Economia romaneasca este pe calea cea buna. Acesta este principalul mesaj al actualei puteri. Argumentele sunt cresterea produsului intern brut (PIB) de anul trecut cu 5,3% si din acest an, estimata la peste 4,5%, pentru ca si pentru anul urmator sa fie elaborate prognoze optimiste. Romanii o duc si ei mai bine in statisticile oficiale, puterea lor de cumparare crescand cu 3,9% anul trecut. Cu toate acestea populatia este nemultumita de nivelul de trai si nu sesizeaza nici o imbunatatire a calitatii vietii. Studiul realizat de GfK Romania releva ca ponderea celor care declara ca puterea lor de cumparare a scazut este in crestere, de la 13% in 1999 la 17% la sfarsitul anului trecut, situatia economica a familiei lor in 2001 este nesatisfacatoare pentru 67% dintre cei intervievati, fata de 64% in 1999. Daca acestea pot fi considerate drept perceptii subiective, datele privind consumul arata o evidenta inrautatire a situatiei economice a majoritatii gospodariilor din tara. Anul acesta s-au consemnat scaderi ale consumului de produse alimentare si nealimentare. Romanii au avut pe masa in primul semestru din acest an mai putina margarina, ulei comestibil, condimente si ciocolata. In schimb, au mancat mai mult iaurt cu paine. si alte studii de piata au demonstrat reorientarea celei mai mari parti a populatiei spre produsele ieftine, ceea ce denota o scadere a nivelului de trai si a consumului. si acestea pe fondul unei cresteri a salariului mediu net in ultimele 12 luni de la 104 USD/luna, in august 2001, la 114 USD/luna, in august 2002. Dar chiar si aceasta crestere nu inseamna decat o majorare de la 3,43 dolari pe zi la 3,9 dolari acum. Daca ne raportam la pragul de saracie stabilit de Banca Mondiala, care este de patru dolari pe zi, rezulta ca majoritatea populatiei tarii traieste in saracie.
Cum se explica ca aceasta crestere economica nu este resimtita la nivelul populatiei? „Principala explicatie a faptului ca populatia nu resimte cresterea din ultimul timp a PIB-ului este ca veniturile suplimentare obtinute la nivelul economiei nationale se distribuie unui segment foarte redus de persoane. Acest fapt nu are insa numai un aspect negativ. Trebuie tinut cont ca aceste acumulari financiare sunt baza investitiilor”, raspunde analistul economic Aurelian Dochia. Romania se poate inscrie pe drumul parcurs de alte economii, care, in urma cu cateva decenii, se incadrau si ele in categoria tarilor sarace. In perspectiva istorica, toate tarile care au reusit sa depaseasca stadiul de tari in curs de dezvoltare au avut o evolutie asemanatoare. Cresterea PIB-ului prin majorarea exporturilor, in ceea mai mare parte realizate in sistem lohn sau de materii prime sau produse cu valoare adaugata mica. Daca se analizeaza exporturile tarilor din estul Asiei din anii 50-60, se constata ca structura acestora s-a schimbat dramatic in prezent. „Aceste fenomene nu au loc peste noapte, ci sunt de durata. Transformarile din economie prin trecerea de la exportul de confectii si fier nu se fac de pe un an pe altul, ci in decenii”, adauga Aurelian Dochia.
Un alt aspect care explica discrepanta dintre un ritm pozitiv de dezvoltare a economiei in ultimii trei ani si nivelul de trai al populatiei este perioada relativ scurta de crestere economica: „Perioada de timp cu crestere economica este prea scurta pentru a influenta, deocamdata, nivelul de trai. De asemenea, si ritmul de dezvoltare este inca prea redus. Nu trebuie uitat ca o buna parte din cresterea PIB-ului se bazeaza in prezent pe investitii. Daca ne uitam in urma, vedem ca in perioada 1996–1999 PIB-ul s-a redus cu 14%, iar puterea de cumparare a scazut cu 20%. Iar in prezent situatia este diferita, puterea de cumparare a populatiei se pastreaza. Mai trebuie doi-trei ani de crestere a PIB-ului cu 5% pe an ca sa se simta si in puterea de cumparare a populatiei”, considera Alin Ciocarlie, senator PUR. Cresterea ponderii investitiilor la crearea PIB este un fapt pozitiv, insa eficienta acestora nu poate fi perceputa decat peste cativa ani.
Un alt aspect important este si pragul la care o crestere a venitului este resimtita la nivel individual. O crestere a puterii de cumparare a unui individ de 3-5% este o data consemnata de statistica, insa pentru un salariat nu inseamna nimic. „Omul simte o variatie clara, o imbunatatire a nivelului de trai, si exista studii realizate pe plan international, de la 20% in sus”, spune profesorul Cezar Mereuta. „Altfel spus, omul sesizeaza ca o duce mai bine cand bugetul de familie, necesar pentru cheltuielile pentru o luna, il realizeaza in numai trei saptamani. Iar regula este valabila si pentru organizatii. In 2001, puterea de cumparare neta a romanului a crescut cu 3,9%, ceea ce este insesizabil.” Intr-adevar, ce poate insemna pentru saracul care traieste cu 800.000 lei, o crestere de 4%, care se traduce printr-un plus de 30.000 lei pe luna? Practic, nimic. Aceasta se intampla la pensionari la care indexarea pensiei cu 3 – 4% peste rata inflatiei nu are cum sa le influenteze pozitiv nivelul de trai. „Nu poate fi vorba de o crestere semnificativa a puterii de cumparare decat in conditiile asigurarii unei cresteri constante, durabile. Asta inseamna ca dupa unul sau doi ani de crestere a PIB romanul va castiga un 5-6% la venitul lunar, pentru ca doar o parte din cresterea PIB se duce spre consumul individual. Deci, numai daca vom avea o crestere continua si constanta timp de cinci-sase ani, cu un ritm de majorare a PIB de peste 4% anual, vom avea un raspuns pozitiv din partea populatiei, care va sesiza imbunatatirea nivelului de trai”, incheie profesorul Mereuta.
Cresterea actuala se bazeaza, in mare masura, pe productia realizata in regim de lohn si exporturi de materii prime si produse energofage, toate cu valoare mica adaugata. Aici se regasesc mai multe paradoxuri. Primul este ca salariatii din domeniile care asigura cea mai mare parte a exporturilor romanesti au si cele mai mici salarii. Pe de alta parte, o crestere a salariilor va conduce inevitabil la plasarea comenzilor in alte tari, unde mana de lucru este mai ieftina. Rezultatul va fi explozia ratei somajului in tara. Daca lucrurile decurg in ritmul actual, poate peste zece ani vom avea o crestere sensibila a nivelului de trai. Deocamdata, are loc polarizarea puternica a societatii romanesti din punct de vedere al veniturilor.    

