Nici un acord cu Banca Mondiala sau cu FMI nu va fi semnat in aceasta luna. Negocierile lui Basescu n-au avut decat un singur rezultat: s-a trecut pe hartie, clar, fara loc de intors ca, intai, executivul rezolva cum o sti – lichidare, divizare, privatizare – intreprinderile cu pierderi, si, abia apoi, mai vorbim de imprumuturi. Strans cu usa de creditorii externi, probabil ca intreprinderile vizate vor fi vandute oricui si la orice pret. La fel se va intampla si cu pachetele majoritare ale SNP-Petrom, Conel sau cu Banca Agricola si Bancpost. Sarite de la privatizare cu ani in urma, cand se puteau negocia preturi adevarate, acestea sunt acum oferite la solduri. Vanzarea pe picior cu sula creditorilor in coaste seamana a faliment, nu a reforma.
Cu privatizari la norma si taieri haotice din cheltuielile de investitii, acordul cu FMI va fi bifat in cele din urma. La BNR vor sosi cateva transe de dolari ce vor acoperi deficitul comercial, iar Ministerul Finantelor se va mai imprumuta o data din exterior pentru a-si achita datoriile. Si apoi? Ce mai ramane de vandut? O data iesit din spital, premierul Vasile va gasi reforma pe linie moarta, acolo unde a lasat-o. Palatul Victoria pare obsedat de obtinerea unor noi imprumuturi doar pentru a scapa de cele vechi. Nimeni nu baga mana in foc ca peste un an, cand va expira acordul negociat acum cu finantatorii externi, tinta Guvernului nu va ramane aceeasi. Executivul se chinuie sa semneze acorduri cu FMI ca un ceferist batran care isi face de lucru ciocanind la roti. „De ce le lovesti, taica?”, ar fi intrebat un calator curios. „Ehei, cand eram tanar mi-a zis inginerul de ce, dar acum am uitat”.    
000000