Salarizarea unică a bugetarilor ar trebui să includă toţi angajaţii statului în aceeaşi grilă, să reducă raportul dintre salariul de bază minim şi maxim la jumătate, iar ponderea sporurilor, la cel mult 30% din cåştig.
Confruntat cu revendicări salariale care împovărează excesiv bugetul, Guvernul a redescoperit importanţa unei legi abandonate în urmă cu doi ani: salarizarea unică a bugetarilor. Sindicaliştii, care nu au arătat niciodată pånă acum că susţin o astfel de propunere, nu i se opun făţiş, dar susţin că nu este decåt o amăgire, pentru a-i „scoate din priză“ în demersul de obţinere a unor majorări salariale.
Proiectul salarizării unice – realizat pe baza unor recomandări ale Băncii Mondiale – a fost asumat de Guvern în 2006, dar amånat din cauza efortului uriaş de negociere cu sindicatele şi cu partidele parlamentare.
Pe långă echitate şi transparenţă mai mare a retribuirii, salarizarea unică ar reprezenta o pårghie de control asupra cheltuielilor publice şi a stabilităţii macroeconomice.
În prezent, sistemul de salarizare a bugetarilor este stufos, fiind reglementat de peste 200 de acte normative. Este inechitabil, existånd remuneraţii diferite pentru persoane cu aceleaşi funcţii, studii şi vechime, dar angajate în instituţii diferite, şi abundă în discrepanţe, persoane cu pregătire şi atribuţii complexe avånd cåştiguri similare celor fără studii.
Propunere de principiu
Propunerea Guvernului este, de fapt, doar un set de principii, potrivit cărora ar urma ca salarizarea tuturor persoanelor plătite din fonduri publice, inclusiv serviciile secrete, parlamentarii sau reprezentanţii agenţiilor guvernamentale, să fie reglementată prin aceeaşi lege. Salariile de bază actuale, cuprinzånd şi sporurile generale, nu vor fi diminuate şi vor deveni preponderente în cåştig. Sporurile ar urma să însemne doar cel mult 30% din totalul veniturilor. În schimb, va fi modificată dinamica de creştere a salariilor, astfel încåt raportul dintre salariul minim de bază şi cel maxim să se reducă de la 1/30 la 1/15. Totodată, diferenţele stridente de remunerare dintre diversele categorii de bugetari, ca şi din interiorul aceleiaşi categorii, ar urma să fie eliminate.
De la principii la practică este însă cale lungă. De altfel, consensul se dovedeşte greu de obţinut chiar de la discuţiile incipiente. Două propuneri avansate de Guvern – corelarea salariului cu productivitatea muncii şi corelarea cu performanţa economică – au fost deja respinse de sindicate. Previziunea optimistă a participanţilor la negocieri este că proiectul va fi finalizat în vara anului viitor, dar implementarea acestuia, astfel încåt să se producă o uniformizare în interiorul sistemul public, se va întinde pånă în 2013.
Sporurile: de trei ori salariul
Fiecare categorie de bugetari are cåte o lege de salarizare, la care se adaugă o mulţime de acte conexe, emise de instituţiile în care lucrează. Cadrul de reglementare haotic face ca modalitatea de remunerare să fie netransparentă.
Cåştigul unui bugetar este format din salariul de bază, premiile, primele, sporurile de bază şi sporurile specifice. În timp ce salariul de bază este, în majoritatea cazurilor, modest, pe măsură ce se adaugă sporurile, veniturile angajaţilor statului se dublează sau chiar se triplează.
Sporurile de bază sunt comune tuturor bugetarilor şi se calculează ca procentaj din salariul de bază: spor de vechime (maximum 25%), de conducere (maximum 50%), de condiţii de muncă (maximum 60%), de doctorat (15%), prima de vacanţă (egală cu salariul), salariul de merit (15%), orele suplimentare (100%).
În schimb, sporurile specifice diferă de la instituţie la instituţie, în funcţie de caracteristicile activităţii, şi sunt stabilite prin acte interne.
Magistraţii, militarii şi poliţiştii sunt exemple de angajaţi privilegiaţi ai statului, datorită numărului mare de drepturi suplimentare pe care le au faţă de ceilalţi bugetari. Astfel, magistraţii beneficiază, printre altele, de asigurare de risc profesional, plata chiriilor, patru călătorii gratuite anual, diurnă de detaşare, iar poliţiştii primesc alocaţii de hrană, asistenţă medicală şi medicamente gratuite, locuinţă de serviciu, bilete de odihnă sau tratament, indemnizaţie de mutare egală cu salariul atåt pentru angajat, cåt şi pentru fiecare membru al familiei.
Parlamentarii au dreptul la o sumă forfetară lunară, însemnånd o indemnizaţie şi jumătate, la chirie şi cheltuieli de întreţinere, diurnă de deplasare, dacă nu locuiesc în Bucureşti, transport intern gratuit.
Deşi sporurile majorează foarte mult cåştigurile bugetarilor, revendicările salariale iau ca reper doar salariul de bază. Raportarea la acesta este incorectă, avånd în vedere că, aşa cum reiese din prognoza cheltuielilor bugetului de stat pentru 2009, salariile de bază reprezintă 4,93 miliarde de lei, iar sporurile sunt de două ori şi jumătate mai mari, cumulånd 6,37 miliarde de lei.
