cursul acestui an, un an hotarator pentru tara dumneavoastra, aflata in plin efort de integrare in Uniunea Europeana. Ma aflu aici ca reprezentant al unei tari care sprijina Romania in acest efort.
Capital: In ce consta concret sprijinul Germaniei?
Wilfried Gruber: Germania este unul dintre statele fondatoare ale Comunitatii Economice Europene, devenita ulterior, prin Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeana. Obiectivul extinderii Uniunii este una dintre principalele directii de actiune ale politicii externe a Germaniei. Uniunea Europeana este o constructie politica si economica ce garanteaza stabilitatea si prosperitatea pe continent. Este in interesul tuturor ca, pe termen lung, statele europene sa participe activ la aceasta constructie europeana. Germania asista Romania in virtutea relatiilor bilaterale traditionale dintre cele doua tari. Este vorba despre asistenta economica, dar si despre suport politic.
Capital: Romania si-a propus obiectivul ambitios de a incheia negocierile de aderare in 2004, urmand ca peste trei ani sa se alature Uniunii Europene. Care considerati ca sunt sansele de reusita ale acestui demers? Dar principalele obstacole?
Wilfried Gruber: In masura in care Romania isi respecta angajamentele, obiectivul propus este realizabil. Ce trebuie inteles este ca astfel nu face o favoare Uniunii Europene, ci siesi. Exista doua directii de actiune pe care Romania le are de urmarit in continuare. Pe plan politic, reforma administratiei publice este o necesitate. De o si mai mare importanta este imbunatatirea sistemului judiciar, asigurarea independentei si eficientei acestuia. Este de asemenea necesara intensificarea luptei cu coruptia. Pe plan economic, Romania trebuie sa fie sigura ca economia, intreprinderile sunt capabile sa faca fata concurentei de pe piata europeana. In acest scop este necesara modernizarea structurilor economice, continuarea privatizarii, rezolvarea problemei intreprinderilor de stat care aduc pierderi bugetului public.
Capital: Uniunea Europeana insasi se confrunta cu transformari politice si economice profunde: aderarea a inca zece state, situatia economica, necesitatea atingerii unui consens politic etc. Sunt toate aceste probleme de natura sa intarzie invitarea la aderare a Romaniei si Bulgariei?
Wilfried Gruber: Zece state central europene au semnat tratatele de aderare, iar Romania si Bulgaria se afla in plin proces de negociere cu Uniunea Europeana. Ele si-au propus o data pentru finalizarea lor, Uniunea Europeana a acceptat-o. Bineinteles ca probleme exista si vor exista in continuare. Ele sunt insa facute pentru a fi rezolvate. Sunt probleme de natura economica si politica. Daca ne cantonam in aria politicului, trebuie amintit faptul ca acest ultim val al extinderii reprezinta un salt cantitativ important pentru Uniunea Europeana. Este evident ca sunt necesare noi proceduri, de aceea guvernul german a avut initiativa fundamentarii unei Constitutii a Europei. Rezultatul Conventiei Europene este foarte important. Europa extinsa trebuie sa aiba institutii functionale.
Din perspectiva economica, veniturile medii din tarile candidate sunt mult sub cele din statele membre. Este o provocare, dar si o sansa in acelasi timp. Sustinute de actualele state membre si prin eforturile lor individuale au sansa sa atinga prosperitatea.
Capital: I-ati sfatui pe investitorii germani sa faca afaceri in Romania? De ce?
Wilfried Gruber: Investitiile in strainatate sunt decizii pe termen lung. Luarea lor depinde de companie, de conditiile oferite de fiecare tara in parte. Un motiv pentru care Romania ar putea fi o tinta pentru capitalul german este marimea pietei. Un altul ar putea fi forta de munca. Decisiva este insa deschiderea guvernului in atragerea capitalului strain. Aceasta este apreciata de investitori prin prisma faptelor, nu a declaratiilor de intentie.
Carte de vizita
· Wilfried Gruber s-a nascut la 15 august 1942. A studiat stiintele politice, istoria si romanistica la Berlin, Paris, Freiburg si Denver.
· Este membru al Ministerului Federal al Afacerilor Externe din 1970. A lucrat, printre altele, la ambasadele Germaniei din Londra (1972-1976), La Paz (1976-1979) si Moscova (1983-1986). In perioada 1996-1999 a fost ambasador al Germaniei la Belgrad, iar intre anii 1999-2000 a coordonat, in cadrul Ministerului Federal al Afacerilor Externe, masurile luate in cadrul Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est. Din aprilie 2000 pana in iulie 2003 a fost ambasadorul Germaniei la Budapesta.
