Gura Portitei nu poate fi considerata o in nici un caz statiune. Este mai degraba un loc de campare, aflat la granita dintre Delta Dunarii si Marea Neagra, frecventat in sezonul estival de cateva sute de turisti. Denumirea sa provine de la poarta de varsare a lacului Sinoe in Marea Neagra, gura situata la cativa kilometri departare. Pe o fasie ingusta de nisip, care desparte marea de Lacul Golovita din complexul Razim-Sinoe, turismul s-a grefat pe activitatea economica a zonei. In acel perimetru
Gura Portitei nu poate fi considerata o in nici un caz statiune. Este mai degraba un loc de campare, aflat la granita dintre Delta Dunarii si Marea Neagra, frecventat in sezonul estival de cateva sute de turisti. Denumirea sa provine de la poarta de varsare a lacului Sinoe in Marea Neagra, gura situata la cativa kilometri departare. Pe o fasie ingusta de nisip, care desparte marea de Lacul Golovita din complexul Razim-Sinoe, turismul s-a grefat pe activitatea economica a zonei. In acel perimetru restrans se afla o cherhana, o statie hidrologica si un punct de lucru al ecologistilor. Pentru buna desfasurare a activitatii oamenilor din aceste puncte a fost necesar ca intre comuna Jurilovca si Portita sa fie organizate curse zilnice de traversare a lacului. Barcile cu motor care ii aprovizionau pe lucratorii din zona au constituit vectorul care a permis accesul turistilor pe plaja.
Primii turisti care s-au incumetat, prin anii 70, sa campeze in zona, se bucurau exclusiv de frumusetile naturii, fiind lipsiti complet de orice conditii de confort, inclusiv curent electric. De altfel, nici in prezent nu exista apa potabila, si, cu toate amenajarile facute, accesul ramane dificil, fiind utilizate in continuare batranele barci cu motor, ce tracteaza lotcile in care sunt imbarcati turistii.
Drumul spre Portita e o cursa de anduranta
Lipsa infrastructurii face ca perimetrul Deltei sa fie o zona in care notiunea de turism este sinonima cu aventura. Izolarea si lipsa drumurilor pentru accesul autoturismelor au conservat zona litorala aferenta Deltei, neexploatata turistic. Statiunile de pe litoralul romanesc s-au dezvoltat exclusiv in portiunea dintre Navodari si Mangalia, completate in ultimul deceniu cu 2 Mai si Vama Veche. In schimb, plajele de la Sulina, Sf. Gheorghe si Gura Portitei isi pastreaza caracterul salbatic, fiind cautate de cei care vor sa fuga o perioada de civilizatia cotidiana. Deocamdata, sunt aparate de invazia turistilor moderni de drumurile exclusiv fluviale si facilitatile reduse de care dispun. La Sulina sau la Sf. Gheorghe se ajunge cu cursele regulate care pleaca din portul Tulcea. Pentru Gura Portitei, punctul de imbarcare este in Jurilovca.
Din Bucuresti, drumul cel mai scurt spre Portita este vechea sosea spre Constanta, prin Harsova, dupa care se urmeaza traseul spre Tulcea, pe DN 22 A, pana in comuna Ciucurova. De aici se intra pe DN 22 D, care se intersecteaza cu soseaua Constanta-Tulcea – E 87 si se continua cu un drum judetean pana in comuna Jurilovca. Ultima portiune, de 17 km, este plina de gropi, care pun la grea incercare suspensiile autoturismului. Distanta totala Bucuresti – Jurilovca este de aproximativ 280 km. Trebuie evitat traseul prin Babadag si Enisala, drumul respectiv fiind impracticabil pe distante lungi. Masina va ramane in Jurilovca, ultima portiune necesitand un mijloc de transport naval. Imbarcarea se face de la debarcaderul societatii Piscicola, cei 16 km pana la Portita fiind parcursi pe apa in aproximativ o ora. Tarifele de traversare sunt de 40.000 lei pentru adulti si 20.000 lei in cazul copiilor. Mai sunt si salupe apartinand unor intreprinzatori din zona, care solicita 500.000 lei pentru o traversare, tarif acceptabil in cazul unui grup mai mare.