Conform proiectului bugetului de stat, sume importante sunt alocate „altor drepturi salariale“ (2,17 miliarde de lei), fondului de premii (1,01 miliarde de lei), sporurilor de condiţii de muncă (un miliard de lei), „altor sporuri“ (853 milioane de lei), sporurilor de vechime (639 miliarde de lei) şi primelor de vacanţă (336 milioane de lei).
Demersul Guvernului, pus sub semnul întrebării
Principala consecinţă a salarizării haotice a bugetarilor, amplificată de presiunile de majorare salarială, este controlul tot mai slab asupra cheltuielilor publice. Ceea ce susţine acum Guvernul a recomandat Banca Mondială (BM) într-un raport întocmit încă din 2006. Pe baza acestuia a apărut prima propunere de salarizare unică.
Conform acestui raport, salarizarea şi angajarea în sistemul public ar trebui să fie reglementate de cåte o singură lege, sistemul de premiere şi stimulare financiară ar trebui simplificat şi redus, iar administraţia publică ar trebui reformată.
„Absenţa unui sistem unic de salarizare în sectorul public duce la fragmentarea modului de stabilire al salariilor, care, ulterior, se transformă într-o presiune endemică asupra bugetului. Din această cauză, Guvernul este pus în imposibilitatea de a monitoriza şi controla nivelul cheltuielilor publice cu salariile“, arată raportul citat. Presiunea este generată, potrivit BM, de stabilirea ad-hoc, în multe cazuri, a salariilor, de lipsa regulilor clare de retribuire şi de slaba implicare a forului legislativ în acest proces.
Guvernul reia aceste propuneri, în tentativa de a linişti sindicatele în prag de alegeri. Necesitatea realizării unui cadru unic de salarizare este agreată de sindicate, dar sinceritatea demersului este pusă la îndoială. Preşedintele CNSRL Frăţia, Marius Petcu, afirmă că propunerea Guvernului este „o formă de amăgire“ a sindicatelor. „Această lege este o strategie pe termen lung, iar interesul nostru este ceea ce putem să obţinem acum. În opinia mea, fac aceste discuţii pentru a ne scoate din priză, dar noi nu renunţăm la solicitări“, spune Petcu.
Cea mai spinoasă problemă a acestei legi este ierarhizarea salariilor. „Ne vom împiedica de reacţia fiecărui domeniu, care va pretinde că el este prioritar“, declară Petcu, care este de acord cu realizarea acestei legi, în condiţiile în care vor fi reaşezate sectoarele cu prioritate. „Dacă angajaţii din sănătate, educaţie şi administraţie ar urca în ierarhie, aş fi pentru această lege, dar dacă se păstrează actualele drepturi şi doar sunt puse sub aceeaşi cupolă, nu va fi nimic deosebit“, consideră acesta.
Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, susţine că legea va armoniza sistemul de salarizare. „Se vor crea noi ierarhii ale salariilor de bază, atåt în domeniile de activitate, cåt şi în cadrul aceluiaşi domeniu. Salariul de bază va deveni principalul element al cåştigului salarial, iar unele sporuri generale vor fi incluse în acesta“, arată ministrul.
«Această lege este o strategie pe termen lung, iar interesul nostru este ceea ce putem să obţinem acum. În opinia mea, Guvernul face aceste discuţii pentru a ne scoate din priză, dar noi nu renunţăm la solicitări.»
Marius Petcu, preşedinte CNSRL Frăţia
«Salariul de bază va deveni principalul element al cåştigului salarial, iar unele sporuri generale vor fi incluse în acesta.»
Varujan Vosganian, ministrul economiei şi finanţelor
Cåştiguri mari ascunse în sporuri
Cåştigul în sectorul public este format din salariul de bază şi din sporuri (de bază şi specifice), premii şi stimulente, care cumulate pot ajunge să fie de două sau chiar trei ori mai mult decåt salariul de bază.
• Sporurile de bază
Spor de vechime, Indemnizaţie de conducere, Salariu de merit, Spor de condiţii de muncă, Ore suplimentare, Premiu anual, Prima de vacanţă, Indemnizaţie de delegare, Indemnizaţie de detaşare, Spor de doctorat.
• Sporurile specifice sunt de ordinul zecilor şi diferă de la instituţie la instituţie în funcţie de caracteristicile activităţii, cum ar fi: Spor de confidenţialitate, Spor de fidelitate, Spor de stabilitate, Spor de condiţii vătămătoare, Spor de condiţii periculoase, Spor de stres, Spor de limbi străine, Spor de antenă, Spor de calculator, Spor de ecran, Spor de radiaţii, Spor de praf, Spor de condiţii nocive, Spor de uzură neuropsihică, Spor de mediul rural, Spor de risc, Spor de port armă, Spor de toxicitate, Spor de misiune permanentă, Spor de noapte, Spor de complexitatea muncii, Spor de dispozitiv, Spor de cifru.
Unele categorii de angajaţi din sectorul public pot beneficia şi de alte tipuri de stimulente financiare, aşa cum este cazul celor care lucrează în domeniul controlului (de exemplu Vama, Garda Financiară). Aceştia pot primi pånă la trei salarii de bază din fondul de stimulare constituit din reţinerea a 15% din amenzi şi sume confiscate şi a 7% din valorificarea bunurilor confiscate.
