Josep Borrell este Înaltul Reprezentant al Comisiei Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate. Între 26 și 29 ianuarie, a vizitat Africa de Sud și Botswana.

Într-un interviu acordat redacției Le Monde, el revine la subiectul luptei pentru influență care îi opune pe occidentali Rusiei pe continentul african încă de la începutul războiului din Ucraina.

Le Monde: Serghei Lavrov a fost în vizită la Pretoria cu câteva zile înaintea dvs., la fel și secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen. A devenit Africa din nou scena unei lupte pentru influență între marile puteri?

Josep Borrell: Da, Africa este, fără îndoială, un câmp de luptă: o bătălie a narațiunilor în jurul războiului din Ucraina. Rusia are în mod clar sprijin în regiune și desfășoară o activitate diplomatică intensă. Iar noi încercăm să explicăm cauzele și consecințele acestui război.

Le Monde: Africa de Sud, care se abține să condamne agresiunea rusă, se află în centrul acestei bătălii?

Josep Borrell: Africa de Sud este o țară foarte importantă, unul dintre partenerii noștri strategici, și regretăm că nu este de partea celor care au condamnat invazia. Dar ea nu este singură în regiune. Alte țări, pe de altă parte, au condamnat clar încălcarea Cartei Națiunilor Unite.

Le Monde: După întâlnirea dumneavoastră cu Naledi Pandor, ministrul sud-african pentru afaceri externe, ați spus că sunteți „iritat” de „dezacordurile” cu Africa de Sud…

Josep Borrell: Respectăm alegerile de politică externă ale tuturor statelor independente. Dar primul lucru de subliniat, dacă plecăm de la acest principiu, este că și Ucraina are dreptul la alianțele pe care și le dorește, pe care Rusia pare să nu le accepte.

Apoi, înțelegem că Africa de Sud poate avea motive istorice sau ideologice pentru a nu critica Rusia. Dar a nu condamna invazia unei țări, cu încălcarea Cartei Națiunilor Unite, este altceva. Dacă vrei să te alături Cartei, ar trebui să condamni o invazie. Poziția de neutralitate a Africii de Sud nu este una de condamnare.

Le Monde: Considerați că Africa de Sud este de partea Rusiei?

Josep Borrell: Dacă spui „suntem nealiniați” în timp ce bați pe umăr Rusia și faci manevre militare cu ea, încep să cred că nu ești atât de nealiniat. Africa de Sud răspunde: „Facem manevre navale cu cine vrem”. Cu siguranță, dar efectuarea de manevre cu Rusia și China în ziua primei aniversări a războiului din Ucraina are o valoare simbolică. Ne-am dori să nu o facă. Africa de Sud joacă la două capete.

Uniunea Sovietică i-a ajutat în timpul luptei împotriva apartheidului și acum ei sunt recunoscători. Dar există și o dimensiune geopolitică care spune: „Sunt o putere regională și joc cu toate părțile, deoarece oricum europenii vor continua să ne ajute și să facă comerț cu noi, nu vor exista consecințe”.

Le Monde: Nu există o contradicție în a spune: „Fă ce vrei… Dar ar trebui să condamni această agresiune”?

Josep Borrell: Nu, recunoaștem independența și libertatea de alegere a fiecărei

țări, dar cred că, în acest caz, asta ar trebui să facă. Spun „ar trebui”, nu „trebuie”.

Le Monde: Nu vă este frică că veți îndepărta unele țări africane cărora nu le place să se simtă presate sau criticate pentru pozițiile lor?

Josep Borrell: Presate, nu. Dovada: nu am luat nicio măsură punitivă. Am spus noi: „Dacă faceți asta, vă tăiem ajutorul pentru dezvoltare?” Nu. Dar am spus în fața Parlamentului European: „Știm cine a susținut Rusia prin votul lor la Națiunile Unite și vom ține minte”.

Deocamdată nu a fost nicio consecință, dar ne rezervăm dreptul de a avea propria opinie. Acesta nu este un război între europeni, întrebarea este dacă se respectă Carta Națiunilor Unite. Africa de Sud susține că o respectă, lăsați-o să demonstreze.

Le Monde: Cum reacționați la decizia Burkina Faso, care solicită retragerea trupelor franceze și care, potrivit mai multor surse, s-a apropiat de gruparea Wagner?

Josep Borrell: Pe de o parte, Burkina Faso vrea să înarmeze 50.000 de cetățeni pentru a crea miliții populare și intenționează să aducă mercenari ruși. Pe de altă parte, renunță la serviciile unei forțe organizate, eficiente și respectuoase cu drepturile omului, care ar fi un atu fundamental în lupta împotriva terorismului. Dacă scopul este într-adevăr să apere țara împotriva amenințării teroriste, nu înțelegem logica. Trebuie să fie și alte motive.

Le Monde: Insinuați că regimul din Burkina Faso s-ar apropia de grupul Wagner pentru a putea rămâne la putere?

