Într-o perioadă de prăbuşire a bursei, plasamentele în depozite bancare şi obligaţiuni au mărit, în luna noiembrie, randamentele raportate de cele mai mari fonduri private de pensii.
Criza de lichidităţi din sistemul bancar a făcut victime în råndul celor care au avut nevoie de credite, dar şi cåştigători în cazul clienţilor care dispun de lichidităţi pentru economisire. Cu bani de plasat şi plăţi care nu vor trebui făcute decåt peste mai mulţi ani, fondurile private de pensii se numără printre cei din urmă. Băncile au plătit, în noiembrie, dobånzi uriaşe la depozitele pe termen scurt (peste 20%, în unele situaţii chiar aproape de 30%), ridicånd randamentele fondurilor de pensii private obligatorii (Pilonul II), după performanţele modeste din lunile precedente. „Nivelul maxim plătit de bănci este de 27%“, afirma oficialul unui administrator de fond despre cea mai mare dobåndă obţinută pentru un plasament bancar.
Fondurile profită astfel de forţa pe care le-o dau lichidităţile de care dispun într-o perioadă de criză. Şi derogările de la legislaţia privind structura plasamentelor, obţinute de la Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), au ajutat fondurile: pånă pe 17 decembrie, acestea pot ţine în depozite mai mult de 20% din activele administrate.
Performanţă în salturi
Alte instrumentele care au săltat randamentele sunt obligaţiunile corporative emise în lei şi listate pe pieţele internaţionale. De exemplu, plasamentele în obligaţiuni Erste Bank aduc un randament de 22%, iar cele în obligaţiunile Băncii Mondiale un randament de 20%, potrivit informaţiilor de la Bursa din Luxemburg. La sfårşitul lui noiembrie, peste 22% din activele fondurilor de pe Pilonul II erau plasate în obligaţiuni comparative, comparativ cu 16,5% cu o lună înainte.
Randamentul fondului Allianz-Ţiriac de pe Pilonul II a avut cea mai importantă creştere: de la 0,63%, la finele lui octombrie, la 4,63%, la sfårşitul lunii noiembrie. „Cauzele sunt multiple. Pe de o parte, noi ne-am redus foarte mult expunerea pe acţiuni, iar performanţa fondului nu mai suferă din cauza evoluţiei acestora. Pe piaţa monetară obţinem randamente foarte bune, se întåmplă să obţinem şi dobånzi de peste 20%. În al treilea rånd, a contribuit şi identificarea unor instrumente bune – obligaţiuni corporative foarte atractive emise în lei de instituţii străine, listate“, spune directorul de investiţii al Allianz-Tiriac, Dorin Boboc. Astfel de plasamente nu sunt însă accesibile oricărui investitor, dacă nu dispune de lichidităţi de peste trei milioane de lei. La fondul Allianz de pe Pilonul II intră lunar contribuţii de peste 20 de milioane de lei.
Şi randamentul fondului de pensii Aviva a sărit în noiembrie la 3,2%, faţă de 1,2% cu o lună înainte. Oficialii companiei explică această evoluţie în primul rånd prin randamentele obţinute la plasamentele în obligaţiuni corporative emise în lei şi, în al doilea rånd, prin dobånzile mari oferite de bănci pentru sumele atrase. Aceleaşi instrumente sunt indicate şi de oficialii ING.
„Este o creştere ce a venit în special din investiţiile de pe segmentul corporate – obligaţiuni corporative şi din plasamentele pe termen scurt“, explică Emilia Bunea, directorul general al ING Fond de Pensii. În ceea ce priveşte obligaţiunile, oficialul ING se referă în principal la cele emise în lei. Despre plasamentele pe termen scurt, depozite cu scadenţe de cel mult trei luni, Bunea spune că „am exploatat nevoia de lichidităţi a pieţei“.
Randamentele raportate de fonduri pe perioade scurte nu sunt relevante pentru pensia ce va fi obţinută de clienţi, neputånd indica performanţele pe termen lung. Randamentele afişate de fonduri nu sunt nici perfect comparabile, administratorii neutilizånd un mod de calcul unitar.
POZIŢIE DE FORŢĂ
Fondurile exploatează la maximum nevoia de lichidităţi a băncilor. Unele negociază cu mai multe bănci înainte de a face un depozit, iar banii sunt plasaţi la instituţia de credit care oferă cele mai bune condiţii – în principal cea mai mare dobåndă