Cand vor creste salariile?

Pentru ca populatia sa simta cresterea produsului intern brut – PIB – ca o crestere a puterii de cumparare
si o imbunatatire a nivelului de trai trebuie indeplinite mai multe cerinte, si trecute mai multe etape:
· Dezvoltarea economica sa fie sustenabila, intr-un ritm de peste 4% anual si pe o perioada mai lunga, de peste cinci ani, fara sincope.
· In prima etapa are loc o polarizare puternica a veniturilor, fiind favorizat un segment restrans din totalul populatiei.
· Cresterea aportului investitiilor interne la crearea PIB reduce cota destinata consumului individual.
· Pragul de la care este evidenta o imbunatatire a calitatii vietii corespunde unei cresteri reale
a veniturilor lunare cu 20%.
· Sub acest nivel de crestere, nu sunt sesizabile majorarile de venit, chiar daca ele sunt reale.
· Exemplul tarilor care au reusit o dezvoltare economica rapida arata ca PIB-ul creste mult mai rapid, decat puterea de cumparare a populatiei.

Saracie de durata

Indicatorii macroeconomici cresc in ritmul prevazut de Guvern. Aceasta inseamna ca s-a produs, s-a consumat, si s-a exportat mai mult in fiecare din ultimii trei ani. Insa veniturile suplimentare realizate la nivel national sunt distribuite catre un segment foarte ingust al populatiei. Polarizarea veniturilor este un fapt evident si care nu poate fi evitat in perioada actuala. Discrepanta dintre statistica si realitatea de zi cu zi a oamenilor obisnuiti este usor de inteles. Daca unul din doi oameni mananca un pui pe zi, din punct de vedere statistic inseamna ca cei doi consuma cate o jumatate de pui zilnic. Astfel se explica si cresterile consemnate in statisticile oficiale. In timp ce foarte putini castiga mult mai mult, pentru marea majoritate plata intretinerii la bloc necesita sacrificii financiare. Teoretic, acesta este un rau necesar, pentru acumularea bruta de capital. Sa ne aducem aminte de perioada dinainte de 1989, cand ponderea investitiilor la crearea PIB-ului varia intre 30 si 40%, prin reducerea cotei consumului. Numai ca o buna parte din acele investitii au fost gandite prost, eficienta lor fiind zero. Atunci statul era singurul care strangea tot profitul, decidea cat si unde trebuie investit si cat sa le dea supusilor ca sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. In prezent, acest rol a fost preluat de un grup restrans care colecteaza cea mai mare parte a veniturilor realizate de societatile comerciale la care sunt actionari majoritari si isi croiesc propriile planuri de afaceri. De judecata acestora depinde, in mare masura, viitorul economiei. si aici datele statistice nu pot reflecta realitatea. Investitiile din fonduri private pot insemna autoturisme luxoase, vile luate pe firma sau afaceri imobiliare. Iar marea privatizare de abia acum urmeaza: BCR, Petrom si utilitatile publice, printre care si sectorul energetic. Este capabila actuala clasa de manageri, care se confunda cu clasa politica, sa asigure o dezvoltare durabila a Romaniei? Deocamdata, la Bruxelles se spune oficial ca Romania nu are o economie de piata functionala.