La prima vedere, preţurile pentru un an de studiu în cele mai scumpe grădiniţe ale României par taxe de MBA. Există însă părinţi care nici nu se gândesc să îşi trimită copilul la o grădiniţă de stat sau la una privată cu preţuri acceptabile, ci ţintesc studii premium pentru odraslele lor. Pentru ei, preţul piperat se justifică prin multitudinea de servicii oferite celor mici de către un personal bine motivat, cu salarii şi de cinci ori mai mari decât la stat, în sedii luxoase, închiriate în zonele de top ale Capitalei. Astfel, cererea de închiriere de spaţii pentru şcoli private s-a dublat în ultimi doi ani, potrivit Esop Consulting, iar anul acesta 90 de unităţi noi stau la coadă pentru acreditare.
Englezi get beget
Cea mai scumpă şcoală privată din Bucureşti, „American International School of Bucharest“ (AISB), are un campus de 10 hectare în Pipera şi o programă conformă cu Bacalaureatul Internaţional. Anual, 50 de copii sunt înscrişi de părinţi în grupele preşcolare şi de grădiniţă ale AISB. „Dacă familiile nu se relochează în altă ţară, aproximativ 98% dintre elevii preşcolari şi de grădiniţă aleg să continue la AISB în clasa I“, spun reprezentanţii şcolii. De ce există problema relocării? Pentru că cei care aleg o astfel de grădiniţă pentru copii lor sunt în majoritate străini sau români cu venituri peste medie: 70% dintre elevii AISB provin din familii de expați, relocaţi în România, în calitate de angajaţi ai unor misiuni diplomatice sau ai unor companii multinaţionale cu sedii în România, iar 30% dintre elevii AISB sunt cetăţeni români, ei provenind din familii care doresc pentru elevi o educaţie internaţională. Pe lângă condiţiile de cazare şi studiu, o mare pondere din taxe o reprezintă şi predarea în limba engleză sau germană.
„Toţi profesorii sunt vorbitori nativi de engleză, iar toate orele se desfăşoară în această limbă, ceea ce face ca învăţarea să fie extrem de rapidă“, spune David Whitehill, responsabil de admiteri, marketing şi comunicare la „British School of Bucharest“. Potrivit acestuia, părinţii celor 35 de copii înscrişi anual la grădiniţă sunt fie antreprenori, fie directori ai unor multinaţionale, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. „Un alt aspect care-i atrage pe părinţi la aceste şcoli sunt grupele mici de elevi şi posibilitatea unei educaţii personalizate în funcţie de nevoile celui mic“, spune Alina Neicu, directorul grădiniţei International School of Bucharest, la care se înscriu anual 95 de copii. De pildă, la grădiniţa Acorns din Capitală, un educator nu trebuie să aibă o grupă mai mare de 9 copii, „potrivit principiului Every Child Matters“, spune Florentina Secară, directorul general al grădiniţei. Tot după modele din străinătate s-a ghidat şi directorul educaţional al grădiniţei „The Little Artist“, atunci când a decis să amplaseze 20 de camere video care pot fi accesate oricând de părinţi.
Generaţia privată
În medie, 80% dintre copiii care trec prin grădiniţe continuă cu învăţământul privat în cadrul aceleiaşi instituţii, deşi costurile cresc şi cu 50%. „Nevoia de pe piaţă, mai ales în segmentul preşcolar, hibele sistemului public şi prejudecăţile unor părinţi stimulează dezvoltarea sectorului privat“, observă Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP. Şi este adevărat, întrucât oricât de scumpă ar fi o grădiniţă, tot are anual o listă lungă de aşteptare, iar în final trebuie să trieze viitorii învăţăcei. În funcţie de cerere, antreprenorii din domeniu îşi extind oferta de studii până la cele gimnaziale. Dacă la grădiniţele şi şcolile private mai accesibile există abandon din cauza lipsei de bani, la cele luate în discuţie aici, singura sursă de abandon este plecarea din ţară a părinţilor. Avem deci motive să credem că prima generaţie şcolită, la „privat“, ar putea ieşi din rândul acestor copii ai căror părinţi au resurse financiare constante cu care să le susţină educaţia privată până la facultate.
450 mil. euro reprezintă piaţa grădiniţelor şi şcolilor private din România, în care învaţă aproximativ 45.000 de copii
