„Dacă (premierul ungar) Viktor Orban şi (premierul polonez) Jaroslaw Kaczynski doresc să oprească folosirea acestor fonduri pentru toată lumea, atunci ei vor trebui să explice aceasta milioanelor de angajaţi şi de întreprinzători, primari şi studenţi, cercetători şi fermieri care mizează pe sprijinul oferit de aceste fonduri”, transmite liderul grupului PPE din Parlamentul European, Manfred Weber, conform agerpres.ro

Explicația lui Manfred Weber

„Dezbaterea despre statul de drept nu este despre o ţară, sau despre Est şi Vest. Mecanismul este neutru şi se aplică tuturor la fel. Oricine respectă statul de drept nu trebuie să se teamă deloc de acest mecanism. Guvernele polonez şi ungar trebuie să înceteze crearea acestei opoziţii ficţionale între ei şi valorile care sunt parte a tratatelor noastre. Nu există o astfel de opoziţie. Popoarele europene au un singur inamic în acest moment, acesta este coronavirusul, şi se aşteaptă de la noi să acţionăm acum”, a indicat Weber.

Veto-ul Poloniei şi Ungariei a fost de asemenea criticat de vicepreşedintele grupului PPE însărcinat cu chestiunile bugetare, europarlamentarul român Siegfried Mureşan.

„Cu bugetul său şi fondul de redresare de 750 de miliarde de euro, Europa cheltuie astăzi mai mulţi bani ca oricând înainte. Cu cât cheltuim mai mult, cu atât mai mult trebuie să avem un control asupra acestor fonduri.

Acesta este în mod precis scopul condiţionalităţii privind statul de drept pentru a garanta că banii ajung la cei care au nevoie şi fondurile sunt cheltuite corect. Bugetul UE înseamnă bani de la cetăţeni, pentru cetăţeni.

La nevoie, condiţionalitatea privind statul de drept va asigura că banii fiecărui contribuabil, inclusiv taxele plătite de cetăţenii ungari şi polonezi, sunt cheltuiţi corespunzător şi acolo unde este nevoie”, a transmis vicepreşedintele acestui grup pentru chestiunile bugetare, Siegfried Mureşan.

Budapesta şi Varşovia au blocat luni bugetul multianual al UE pentru perioada 2021-2027 (de 1.074 de miliarde de euro) şi planul de redresare „Next Generation” (de 750 de miliarde de euro), deschizând astfel o criză în interiorul UE în plină pandemie de COVID-19, scrie AFP.

Potrivit surselor europene, la reuniunea reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre, cele două ţări s-au opus prin veto adoptării acestui pachet, întrucât nu sunt de acord cu mecanismul care ar permite să fie private de fonduri europene acele state membre acuzate că încalcă statul de drept (independenţa justiţiei, a presei, drepturile fundamentale etc).

Premierii ungar şi polonez, Viktor Orban şi Mateusz Morawiecki, ale căror guverne sunt în conflict cu Bruxellesul pe această temă, avertizaseră deja asupra acestui veto înaintea reuniunii de luni. Ei le-au transmis liderilor instituţiilor europene scrisori prin care îşi exprimă dezacordul faţă de mecanismul de condiţionare a accesării fondurilor europene convenit între Parlamentul European şi preşedinţia germană a Consiliului UE, pe care cei doi premieri îl consideră un instrument arbitrar bazat pe criterii politice şi ideologice.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului UE, Sebastian Fischer, a anunţat pe Twitter că, la reuniunea la nivel de ambasadori desfăşurată luni, statele membre au confirmat prin majoritate calificată regimul de condiţionalitate care leagă fondurile europene de statul de drept, dar în privinţa deciziei privind resursele proprii nu s-a obţinut unanimitatea necesară din cauza opoziţiei a două state membre.

Ministrul ungar al justiţiei, Judit Varga, a susţinut luni că „nu Ungaria este cea care şantajează şi pune presiune asupra Bruxellesului (…), ci invers. ”Nu am spus ”da” intrării în UE pentru ca Bruxellesul să poată stabili pentru noi ceea ce noi considerăm a fi o familie, ceea ce noi denumim o căsătorie şi cine să poată adopta copii în Ungaria şi în ce condiţii”, a mai spus ea, amintind că fondurile europene nu sunt donaţii caritabile, ci plăţi la care Ungaria are dreptul în baza tratatelor UE.

În opinia omologului său polonez, Zbigniew Ziobro, criteriul statului de drept „este doar un pretext, un cuvânt frumos care sună bine, dar este vorba de fapt despre o aservire instituţională, politică, de o limitare radicală a suveranităţii”.