Intreaga baza turistica de la Gura Portitei se compune dintr-un restaurant cu terasa, o vila cu 24 locuri de cazare si 36 de casute de lemn cu cate doua paturi fiecare. Tarifele de cazare pentru o zi sunt de 80.000 lei/pat la casuta si 120.000 lei/pat in vila. Sunt dusuri (apa rece) si toalete, utilizarea acestora urmand a fi taxata incepand din acest sezon. Cel mai probabil, taxa pentru dus va fi de 5.000 lei. Este in proiect si o instalatie solara pentru furnizarea apei calde pentru dusuri, functionala, poate, la inceputul lunii august. In plus, mai exista un butic de unde se pot cumpara sucuri, apa minerala, bauturi alcoolice si ceva produse alimentare. Preturile sunt, in general, cu 30 – 50% mai mari decat in magazinele din Bucuresti. Bautura este bine sa fie adusa de acasa, cea de acolo fiind de proasta calitate si scumpa.
Doar vantul alunga tantarii
A fost interzisa instalarea corturilor pe plaja amenajata din fata complexului turistic, fiind disponibile, in schimb, plajele laterale. Foarte multi prefera sa stea la cort, direct pe malul marii, in ciuda dificultatilor de transbordare a tuturor bagajelor peste lac. O mare parte din turisti isi aduc provizii pentru intreaga perioada cat stau la Portita, insa nu este obligatoriu, restaurantul fiind bine aprovizionat, iar preturile pot fi considerate sub medie, cel putin la inceputul sezonului. Bineinteles ca meniul abunda in preparate din peste, care provine fie din Dunare, fie din Marea Neagra.
Una dintre cele mai mari probleme o constituie tantarii, care in serile calme, in absenta brizei marii, isi fac aparitia intr-un numar impresionant. Este obligatoriu ca in bagaje sa existe spray si creme impotriva acestor insecte enervante. Mai trebuie tinut cont de faptul ca in zona copacii sunt o raritate, si, mai ales pentru cei care stau la cort, sunt obligatorii umbrele de soare sau umbrarele.
Pentru cei pasionati de pescuit, canalele lacului Golovita sunt usor accesibile de pe uscat, iar cei care vor sa invete acest sport au cele mai bune conditii. Insa una dintre conditiile esentiale, de care trebuie sa tina cont cei n-au vizitat inca aceste locuri, este respectarea traditiei instituite inca de la inceputuri: nudismul pe plaja. „Portitarii”, cum isi spun cei ce si-au petrecut an de an vacantele acolo, povestesc ca pana acum cativa ani exista un panou pictat de un grup de arhitecti, pe care era scris cu litere de o schioapa: „Chilotismul strict interzis”; mesajul ii atentiona pe „chilotari” – in jargon, persoane care nu accepta nudismul – ca nu sunt bine veniti. Turistii provin dintr-o lume boema, nonconformista prin definitie, care de regula sunt cam aceiasi an de an, noii veniti fiind rapid asimilati si convertiti la statutul de „portitar”. In timp, la fel cum s-a intamplat si la Vama Veche, civilizatia va patrunde si pe aceste meleaguri, favorizand un aflux sporit de turisti. Locul se va transforma intr-o noua statiune turistica, mai rentabila, dar lipsita de farmecul actual.
Gura Portitei, pe scurt
Punctul terminus al calatoriei pe uscat: comuna Jurilovca; autoturismul ramane ori in curtea Piscicolei, ori in curtea unui localnic.
Traversarea lacului Golovita costa 40.000 lei/pers. si dureaza cam o ora.
Tarife cazare: 80.000 lei/pat pentru o noapte in casute de lemn si 120.000 lei/pat in vila. Casutele sunt legate la reteaua de curent electric.
Exista dusuri cu apa rece si grupuri sanitare. Conditiile de igiena sunt satisfacatoare.
Capacitatea maxima de cazare este de 100 locuri in vila si casute.
De la bar se pot cumpara: apa minerala, sucuri, bere si diverse bauturi alcoolice. Bautura este de proasta calitate, cu exceptia vinarsului de Jidvei (210.000 lei). Se gasesc conserve si snacks-uri.
Preturi la restaurant: somn – 60.000 lei/200g, pui – 55.000 lei portia, ciorba de peste – 30.000 lei.
Plaja este amenajata pe o mica portiune, in dreptul unui golf artificial.
Locurile de campare sunt pe fasia de nisip dintre lac si mare.
In afara zonei amenajate, plaja este murdara (sticle goale, ambalaje diverse etc.).
Obligatorii sunt umbrelele de soare, sprayurile si cremele contra tantarilor.
Adancimea marii creste lin, asemanator cu statiunea Mamaia. Fundul marii este acoperit cu nisip fin, lipsit de pietre.