De Ziua Femeii, Guvernul a facut, aparent, un cadou frumos catorva societati de presa. Le-a sters cu buretele (citeste OG nr.16/1999) datorii mai vechi, provenite din neplata taxelor de publicitate in intervalul 1 iunie 1994 – 31 decembrie 1997. La prima vedere, afacerea miroase a favoritism. In plin blocaj financiar generalizat, a doua putere in stat, Executivul, intinde o mana de ajutor, prieteneasca, celei de-a patra puteri, mass-media, scapand-o de balastul debitelor catre administratia locala, precum si de penalitatile de intarziere aferente. Normal, ar spune gurile rele, politicienii se pun bine cu presa, pentru ca 1999 este an preelectoral. Realitatea este cu totul alta. O buna perioada de timp, Finantele au taxat la publicitate pe cine nu trebuia. Reglementarile in materie existente la momentul respectiv erau atat de confuze, incat nici macar functionarii ministerului nu erau in stare sa spuna clar cine plateste taxele pe publicitatea difuzata de mass-media: clientii sau presa?
Toata lumea a fost bagata, literalmente, in ceata de art. 39 din Legea nr. 27/1994, care spunea: „Contribuabilii care efectueaza reclama si publicitate sub diverse forme sunt obligati sa plateasca la bugetele locale o taxa de 10% din valoarea contractului”. Fiecare a interpretat cum a vrut. Ministerul Finantelor s-a incruntat la mass-media, care, in cea mai mare parte, au inghitit galusca. Au fost si exceptii. Unii au mers pe burta si nu au dat un ban, altii, cum este Radio Contact, au tarat Finantele prin tribunale si au castigat. Instanta a hotarat ca taxele de publicitate le plateste cine beneficiaza de ele, adica firmele-client, si nu cei care le difuzeaza, respectiv mass-media. Sentinta a fost valabila doar pentru Radio Contact. Astfel, in decurs de trei ani si jumatatate, s-a format si s-a adancit o gaura de peste 50 miliarde lei, taxe restante si penalitati, in bugetul Primariei Bucurestilor. Estimarea apartine Directiei Buget – Finante din cadrul Primariei Capitalei. Pe lista, spune Dumitru Buzduga, functionar in directia mai sus-mentionata, se afla „toate televiziunile particulare din Bucuresti, trusturile Media Pro, Omega, dar si altii, stiu ei care”.
Ministrul Stoica nu capata intotdeauna ce vrea
Graba cu care se actioneaza si procedura folosita sunt puse de Parlament sub semnul intrebarii. Senatorii si Consiliul Legislativ nu digera justificarile Guvernului, cuprinse in nota de fundamentare ce insoteste OG nr. 16/1999 privind scutirea de la plata taxei de reclama si publicitate.
Desi sunt de acord cu faptul ca greseala Finantelor este indiscutabila, deci nu societatile de presa trebuia sa plateasca taxele cu pricina, nu agreeaza „subtilitatea” cu care ministrul Decebal Traian Remes incearca sa scape de responsabilitate. Stergerea datoriilor este catalogata de acesta drept „reglementarea care conduce la fluidizarea platilor…”. Iar ministrul justitiei pune si el umarul, recomandand aprobarea ordonantei in regim de urgenta. Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa din Senat nu a respins initiativa Guvernului. „Datoriile la buget sunt din vina Ministerului Finantelor. Justificarile din nota de fundamentare nu reflecta responsabilitatea acestuia. Nu era nevoie de o ordonanta, ci de o simpla circulara a ministrului Remes, prin care sa se recunoasca si sa se specifice clar ca societatile de presa nu au datorii”, ne-a declarat senatorul Eugen Vasiliu, presedintele comisiei. Pozitia sa este ferma, chiar daca nu stie cine figureaza pe lista „datornicilor” si nici nu cunoaste cuantumul debitelor. Este in asentimentul Consiliului Legislativ care, la randul sau, ridica si alte probleme. De exemplu: din ce surse bugetare vor fi acoperite restantele si cat este de morala motivatia Guvernului intr-o economie in care evaziunea fiscala atinge proportii alarmante?
Forma finala prin care debitele vor fi preluate cu acte in regula la bugetul statului depinde acum de negocierile dintre senatorii Comisiei buget, finante, banci si Ministerul Finantelor. Este doar o chestiune de forma. Fondul problemei ramane: ale cui buzunare vor fi golite pentru acoperirea greselilor functionarilor de la Finante?