Procesul de selecţie făcut de stat pentru instalarea în funcţie a unui manager corporatist în companiile publice este un eșec lamentabil și previzibil, având în vedere modul cum s-a desfăşurat recrutarea și selecția candidaţilor. Firma de recrutare nu s-a angajat prin contract să dea referinţe despre candidați, deoarece ar fi fost imposibil (motivează ei) să verifice ce e cu adevărat scris pe Internet, așa că referinţele nu au avut niciun rol în procesul de recrutare. Totuși firma de recrutare (Butunoiu și PWC) avea posibilitatea să sesizeze lipsa de performanță a unor candidați care au falimentat uneori chiar câte două companii aeriene (ex. dl. Heinzmann la Albanian Airlines și GMG Bangladesh Airlines). La fel și dl. Mirică Dimitrescu – încă membru CA la A/P Otopeni care a falimentat trei companii aeriene (JARO, JETRAN, Medalion Air). Criteriile de recrutare prevăzute de lege au fost bune. Firma de recrutare nu a ținut cont nici de criteriile eliminatorii, nici de vechimea obligatorie într-un job similar, de performanţele obţinute în companiile manageriate, de activitatea desfăşurată în mediul privat în societăţi cu profil similar și de rezultate.
Politicul se implică foarte mult în managementul companiilor care au angajat CEO și CA în baza OUG 109/2011. Doamna ministru Ramona Mănescu a dispus revocarea CA la TAROM, deoarece acesta nu a acceptat prelungirea mandatului CEO-ului. Doamna ministru nu a aflat conţinutul prevederilor OUG 109/2011, care stabilesc doar responsabilitatea CA-ului în numirea/scurtarea mandatului sau revocarea mandatului CEO-ului care nu și-a îndeplinit obiectivele de performanță asumate prin Planul de Managment. Ulterior acestei decizii, instanța a dispus plata de despăgubiri membrilor CA-ului revocat abuziv, în sumă de 270.000 euro. Cine plătește pentru deciziile proaste de management ale ministrului Transporturilor? Avem însă și cazul CEO-ului Tarom care a înțeles că poate foarte ușor să inducă în eroare politicul, doar mimând foarte bine îndeplinirea planului de management, fără să ia nicio măsură de redresare financiară a companiei. Deși prevăzuse trecerea companiei pe profit în anul 2015 în suma de 92.000.000 lei, Tarom estimează că va înregistra în anul 2015 pierderi de 49.000.000 lei, în condițiile în care prețul petrolului a scăzut cu minimum 30%.
Am fost forţat să demisionez pentru că am fost pus în faţa posibilităţii de a accepta extinderea mandatului domnului Heinzmann de la un an la patru ani, sau în caz contrar, să plec. Decizia mea era cunoscută de minister cu mult timp înainte, când am explicat în consens total cu CA- ul, motivele pentru care am luat decizia scurtării mandatului CEO-ului. Dovada motivelor corecte, era demonstrată și de acceptarea domnului Heinzmann de a semna actul adiţional prin care i s-a redus mandatul . Explicaţia dată de el, că a fost obligat să semneze actul adiţional de scurtare a mandatului – sau să fie revocat, este puerilă. Dacă nu existau motive întemeiate să i se ceară acceptarea scurtării mandatului și era totuși demis, avea șansa să dea în judecată CA-ul companiei. Iar dacă era nemotivat, putea să stea acasă trei ani și să ia salariul integral. Ministerul nu a înțeles aceste motive, nu a înțeles prevederile legale ale OUG 109/2011, nu a înțeles rolul CA-ului în conducerea societății, motiv pentru care Tarom a și plătit prin hotărâre judecătorească definitivă suma de 270.000 euro. Solicitarea demisiei noastre a venit din partea secretarului de stat Nicu Buică, care în mod sigur îndeplinea sarcinile stabilite de ministru.
Acest articol a apărut în ediția numărul 7 a revistei Capital, 15-21 februarie 2016.
Mai bun … sau doar mai puțin prost? OPINIE Claudiu Şerban
EXCLUSIV Statul nu are control asupra firmelor cu management privat
Cine controlează firmele de stat? – OPINIE George Butunoiu
Alexandra Gătej: Politicul a respins managementul corporativ
Guvernanţa corporativă, un vis frumos – OPINIE Nicolae Demetriade