Josep Borrell: Din nou, este decizia acestei țări. Dar trebuie recunoscut că decizia unei țări al cărei guvern a fost ales democratic nu este aceeași cu decizia unui guvern rezultat dintr-o succesiune de lovituri de stat militare. Wagner a devenit garda pretoriană a dictaturilor militare.

Le Monde: Apelul la Grupul Wagner ar putea avea consecințe asupra relațiilor Uniunii Europene cu țările care au făcut această alegere?

Josep Borrell: Aceasta este întrebarea. Dacă mâine Mali cere încheierea misiunii de pregătire militară a UE, vom pleca. Deocamdată, suntem încă acolo… Pregătirea trupelor este suspendată, dar misiunea continuă să desfășoare activități de consiliere și de pregătire a cadrelor, în măsura în care este posibil.

Misiunea este foarte limitată, s-au redus cifrele și le-am putea reduce și mai mult. Nu vom antrena trupe maliene care vor lupta alături de mercenari ruși și vor risca să comită abuzuri împotriva populației civile. Nu vrem să ni se spună: „Ați pregătit aceste trupe pentru luptă”.

Am putea lua decizia de a pleca definitiv, o cer unele state membre. Alții cred că atâta timp cât poți avea influență, este mai bine să rămâi.

Le Monde: Dar ajutorul financiar?

Josep Borrell: Am tăiat ajutorul bugetar pentru Mali. Politica externă este întotdeauna alcătuită din valori și interese. Dacă ai doar valori, devii ONG, dacă ai doar interese, devii traficant de arme. Noi nu suntem nici una, nici alta. În ceea ce privește populațiile, lucrăm cu valori pe termen lung. Cu guvernele, însă, lucrăm cu interese pe termen mai scurt.

Pentru guverne precum cele din Mali, Burkina Faso, Republica Centrafricană sau Etiopia, ajutorul bugetar a fost tăiat. Dar menținem ajutorul pentru populație, cu condiția să fie într-adevăr un ajutor pentru populație.

Le Monde: În Mali sau în Republica Centrafricană, a ajutat intervenția Uniunii Europene la reformarea armatelor care apoi au întors spatele anumitor state membre? Există vreo lecție de învățat?

Josep Borrell: Dacă Franța – în special – nu s-ar fi angajat în Mali, Ciad sau chiar Niger, aceste state poate s-ar fi dezintegrat, poate situația ar fi aceeași ca în Libia. Imaginați-vă consecințele pentru noi. A fi asigurat până acum un minim de stabilitate politică nu este puțin lucru. Evident, lupta împotriva terorismului nu a fost un succes și au apărut regimuri militare care preferă să se bazeze pe mercenarii ruși pentru a-și asigura menținerea la putere. Este vina noastră? Nu.

Le Monde: Menționați guvernele, dar vedem și pe străzi din ce în ce mai multe demonstrații ostile la adresa Franței…. Oare problema nu este la modul în care Europa abordează ostilitatea populației?

Josep Borrell: Am îndoieli privind intensitatea reală a sentimentelor anti-franceze. Când văd un tânăr african cu o pancartă pe care scrie: „Putin a salvat Donbasul, acum ne va salva și pe noi!”, unde este spontaneitatea a ceea ce exprimă?

Rusia revarsă o cantitate imensă de dezinformare asupra populațiilor africane, în special în Sahel. Mesajul este că prezența armatelor occidentale este o prelungire ascunsă a colonizării și că acestea nu au reușit să asigure pacea. Pentru ei, dezinformarea este o adevărată industrie.

Le Monde: Face Europa suficient în această bătălie pentru informare?

Josep Borrell: Nu. Cu siguranță nu. Nu am oferit suficient. Oamenii sunt sensibili la percepția faptelor, dar și la explicarea acestora. Ne confruntăm cu o bătălie a narațiunilor. Trebuie să avem o poveste de spus, pentru că Rusia și China au una și o spun foarte bine.

De exemplu, am început să auzim: „Ne este foame, nu avem cereale, nu există mâncare, nu există energie, este vina sancțiunilor europene /la adresa Rusiei/”. Așa spune propaganda rusă, dar realitatea este că armata rusă a blocat aproape 20 de milioane de tone de grâu ucrainean. Nu este suficient pentru a ști cine este vinovat și de ce?

În primul rând, nu ne-am implicat suficient în lupta împotriva dezinformării. Acum lupta este mai echilibrată, dar această luptă va continua, trebuie să continuăm să explicăm, este bătălia pentru câștigarea opiniei publice.

Le Monde: În Africa de Sud, Serghei Lavrov a fost auzit repetând că cerealele rusești sunt blocate din cauza sancțiunilor financiare împotriva Rusiei.

Josep Borrell: Poate spune ce vrea, nu este adevărat. Am cerut guvernelor africane să ne informeze despre problemele concrete întâlnite pe acest subiect pentru a încerca să le rezolvăm. Am avut foarte puține răspunsuri. În Africa de Sud, guvernul nici măcar nu a menționat subiectul în timpul întâlnirii noastre.

Sancțiunile sunt menite să împiedice sistemul economic rusesc, dar am făcut tot ce am putut pentru a ne asigura că ele nu afectează îngrășămintele sau alimentele.