dezinvoltura termocentralele pe baza de carbuni, pentru a sprijini in acest mod mineritul.Termocentrala Iernut a purces la productia de energie electrica in septembrie 1963. Ulterior, la puterea instalata de 100 MW s-au alaturat si altele, puterea finala fiind 800 MW, provenind de la generatoare cehest
Termocentralele de la Iernut si Fantanele (ambele din judetul Mures) au fost trecute pe plan secund, din cauza interesului guvernantilor mai vechi si mai noi care, din motive sociale, au ajutat cu dezinvoltura termocentralele pe baza de carbuni, pentru a sprijini in acest mod mineritul.
Termocentrala Iernut a purces la productia de energie electrica in septembrie 1963. Ulterior, la puterea instalata de 100 MW s-au alaturat si altele, puterea finala fiind 800 MW, provenind de la generatoare cehesti si rusesti.
In perioada 1984-1996, s-au inlocuit turbinele si cazanele pentru schimbul de caldura. Astfel, termocentrala este apta pentru un ciclu de functionare de 15-20 ani, ceea ce nu suna deloc rau. Investitiile nu se vor opri aici. Urmeaza sa se intreprinda lucrari de modernizare la sistemele de automatizare, pentru a deveni compatibile cu normele UE.
In perioada 1963-1998, a realizat circa 9% din productia nationala de energie electrica, reprezentand si 5% din puterea totala instalata. Desi in Podisul Transilvaniei cele doua termocentrale se afla pe adevarate „oceane de gaz, situatia lor nu este prea roz.
Gaz metan la pret
de import
„Cumparam gaz la pret de import, ne-a declarat directorul Iacob Olar. Apoi a adaugat: „Cu toate acestea, energia electrica produsa de noi este mai ieftina decat cea produsa la centralele pe baza de carbune. Totusi, an de an productia a scazut simtitor. Grupurile doi si trei, fiecare cu o putere de 100 MW, au fost trecute in conservare. Daca in 1990 se folosea 83% din puterea instalata, anul trecut aceasta nu depasea 45%. Faptul a fost explicat de Iacob Olar prin scaderea consumului si prin cresterea productiei la hidrocentrale, care tot in 1998 a atins 34% din productia nationala.
Tocmai la pretul de gaz se gaseste „hiba. Din totalul costurilor, 82-85% reprezinta pretul gazului. De asemenea, nici utilajele nu dau un randament similar celor vestice. Daca in Occident randamentul este de circa 58%, la Iernut nu depaseste 36%. Cu o valoare a utilajelor de 3,4 mii de miliarde lei si cu turbine dintr-o generatie mai noua, termocentrala din Iernut supravietuieste, si inca onorabil. Iar cei peste 700 de angajati iau salarii bune, ne-a asigurat directorul.
Deoarece produce agent termic pentru orasul Iernut si pentru platformele industriale din preajma, termocentrala are de recuperat o serie de creante. Potrivit ultimelor date, termocentralei i se datoreaza circa 3 miliarde de lei. Recuperarea datoriilor pare putin probabila, data fiind criza financiara cronica prin care trec intreprinderile din zona.
„Steaua de la Fantanele a apus
La Fantanele, situatia este cu totul alta. Cand, in 1959, a fost pusa in functiune, termocentrala a fost considerata de propaganda comunista drept „stea a energeticii socialiste. Pana la punerea in functiune a termocentralei de la Paroseni, cea de la Fantanele cea mai puternica. Acum, acolo bate vantul, termocentrala fiind in conservare. Ultima rabufnire de orgoliu a fost in iarna lui 1997, cand a mai produs 25-30 de megawati. Din cei aproape 300 de angajati au ramas mai putin de o treime. „Iar a pierde energeticieni este o mare paguba, ne-a spus directorul Alexandru Ratiu, adaugand: „Pentru formarea unui energetician este nevoie de cinci-sase ani.
Cauza colapsului o reprezinta tehnologia sovietica depasita. Retehnologizari s-au mai facut, dar, in cel mai fericit caz, unitatile de productie pot atinge cu greu nivelul anilor 70. Lui Ratiu nu-i plac termenii care incep cu „re. Il duc cu gandul la cuvantul… resapare. In opinia sa ar trebui achizitionata tehnologie noua, aceasta costand circa 150 milioane de dolari. Dar, deocamdata, nu sunt bani. Vechile utilaje nu au de ce sa fie aruncate la gunoi, putand fi folosite pentru piese de schimb.
Pentru aceasta situatie, Alexandru Ratiu acuza guvernantii care s-au perindat la carma tarii in decursul ultimilor noua ani. El considera ca acestia nu au actionat fair-play, excluzand din competitia energetica o serie de unitati; a dat indirect vina tot pe centralele pe baza de carbune, tinute in carca, din cauza mineritului, tot din considerente sociale si politice. „Statul a inceput sa selecteze competitorii de pe piata, generand o conjunctura favorabila pentru coruptie, ne-a declarat Ratiu. Cu toate acestea, el a afisat un optimism prudent: „Eu mai traiesc aici cu speranta ca se va produce energie.
In ciuda optimismului directorului, unitatea pare moarta. Cladirile din caramida rosie, construite dupa modelul arhitectonic stalinist, sunt practic parasite. Pana si indemnurile muncitoresti de pe turnurile de racire sunt scorojite, parca anuntand ca la Fantanele clasa muncitoare are toate sansele sa ajunga in paradis.
O ultima solutie:
privatizarea
Privatizarea in sectorul energetic merge cu pasi marunti. De mai multi ani se vorbeste despre o lege a energiei, dar nu s-a facut aproape nimic.
Ambii directori au fost de acord cu ideea privatizarii. „Statul ar trebui sa-si ia mana de pe centrale si sa dea mana libera concurentei. Am informatii sigure ca ar exista investitori strategici puternici din strainatate, ne-a declarat Alexandru Ratiu.
La fel de transant a fost si directorul de la Iernut: „Privatizarea inseamna concurenta, deci progres. Competitia trebuie sa se faca pe merit, caci noi producem energie mai ieftina decat altii. Cu toate acestea, legiutorii se incapataneaza sa nu renunte la monopol. Privatizarea in domeniu, acceptata in principiu de mai toata lumea, intarzie atat din motive sociale, cat si politice, precum si din cauza incrancenarii statului de a detine monopolul.
Daca nu se iau masuri urgente, nu este exclus ca si centrala de la Iernut sa fie trasa pe linie moarta. Si asta, cu o unitate rentabila, care intr-un secol devorator de energie ar putea produce curent ieftin si prompt. In caz contrar, ar trebui reiterata acea poezioara mult gustata de pe vremea comunismului: „Toate stelele pe cer/Una cate una pier./ Numai una, ca o proasta, cade pe uzina noastra.
Peter Leb